14,500 matches
-
în altă erecție de om singur. În moarte trebuie să intri cu bocancii în picioare, cu unghiile netăiate, cu tricoul transpirat, cu blugii rupți, duhnind a alcool, a tutun rusesc, a coaie nespălate. Să intri trântind ușa, dărâmând zidurile, spărgând icoanele, murdărind preșurile. La naiba cu ifosele, cu smiorcăielile, cu ochii umezi de vițel la tăiere! La naiba cu toate! Am trecut pe lângă moarte și i-am trimis bezele, i-am făcut cu mâna de rămas bun, i-am citit poeme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
lui Dumnezeu. Într-o noapte de Duminica Tomii, în cer, deasupra bisericii, creșteau iriși galbeni, despletiți iriși creșteau sub roțile Carului Mare. Imponderabilă era cenușa sfinților, ceață pe ochii lui Dumnezeu. Nimic mai relativ ca focul pus sub închipuire. Ardeau icoanele în intenția omului singur. Generozitatea gonflabilă a Tatălui Ceresc scrijelea cifre, 33. Inconștiența de a număra (în gând) după căderea frunzelor nu justifica pauza dintre cuvinte. (Primăvara o circumstanță a reversibilității.) În paranteză pătrată, inconștiența lui Petru întregea firul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
umărul stâng! Ieri s-a ascuns într-un cuptor de locomotivă pe o linie moartă; alaltăieri, de frica procurorului, sub o limbă de ceas și-a găsit scăpare. Când îmi măsura tata spatele cu funia udă, păzitorul de la Domnul, după icoană, număra frunze uscate de busuioc. Acum, evidența cărei întomnări o mai ține? Doamne, te rog, alungă sperietoarea aceasta ce hodorogește a tinichea când fâlfâie din aripi! Este timpul să-i dai altă ascultare, Stăpâne! E timpul să-i faci un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
mâinile, picioarele înainte de furtună, Dumnezeu a împletit patru funii din nori și le-a legat parcă de un trunchi de copac, parcă de om; ochii raiul furnicilor, două mușuroaie negre acopereau câteva firimituri de lumină; buzele dâre de pământ în icoană; obrajii: S-au adâncit fântâni, mamă, acolo unde sărutul tău a însemnat izvor, la noapte o să plouă, mâine o să plouă, cealaltă viață o să plouă și o să mâlească intențiile tale de rod. 76. Când i-a murit bunicul, bucovinean de pe valea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
adune în inimă. Astăzi soarele a curs ca o candelă spartă, câțiva stropi au picurat în cenușă, furnicile au ascuns firimituri de Dumnezeu sub altă brazdă. Posibil, miros a pământ nesigur (încă mai mișc). Posibil, un sfânt a coborât din icoană să moară om. Lumina rodește cât mai adânc, pojghița asta gelatinoasă se va spăla odată cu prima brumă. Astăzi nu am fost singur, o cârtiță, doi castori și câțiva șoareci au trecut să mă vadă. M-am simțit ca la spitalul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
bezna mă strânge în dreptul sufletului ca o cămașă de împrumut, mă sufocă. Mai comod este să fii statuie decât om în obscuritatea asta. Și statuile au inimă, Doamne! Sângele statuilor este plumb topit noaptea, focul căutătorilor de comori modelează chipul icoanelor. În obscuritatea asta, Stăpâne, nu-mi mai recunosc umerii, inima, tâmpla. I-a fost frică. 78. O biserică părăsită, îngenuncheată într-o biserică părăsită: Am intrat în casa ta, Doamne, să uit de lume și am uitat de mine. Mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
lașitatea de a rămâne în afara chipului tău! Am trecut pragul casei tale, Doamne, precum Lazăr a patra zi în afara mormântului. Să mor în lume, să mor în tine, nicio diferență. Ignoranța sfinților motivează identic absențe în sticla cu lapte, în icoană, în lemnul crucii. Am revenit a(casă,) în biserica asta pustie. Nemișcarea coboară din zid peste mine și devin una cu lutul, și devin bulgăre de humă frământat de palmele tale a doua oară. Plombează, Dumnezeul meu, cu mine acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
O doime absentă dintr-un întreg nu poate exista într-o altă doime de umbră, așa cum nu poate cuibul crește din seva pomului, pasărea din iuțeala glontelui, pușca din sângele vânătorului... Maică, invidia sfinților resuscitează lacrima viței de vie. În icoană, pe când tu erai ocupată cu alte amăgiri, a venit ea. Dumnezeule, de unde atâta incertitudine sub cerul tău? Spune-mi cine este femeia aceasta șatena cu ochi verzi, păr cârlionțat, buze cărnoase, obraji rumeni, gene lungi, sprâncene arcuite, pleoape proaspete, gât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Înțelege oricine. A orbilor Însă, foști văzători, e doar o amintire, o aparență. Așa cum aparentă e și lucirea stelelor expirate demult pe la marginile galaxiei. Greu de ținut sub control admirația pentru adecvarea cu care Eminescu a plasticizat acest adevăr despre „Icoana stelei ce-a murit“. Era doar lumina fosilă a unui fost astru, după cum fosilă este și lumina din memoria orbilor, cea care dă splendoare doar de ei gustată chipurilor altfel comune ale unor femei cu biocîmpuri iscoditoare. Stranii se dovedesc
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
pogorîse mai demult Sfînta Fecioară, era o faptă vrednică și de seamă ori o ispită pentru cel ce o hotărîse, adică tot noul primar. După nenumărate vorbe, moșu’ Ștefan a zis: — Ascultați-mă: mai mîndra luminare a bisericii și a icoanelor nu poate fi decît o lucrare plăcută Domnului... — Că Dumnezău dac-o făcut lumea asta, interveni și bătrîna, n-o vrut s-o lese tăt acolo unde-o fost Începută. Le-o dat la curvele de oameni putere s-o
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
dormea ea pe prispă, cărînd necuratu-n spate o sarcină de lemne cît o șură și purtînd-o ușor ca pe o straiță de grîu... Bine, bine, dar pe Fecioara Maria la Pișcari ai văzut-o? — Da’ cum nu, că doară din icoană o scoborît și o venit spre mine cînd... — Uite, pe asta n-ai voie s-o vezi, ai Înțeles? Pe dracu’, tanti Florico, poți să-l vezi matale de cîte ori vrei, Îți dăm voie! Și pe matangalițele alea, motopraștiile
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
școala, crucea din piatră Fecioarei, ce ținuse În vînt tricolorul cînd cu răzvrătirea din aprilie ’44, se găseau toate În răspîntia cea mare a satului, În preajma curgătorii. MÎndria obștii era, fără Îndoială, biserica. De cum intrai, pe dreapta te Întîmpina o icoană mare a Sfîntului Anton de Padova cu brațele Încărcate de crini albi și cu capul aureolat de bucuria de a-L purta, tot În brațe, pe Iisus. Apoi, pe pereți, picturi alese, iar În față, un iconostas aurit, ticsit de
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
a Sfîntului Anton de Padova cu brațele Încărcate de crini albi și cu capul aureolat de bucuria de a-L purta, tot În brațe, pe Iisus. Apoi, pe pereți, picturi alese, iar În față, un iconostas aurit, ticsit de alte icoane. Pacea interiorului era sporită de lumina filtrată prin vitralii. În timpul liturghiei, lumini mai numeroase și mai puternice scînteiau din maiestuosul candelabru de mare preț. Între războaie, Îl comandase la Viena, pe banii lui, străbunicul meu Ștefan Ruba, participantul la Marea
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
fu cel ce dădu vestea, ci fătul. Intrase Înainte de șase dimineața, ca de obicei În sărbători, să măture biserica În așteptarea slujbei de Ziua Schimbării la Față... Și o văzuse pe Sfînta Fecioară cu Pruncul În brațe, tocmai Înfățișarea din icoană, „umblînd, spunea el, pe dinaintea altarului“. Scăpase mătura din mînă și o luase la fugă spre casa parohială. — Părinte, Maica Sfîntă!... apucă el să strige. — Am auzit-o, răspunse părintele Oros. Mă rugam să mă ndrume Dumnezeu cum să pătrund În
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
cu toții În biserica lor Încă din acea sfîntă zi a Schimbării la Față. La fel și-n zilele următoare, plecau acasă după miezul nopții. Se rugau, cîntau pricesne, iar din cînd În cînd auzeai cîte o femeie că strigă... Vedea icoana lăcrămînd, zărea chipul Maicii Domnului pe unul dintre vitralii, i se părea că dă să coboare din icoană. Satul Începea să se umple de nou-veniți. Intrau cu de la ei putere În curți, dădeau binețe, deshămau caii sau vacile de la car
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
următoare, plecau acasă după miezul nopții. Se rugau, cîntau pricesne, iar din cînd În cînd auzeai cîte o femeie că strigă... Vedea icoana lăcrămînd, zărea chipul Maicii Domnului pe unul dintre vitralii, i se părea că dă să coboare din icoană. Satul Începea să se umple de nou-veniți. Intrau cu de la ei putere În curți, dădeau binețe, deshămau caii sau vacile de la car și mărturiseau că au venit să vadă Minunea și să se vindece, fie ei, fie vreun copil de-
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
dădeau binețe, deshămau caii sau vacile de la car și mărturiseau că au venit să vadă Minunea și să se vindece, fie ei, fie vreun copil de-al lor ori vreo rudă. Niște moroșeni s-au rugat cu glas tare la icoană să-i sloboadă Maica Domnului pe frații lor din temniță și să-i bage În locul lor pe cei ce-i osîndiseră. Fiecare știa pe cîte cineva care se Îndreptase de vreo strîmbăciune de cioante, i se oprise vreo sîngerare ori
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
născută În 1907, la Hegewisch, Illinois. Aveam atunci cote de dat la stat, necazuri mari pe cap, mai spunea ea, nu ne ardea nouă de minuni! — Ori de cîte ori și-o arătat fața În biserică și o scoborît din icoană, o am văzut pe Maica Sfîntă, mărturisea bunica Maria Ruba, născută la Pișcari În 1895. Iară cînd o tunat și o fulgerat de la altar și Măicuța Sfîntă s-o Înălțat și s-o uitat la credincioși de sus, din aer
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
lumini puternice și s-au auzit detunături dinspre altar. Mulți s-au prăbușit cu fruntea la pămînt, țipînd și acoperindu-și fața. Alții au rupt-o la fugă. După care Fecioara, cu Pruncul În brațe, precum o știau cu toții din icoană, dar Învăluită Într-un nor de ceață translucidă, a plutit o vreme pe deasupra capetelor lunecînd spre ieșire. Li se uita de sus drept În ochi celor ce cutezaseră a ridica privirea. Încet-Încet după aceea, s-a retras prin aer neîntorcîndu-și
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
pe deasupra capetelor lunecînd spre ieșire. Li se uita de sus drept În ochi celor ce cutezaseră a ridica privirea. Încet-Încet după aceea, s-a retras prin aer neîntorcîndu-și Însă fața de la oameni, a lunecat Înapoi și s-a topit În icoană. A doua zi dimineața, o mamă străină de sat și-a adus cele două fete gemene de vreo doisprezece ani la icoana minunată. Nu scoseseră o vorbă pînă atunci, dar surde pare-se că nu erau. Doar limbile le rămăseseră
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
s-a retras prin aer neîntorcîndu-și Însă fața de la oameni, a lunecat Înapoi și s-a topit În icoană. A doua zi dimineața, o mamă străină de sat și-a adus cele două fete gemene de vreo doisprezece ani la icoana minunată. Nu scoseseră o vorbă pînă atunci, dar surde pare-se că nu erau. Doar limbile le rămăseseră legate. Uneia dintre ele Precista i-a dezlegat-o, dar nu și celeilalte. Oamenii Își amintesc nervozitatea și agitația surorii nelecuite cînd
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
Are mai multă credință“, au hotărît cei de față, privind-o cam chiorîș pe fata netămăduită, care ascundea, după ei, cine știe ce păcate negre la cei doisprezece ani ai ei, pentru că, după cum predica o cumătră, „diavolu’ se strecoară și-n dosu’ icoanelor din casă, dacă nu le pui pe peretele de la răsărit!“ Căruțele, bicicletele și perechile de picioare tefere continuau să aducă pelerini În „satul cu Minunea“. Ar fi făcut și trenurile același lucru, dacă n-ar fi fost trase pe linie
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
sărbătoarea Schimbării la Față și cea a Adormirii, de la 6 pînă la 15 august. Localnicii se mulțumeau să vorbească numai Între ei despre asta. În fiecare an, se Întîmpla să fie văzută de mai mulți oameni, mai ales lăcrămînd din icoană sau umblînd noaptea prin naos cu o lumînare aprinsă În mînă, dar fără să-și mai Înalțe glasul În cîntec. Aflau de pogorîrea ei și cei ce se despărțiseră de sat. Astfel, purtat În brațe de mama, am ajuns și
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
noaptea prin naos cu o lumînare aprinsă În mînă, dar fără să-și mai Înalțe glasul În cîntec. Aflau de pogorîrea ei și cei ce se despărțiseră de sat. Astfel, purtat În brațe de mama, am ajuns și eu la icoană cînd Împlineam vreo zece luni, În 1955. Boala mea fusese sesizată și confirmată de medici, globul ochiului stîng, din cauza tensiunii sale interne produse de glaucom, era mai mare decît dreptul. Ochii se mișcau Însă destul de vioi după lumină. Stîngul avea
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
În haită rușii. Am un radio, Îl ascult mereu și știu prea bine ce se Întîmplă! Nu, nu mă duc cu voi, lăsați mă pe loc. Aici am crescut, aici vreau să mor, oricine ar fi să mă omoare! — Ține icoana asta, Muthi, i-am zis io. Da’ m-o Întrebat ce-i aia! Poate că era nebună de la atîta război... Nu era nebună, ci poate lutherană, nefamiliarizată cu icoanele. Era Încredințat că-i salvase viața bătrîna aceea, convingîndu-l să nu
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]