1,864 matches
-
cu ram, Într’o devenire numai a noastră, ceea ce Înseamnă un câștig chiar și pentru lume, căci e Întreținerea unei polarizări, adică a negentropiei, Viața. Dacă arborele poate fi tăiat cu o secure, cum e aceea care ar putea reteza ideaticul arbore cosmic? El n’are a se teme decât de una tot ideatică: uitarea tradiției. „Sâmbătă cu prieteni“, 19 septembrie 1998, ora 17,06 35. Dimensiuni Inginerul spune „a dimensiona“ În loc de a proiecta, mai precis În loc de a materializa o idee
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
și pentru lume, căci e Întreținerea unei polarizări, adică a negentropiei, Viața. Dacă arborele poate fi tăiat cu o secure, cum e aceea care ar putea reteza ideaticul arbore cosmic? El n’are a se teme decât de una tot ideatică: uitarea tradiției. „Sâmbătă cu prieteni“, 19 septembrie 1998, ora 17,06 35. Dimensiuni Inginerul spune „a dimensiona“ În loc de a proiecta, mai precis În loc de a materializa o idee, evident măsurând. Și atunci Natura, care a creat atâtea, a operat cu dimensiunea
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
din unitate de măsură a fiecăruia, și unealtă, apoi aparat tot mai complex. À propos de economic: ce iei pe mere, adică simplitate, uniformitate, generalitate a unității, dai pe pere, o aparatură tot mai complexă. Se măsoară o dimensiune, ceva ideatic, dar materializabil, odată ce a fost materializat În ceva. Dar dimensiunile definesc de fapt cadrul oricărei existențe: un spațiu - lungimea, lățimea și Înălțimea - și un timp; e lumea noastră, aceea În patru dimensiuni. Într’o altă lume o fi alt număr
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
biologicul, umanul... și cam atât. Și toate cu suflet. Miră? N’ar trebui, vă spune un experimentator Înrăit. Suflet e În toate, doar cantitatea diferă. Și tot evolutiv, adică crescând... ceea ce experimentul definește ca biocâmp, sau emanație de negentropie, perfecțiune ideatică. Deci: Mineralul: piatra, ori metalul, ori apa, ori pământul, ori aerul, așa “moarte” cum le vedem, au suflet. Doar că tare mic. Ca și - oricât ar mira - ceea ce rămâne din noi aici, pe Pământ... Viața biologică Începe cu un mic
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
muncă necuantificată, adică furată. Ca să tăiem acest nod gordian, ne ducem - unde? - decât la aceea care știe totul, ca născătoare a tot, adică la coana Natură. Dar ce mai are banca? Un tezaur, fie el real, un seif, fie doar ideatic, adică o cifră Într’un registru sau calculator. Un acumulator deci, nu de curent, dar de valoare. Și cine poate fi acest acumulator, tezaur, În care mereu intră ceva, mai mult decât un alt ceva care iese? Desigur, planeta, Terra
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
asupra acelui mediu, care dacă n’ar fi mare, ar trebui să le Întoarcă efectul În pagubă. Mare fiind, aneantizează și umanul cu tot cu corăbiile plecate În zări și mai puține Întoarse; à propos de Eminescu cu ale lui catarge... și ideatic, tot Eminescu care și-a dorit marea ca mormânt, dar mai Înainte a cufundat acolo vechii zei dacici. Și de acest ultim aspect mă leg cu o paranteză: Negentropia zeiască se neutralizează desigur cu ceva al mării. Și, dacă marea
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
noiembrie 2000, ora 15,10 46. Un travesti Luna lui Răpciune, ceva de tranziție, nu ca aceea care frizează veșnicia prin care trecem, ci doar Între vară și toamnă, adăpostitoare a unui echinocțiu Concluzia? Frumusețea e Întotdeauna sălbatică, adică emanația ideatică a unui fizic nepervertit. Travestiul veveriței a Început Însă cu coada, unde a Înlocuit solzii rudelor guzgan și castor, cu tot atâtea fire de păr. În fond, același lucru, ca fanere ce sunt, adică produse ale pielii, mai mult, din
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
Când cuvântul trebuie să definească precis ceva, chiar cu riscul Îngroșării dicționarului. Chiar dacă entropizarea e sensul firesc al istoriei, prefer să vorbesc „moldovieniește“, mai ales că des pomenita de mine compensare a entropizării din planul fizic cu negentropizarea În acela ideatic Îmi aduce aminte de faptul că limba ține totuși de esență, de spiritualitate... „Sâmbătă cu prieteni“, 16 octombrie 1999, ora 16,15 48. „Vitezomani“ „M’a pus dracu’ să mă gândesc la secolul vitezei“, sună În telefon vocea blondei amfitrioane
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
exacerbare a unor caractere specifice - altă diversificare la urma-urmei - a perfecționat ca mod de a exista fuga... și atinge 70 km/oră, sfidând codul rutier. Doar că, pe lângă slabele-i puteri În planul fizic, omul are o compensație Într’altul, ideatic, acela a rațiunii. Și, privind trecutul speciei noastre, vedem că: Vânător prin naștere zice-se, de nevoie zic eu, sătul de culesul melcilor care abia preling vreun metru pe oră, Îl vedem totuși pe om ca pe posesorul unei performanțe
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
unul marin - cu cormoranul... Rămâne de folosit doar delfinul, că tot e pe stema României ori ruda lui, balena - vitezomană totuși la cei 40 km/oră - doar că uneori nu e doar ucigașă, dar sinucigașă... Vânatul poate fi Însă doar ideaticul unui avantaj, pentru obținerea căruia se cere prezența cuiva hăt-departe și la vreme. Și a depășit pe apă suta de kilometri pe oră, pe pământ 500, În aer viteza sunetului. Rămâne racheta și, Încetul cu Încetul, să depășească și viteza
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
cam contorsionat. Iar când nu se putea, adică devierea era prea mare, prin transformarea ei Într’un mugure, care izvodea o ramură. E bună și asta căci, dacă găsește un mediu mai bun, ceva mai mult soare de exemplu, la fel de ideatic precum Însăși arborele pe care-l desenez acum, poate deveni, ea Însăși, trunchi, uscând sau transformând Într’o biată ramură calea pe care se dezvolta până atunci trunchiul. N’are importanță. Esențialul e ca arborele să crească... Doar că nici
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
care se dezvolta până atunci trunchiul. N’are importanță. Esențialul e ca arborele să crească... Doar că nici trunchiul și nici ramurile nu pot Întreține viața arborelui, cel mult o pot susține: e nevoie de energie, de la Soare, fie el ideatic, pe care o captează frunza. Mai precis clorofila; dar care are nevoie de suprafață de expunere. Și așa, ramura se lățește, semănând cu o frunză. Imaginea clasică e floarea numită crăciunică. Nu v’o descriu, căci o aveți În glastră
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
Tot „cârdășia“, dar de-acum Între cele mai diverse/diferite organisme pluricelulare și nu numai a salvat viața de următoarea degradare a mediului. Dar o nouă membrană, cât Terra chiar, era imposibil de realizat. Și a devenit, din pur materială, ideatică: „cârdașele“ au devenit biocenoză, iar membrana relațiile dintre organismele componente ale biocenozei. Adaptare carevasăzică, care a ajuns până În zilele noastre reducând, succesiv, din membrană În membrană, presiunea entropică a mediului spre cea nu zero, dar primordială, În care se adăpostește
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
subiectul, familia vegetală, dar constatându-i complexitatea - bine justificată, căci „ștecherul“ Împlântat În „priza“ Soarelui pentru tot ce este viu pe planetă care e planta, e obligat să facă pe dracu’n patru pentru a se perpetua. Și evadez În ideatic, adică În familia sistematică, aceea inventată de „nașul“ speciilor, Linné: Mai multe specii Înrudite - un fel de frați - alcătuiesc un gen, dar abia mai multe genuri, de asemenea Înrudite - un fel de verișori - alcătuiesc sistematica familie. Se vede treaba că
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
perechi din fiecare specie, adică depozitarul și, În același timp restauratorul elementar al unui genom - specific - oarecare; dar și imposibilitatea de a le adăposti pe toate Într’o arcă, oricât de mare ar fi fost. Arca părăsește acum fapticul pentru ideatic. Și a făcut-o doar cu animalele. Cam asta ar trebui să facem și noi, chiar dacă poluarea n’a ajuns Încă la apogeu, pentru că În fiecare „zi“ dispare un genom specific, à propos de atâtea specii dispărute, atâtea În curs
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
din corola florii și dosită... À propos: e vorba de cea mai proaspătă „conservă“ de Soare, implicit cea mai curată ofrandă. Dar, pentru ca focul să poată sluji de punte Între noi și transcendent, el trebuie să fie pur și chiar ideatic. Adică să fie „foc viu“: aprins fără brichetă, chibrit ori amnar, departe de ochii neinițiaților și ai păcătoșilor, prin frecarea a două lemne. Adică doar combustibilul și Încă „ceva“... Îl fac ciobanii, aceia cu adevărat inițiați și care sihăstresc toată
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
Însura ar trebui să Încheie un tratat... Menținerea unui echilibru conservator, căci nimic nu se poate pierde, compensează pulverizarea, entropizarea, din planul fizic al existenței biologice, iar când e vorba de societatea umană, a statalității, prin negentropia transferată altui plan, ideatic, de astă dată acela al organizațiilor suprastatale, tot mai puternice pe măsură ce timpul, adică entropizarea, trece. E reluarea precedentului Romei, dar Într’o haină mai spiritualizată. Nu pentru că’s român, dar fragmentarea nu poate merge chiar până la individ, măcar pentru că, fiind
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
atât în Sărmanul Dionis, cât și în Geniu pustiu spre exemplu -, numai că aceste repetiții sunt făcute cu atâta măiestrie, încât doar la o analiză amănunțită se pot depista: aluatul lor, al cuvintelor este "frământat" atât de bine în plăsmuirea ideatică a poetului, încât, introdus în noul context, el redă o imagine altfel plămădită și care accentuează noul context, nu-l aduce pe cel vechi în noul plan, de aici rezultatul unei prospețimi, iar lectorul nu sesizează mai niciodată repetiția, acesta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
să-l caute în lumea cugetării și a poeziei 57, el nu a demonstrat altceva decât sincera vocație platonizantă care e înrădăcinată în natura lui profundă 58. Păstrând ca pe un memento ideea maioresciană, se constată că poetul o ridica ideatic la un fel de plinătate a simțământului, cu totul nemijlocită, antică, tocmai pentru că ceva din mine îmi spune că eu iubesc altfel decât alții 59. Într-o însemnare din manuscrisul 2257 se pune semnul egalității între cele două: femeie-poezie! Ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
trece cu vederea că poezia primei tinereți are corespondențe în proza poetică și că ecoul întâii iubiri se regăsește în multiplele fațete ale iubirii dintre Ieronim și Cezara. Din rațiuni însă ce țin de planurile diferite ale epicului, de structura ideatică a nuvelei, prima parte are drept cadru mediul citatin, iar cea de-a doua izolarea din insulă, spațiu metaforic atât al vieții, cât și al morții. Întocmai ca în Edenul copilăriei, universul înconjurător este același: Aerul acestei insule era plin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
și inerentele chestiuni organizatorice rezultate din ne-afiliere și, implicit, din inexistența unei susțineri materiale oficiale. Citind cartea exemplară "Saeculum dincolo de nostalgii", apărută la Editura clujeană "Eikon", ai revelația unei remarcabile efervescențe spirituale în ani grei, consumată la o temperatură ideatică (și morală) care, sunt sigur, n-a fost atinsă de vreo altă înjghebare cenaclieră, inclusiv de pretențioasele bucureștene. Cum era de așteptat, Securitatea a luat imediat "obiectivul" în urmărire. Turnătoria reprodusă în carte mi se pare monumentală: " noi știm ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
mai acuzator și mai demascator decât acest "Raport"! Întregul demers, după cum se vede și din titlu, pornește de la ideea că importantă pentru producția intelectuală este calitatea prestației individuale. Ceea ce sugerează că Ralea, care, până atunci, părea a considera prioritar conținutul ideatic, lăsând în planul al doilea caratele exprimării artistice, și-a părăsit punctul de vedere, obligat de evidenta precaritate a producției artistice din epocă și de debilitatea faptului de cultură subordonat trâmbițatei orientări partinice. Operează, ades, cu jumătăți de adevăr dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
un cuvânt, "textul meu e-o ficțiune și personajul Sebastian este și el pe undeva fictiv." Ar însemna că putem oricând lua însemnările zilnice ale lui, să zicem, Tolstoi, și construi un alt Tolstoi, rezultat dintr-o epică și-o ideatică diferită de cea atestată de însemnările jurnaliere. Comițând un adevărat fals în acte devenite publice! Cu ce scop? Asta-i întrebarea. Dacă personajul nou modelat s-ar numi Ivanov, ori Putinov, ori Popescu, mai treacă-meargă. Dar să-i spui Mihail
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
parte, și de comunitatea civilă, intelectuală, socială, pe de altă parte, definiția însăși a excelenței profesionale sau academice se cantonează în sentințe arhaice, vădit patriarhale asupra vieții sociale. Gândirea critică, întemeietoare a democrației, e văzută ca o amenințare la puritatea ideatică, la paradigmele obiectivității științifice, reflecția critică erodează standardele academice, trivializează cercetarea, ideologizează și angajează politic; materialitatea vieților noastre grevează dramatic lumea înaltă și rarefiată a științelor. Desigur, conservatorismului academic - nu neapărat specific românesc - i se adaugă multe alte metehne mentalitare
Masculin: povestiri de carieră-viață () [Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
poate fi un instrument cu vocație interdisciplinară. Este vorba despre analiza ideologică, prin care înțeleg o formă de arheologie discursivă al cărei obiectiv principal este acela de a releva modul în care iau naștere, se formează și evoluează proiecțiile noastre ideatice despre realitatea socială. Situată, cumva, în siajul "perspectivismului" lui Karl Mannheim, această formulă analitică îmi oferă, iată, posibilitatea de a deveni eu însumi subiect al investigației. Și, trebuie să mărturisesc, nu este tocmai confortabil, dată fiind "privirea în oglindă" asupra
Masculin: povestiri de carieră-viață () [Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]