19,706 matches
-
un copil? De 3-400 de ori. În occident, unii cetățeni care se simt prea nefericiți și nu pot găsi motive de râs, se duc la... stomatolog. Gazul ilariant e folosit foarte des în anesteziile făcute de aceștia. Mi-i și imaginez pe pacienți cum își scot, în prealabil, câte-o măseluță (cu cleștele), după care dau fuga la dentist, să se hlizească nițel. În ce mă privește, n-am nevoie de gaz ilariant ca să râd. Practic, ăsta e motivul pentru care
Râsul ca echilibru și medicament by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20807_a_22132]
-
mai face apariția încă un tânăr, în tricou roz. Sunt deja trei băieți și o singură domnișoară, acolo, în colțul avansaților. Cât timp fata dansează cu câte unul, ceilalți doi așteaptă cuminți să le vină rândul. Nu mi-aș fi imaginat că ăsta e raportul femei-bărbați, la cursurile de genul ăsta. Ceea ce văd seamănă cu revoluția sexuală anunțată de părintele Albei ca Zăpada, Sebastian Lăzăroiu. În mod normal, ar trebui să existe la fața locului o chiuvetă și un morman de
Istoria tragi-comică a primei mele clase de salsa by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20842_a_22167]
-
un moment dat un prieten începe să facă jonglerii cu 2 căni destinate umplerii cu “Sfintele Paste”. Toată lumea era în genunchi, liniște, și dintr-o dată zbang-zdrag-zbeng (podeaua era din bârne de lemn, cană din zestrea bunicii, adică material sănătos, vă imaginați zgomotul produs). Toată lumea din biserică a ridicat capul că la comanda înspre pod, tintindu-ne amenințător. El, speriat cu atâtea priviri înspre el, se emoționează și strigă de la balcon: “Bună searaaaaa!”. Câștigătorii sunt, după cum vedeți, numai câștigătoare. Așa s-a
Căluţi, babe, zgomot, cioburi by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20881_a_22206]
-
autoironică. Dacă aș conduce-o? Da, fără rezerve. Când eram mai mică, visam să-mi cumpăr un trabant, să-l vopsesc într-o culoare smucită și să-l conduc ca o descreierată, distrându-mă pe seama a ce mi-aș fi imaginat că-și imaginează partenerii de trafic. La fel cred că m-aș distra și cu Twingo Miss Sixty, exceptând partea cu condusul ca nebuna. Pentru care nu mai am vârsta, ca să zic așa.
Când rozul nu este ce pare a fi by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20899_a_22224]
-
conduce-o? Da, fără rezerve. Când eram mai mică, visam să-mi cumpăr un trabant, să-l vopsesc într-o culoare smucită și să-l conduc ca o descreierată, distrându-mă pe seama a ce mi-aș fi imaginat că-și imaginează partenerii de trafic. La fel cred că m-aș distra și cu Twingo Miss Sixty, exceptând partea cu condusul ca nebuna. Pentru care nu mai am vârsta, ca să zic așa.
Când rozul nu este ce pare a fi by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20899_a_22224]
-
orașul din mare, cînd aștepți pămîntul la prora vasului și o zărești pentru prima oară, intrînd în golful New York, pe Miss Liberty. Nu vă pot descrie asta, pentru că n-am intrat niciodată în New York venind de pe mare. Dar îmi pot imagina senzația destul de ușor: chiar dacă intram în New York cu mașina, prin Lincoln Tunnel, sau cu trenul, ieșind la suprafață în buricul tîrgului, la Penn Station, fiecare apropiere de oraș mă umplea de un fior plin de anticiparea minunilor pe care urma
New York, New York… by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20920_a_22245]
-
ca, dacă le e fomică și vor să bage ceva la burtică, să-și facă singuri de păpică. Sigur, e foarte posibil ca două-trei-patru soții de muncitor sau țăran să și-o fure, ca urmare directă a difuzării acestui spot. Imaginați-vă că vine nea Nelu acasă, cu coasa pe umăr (de la cosit vine deci, că doar nu de la bibliotecă) și-o găsește pe tanti Marița, nevastă-sa, cocoțată-n vârful patului. “Mi-e foame, fă, muiere, ce mâncăm azi?”, o să
Un bărbat epuizat e întotdeauna mai puternic decât o femeie odihnită by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20926_a_22251]
-
mult) mai puțin elan decât fetele din filmuleț, fiindcă nu poți de prima dată să ridici dreptul până-n tavan, în timp ce stângul îți oferă un sprijin destul de precar. Una peste alta, nu e nici pe departe atât de greu pe cât îmi imaginam. Mi-a plăcut și mi-am făcut deja programare pentru a doua oră. La sala mea preferată.
Ce-am făcut io azi, la sală by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20976_a_22301]
-
cele din urmă, o fermă de struți, a dat bani, au jumulit ăia struții, s-a dus acasă cu penele, le-a spălat în cadă, cu periuța, și i-a decorat nebunului mesele cu ele. Eu nu pot să-mi imaginez nici până-n ziua de azi cum arată o masă pe care se află o vază cu pene de struț. Voi ați văzut așa ceva? Ce alte aberații ați mai văzut sau auzit?
Nuntă cu pene de struţ by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21046_a_22371]
-
ele. Cică e pe bune povestea, s-a dat și la știri. Eu refuz, totuși, s-o cred. N-are cum să fie adevărat așa ceva. Nici dac-aș fi fost acolo, de față, n-aș fi crezut. Mi-aș fi imaginat că se filmează “Eu când vreau să calc cu mașina, calc” sau “Șofer nebun la cap adjectiv” sau orice altceva de genul ăsta.
Spitalul de nebuni a coborât în stradă? by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21039_a_22364]
-
Simona Tache Nu mă pot abține să postez asta. Sigur unii dintre voi n-ați văzut-o încă și ar fi păcat să ratați un superb episod de delir suprarealist sută la sută românesc. Mi-l și imaginez pe Geoană stropindu-l pe Băse cu apă sfințită și mir, la marea confruntare finală. Și alergându-l în jurul pupitrelor ălora cu o cruce și-un buchet de busuioc, în timp ce madam Geoană lansa, din tribune, fumigene cu tămâie, iar susținătorii
La flacăra violetă se merge cu apă sfinţită şi mir by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21044_a_22369]
-
ar trebui să-și vadă de viața ei nu a altora. Până și Carmen judeca comportamentul acestei tinere ca fiind în neregulă. Totuși curiozitatea o împinse să afle ce dorește de fapt Emilia. De ce preferă să facă pe guvernanta? — Îți imaginezi cât sunt de aproape de acea ființă ce mi-a nenorocit mama? Pentru că eu nu ți-am spus prea multe, dar mama nu și-a revenit după procesul în care a pierdut foarte mult. Nu este vorba doar de serviciu aici
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 2078 din 08 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384143_a_385472]
-
ateiste? Românii interveivați, în speță ardeleni, au fost în unanimitate solidari cu soții Bodnariu, cu excepția unora, puțini la număr, care nu s-au implicat din neștiință, ori nesimțind cu cei aflați în disperare, spunându-mi că “nici nu-și pot imagina o astfel de situație”. „Noi am trăit peste patru decenii în comunism, dar acest lucru nu se putea întâmpla, fără acuzații probate în instanță și fără un verdict dat de justiție, privind custodia copiilor. Ce protecție e aceasta, când intri
DESPRE LITERA ŞI SPIRITUL LEGILOR ÎN CAZUL BODNARIU de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1888 din 02 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384201_a_385530]
-
km îi parcurg în mai puțin de-o oră chiar dacă autostrada sinuoasă își etalează curbele ostentativ. Se bucură ținându-se de mână , de peisajele superbe și de clădirile pitorești cu care Rue ce la Citadelle se tot fălește. Nu-și imaginase vreodată că are să colinde pe aceleeași străzi pe care altădată , „ jandarmul ” Louis de Funes alerga în mod ilar,după infractori. Nu-și imaginase dealtfel, nici că o să fie celebru , nici că o să fie iubit de o asemenea vedetă. Dar între
VIAȚA LA PLUS INFINIT (19) de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1891 din 05 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384217_a_385546]
-
peisajele superbe și de clădirile pitorești cu care Rue ce la Citadelle se tot fălește. Nu-și imaginase vreodată că are să colinde pe aceleeași străzi pe care altădată , „ jandarmul ” Louis de Funes alerga în mod ilar,după infractori. Nu-și imaginase dealtfel, nici că o să fie celebru , nici că o să fie iubit de o asemenea vedetă. Dar între vise și realitate o doar o diferență de noroc ! Seara îi prinde într-o cameră luxoasă de hotel , contopindu-și trupurile intr-o
VIAȚA LA PLUS INFINIT (19) de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1891 din 05 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384217_a_385546]
-
este de o sensibilitate uimitoare transmisă prin dans, text, video-proiectie, acrobație, sunet, virtuozitate, forța. Este Povestea a cinci tineri care se întâlnesc, se uită la TV și se fixează pe un documentar cu pescăruși. Acest fapt îi determină să își imagineze că ei înșiși se transformă în păsări. Unul dintre ei își dorește mai mult decat zborul limitat al celorlați. Stolul îl reneagă, îl proscrie. Jonathan Livingston nu renunță la zbor și reușește să își depășească limitele. Astfel, reușește să întâlnească
Prima reprezentatie a spectacolului Omul Pescaruş [Corola-blog/BlogPost/99794_a_101086]
-
sanie normală și sentimente pure. Ți-am venit de hac, tehnologie! Crăciunul înseamnă bucurie, daruri, tra-di-ți-e! De apreciat totuși bootcamp-ul spiridușilor și faptul că pot împacheta orice, chiar și un urs polar! Cu toate că nu mai sunt copil, vreau să-mi imaginez încă grămada de spiriduși ce meșteresc jucării liniștiți într-o cabană, în timp ce Moș Crăciun doarme sau citește scrisori și Doamna Crăciun croșetează căciuli și șosete verde cu roșu, nu un turn de control și mașinării care stabilesc cine a fost
Marea cursă de Crăciun [Corola-blog/BlogPost/99829_a_101121]
-
a trecut subtil la cartea lui Andrei Dóșa, citînd un fragment din interviul cu Mitoș Micleușanu, în care acesta povestea cum e cu titlurile mai complicate și cu titlurile mai OK („Ce e de memorizat? Se poate și mai rău. Imaginează-ți următorul titlu de roman: „O perioadă îndelungată am crezut că prințișorul se implică necondiționat, dar muierile de la catedră mi-au dezvăluit câteva spectre periferice”. Sau „Nekrobotomograful Stroboscopic și Musca Subtilă”. Iar despre Organismecanisme, organe cu iz de mecanisme, mecanisme
CenaKLUb Tiuk nr. 2, cu Dóşa amp; Vakulovski [Corola-blog/BlogPost/99823_a_101115]
-
este de o sensibilitate uimitoare transmisă prin dans, text, video-proiectie, acrobație, sunet, virtuozitate, forța. Este Povestea a cinci tineri care se întâlnesc, se uită la TV și se fixează pe un documentar cu pescăruși. Acest fapt îi determină să își imagineze că ei înșiși se transformă în păsări. Unul dintre ei își dorește mai mult decat zborul limitat al celorlați. Stolul îl reneagă, îl proscrie. Jonathan Livingston nu renunță la zbor și reușește să își depășească limitele. Astfel, reușește să întâlnească
Primul spectacol de teatru-circ românesc: Omul Pescăruș [Corola-blog/BlogPost/99836_a_101128]
-
a plăcut și vă place cel mai mult la povestea interpretată și care sunt dificultățile rolurilor voastre? Veronica: Pot să spun că această călătorie a început în primăvară, când am citit câteva scene ale textului și nu mi-am putut imagina unde se va ajunge cu această poveste de dragoste. Însă nu aș putea spune niciodată că am ajuns la capătul călătoriei. Munca la repetiții a fost intensă, cu multe întrebări, dar și descoperiri, cu momente grele, dar și cu răbdare
Trei întrebări, doi actori, o poveste [Corola-blog/BlogPost/99817_a_101109]
-
metodă să fac dreptate. Nu eram nici avocat, nici procuror sau milițian, așa că m-am gîndit că prin film aș putea să restaurez cumva adevărul despre crimă și să-l fac public. Nu mi-era foarte clar cum, însă îmi imaginam că se poate face justiție prin film. Așa am început să experimentez. Despre ce sat era vorba? Dumitru Budrala: Despre Jina. Am inițiat acolo un cineclub foarte bun, la Căminul Cultural. Făceam parte dintr-un grup de profesori care întreținea
Un festival care să dureze o viață [Corola-blog/BlogPost/99815_a_101107]
-
ca text, este exact ca o ploaie de meteoriți la care privești fascinat, pînă cînd meteoriții cad peste tine și arzi. „Oameni noi” este o piesă extrem de acidă și ironică la adresa societății românești, însă în alt mod decît și-ar imagina publicul. Iar despre „Suntem la fel” prefer să nu vorbesc, o să vedeți despre ce e vorba... - Din piesele cîntate live, în concerte, putem observa că muzicalitatea, linia sonoră e cumva mai dură, iar versurile sunt oarecum mai așezate, mai puțin
Interviu cu Mihnea Blidariu [Corola-blog/BlogPost/99846_a_101138]
-
Gastro și restaurante Mersul la restaurant implică de ceva vreme acea componentă a eleganței în deplină concordanță cu localul însuși. Îți imaginezi un covor roșu, o atmosferă rafinată, personal bine pus la punct și muzică discretă. Iar mâncarea este capriciul final. Nu trebuie să te ciupească cineva de braț pentru a realiza că nu ești cufundat în vreun vis. Restaurantul din poveste
And the Restaurant goes to Oscar [Corola-blog/BlogPost/99888_a_101180]
-
întâlniri, am mai făcut niște drumuri și m-am mai dat puțin în spectacol, blocând tot traficul, în timp ce parcam grațios aspiratorul meu alb de gagici (e o mașină bărbătească, totuși, nu?) într-o stație de autobuz. Sper că nu vă imaginați, Doamne ferește, că a fost vorba de vreo parcare laterală. Nici nu am încercat așa ceva. De-abia mai reușesc, o dată la doi ani, să parchez lateral mașina mea personală, pe care-o cunosc și ale cărei dimensiuni sunt capabilă, uneori, să
La plimbare, cu aspiratorul de gagici by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18208_a_19533]
-
făcut schimb de... corpuri! Mitch e acum Dave, iar Dave e Mitch. Deși acum fiecare a scăpat de rutina lui de zi cu zi, cei doi descoperă rapid că viața celuilalt nu e nicicum așa de roz precum și-o imagina, astfel încât se văd nevoiți să găsească un mod în care să-și recapete viața dinainte. Regizat de David Dobkin (Wedding Crashers), după un scenariu de Jon Lucas & Scott Moore (The Hangover), filmul ne oferă o reinterpretare amuzantă a unei idei
Dacă aș fi...tu? [Corola-blog/BlogPost/99978_a_101270]