3,483 matches
-
faptelor, noblețea caracterelor, înălțătoarele idealuri. Suficiente premise pentru o asemenea dezvoltare se găseau în ideea artei ca imitație (mimesis-ul aristotelic ridică și astăzi întrebări cu privire la originea artei și la sursele de inspirație); parodia ar funcționa deci ca o imitație a imitației, asigurându-și ecoul, dacă nu chiar repurtând un nesperat succes în rândul publicului prin trimiterea la opere mari, deja cunoscute și oricum apreciate. Apariția operelor parodice va fi, de-acum înainte, observabilă în paralel cu evoluția de la etimologie la terminologie
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
a parodiei și, ulterior, postmodernismul ca mișcare eminamente parodică, dublată de o ideologie. Totuși, Antichitatea e prima care stabilește importanta linie de demarcație în lipsa căreia astăzi nici nu am mai putea lua în discuție fenomenul de care ne ocupăm: între imitație și plagiat care ar fi, la drept vorbind, diferența? În descendență genette-iană, suntem tentați să credem că orice tip de citare este vădit, transparent parodic (fiindcă pune față în față două discursuri). Anticii pun primii întrebarea cu privire la autenticitatea parodiilor, postmodernii
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
primii întrebarea cu privire la autenticitatea parodiilor, postmodernii le vor răspunde: fundamental e ca parodia să acționeze printr-o distanțare ironică, dat fiind că "în timp ce actul și forma parodiei sunt cele ale încorporării, funcția ei este una de separație și contrast. Spre deosebire de imitație, citare sau chiar aluzie, parodia cere acea distanță critic ironică"130 (trad. n.). Ceea ce face ca parodia să fie creată nu numai de către autorul ei propriu-zis, "nu doar de textele literare propriu-zise, ci și de către cititori și critici"131 (trad
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
descoperi lupta profundă, istorică dintre genuri, devenirea și dezvoltarea osaturii genurilor literare"137. Păstrându-și deci caracterul critic, romanul inventează, creează, dictează noul prin originalitatea ficțiunii. 2.2.1. Parodia în satira menippee: Lucius Annaeus Seneca Un prim grad al imitației parodice practicate de autorii latini care luaseră drept model, în sensul de hipotext universal, paradigma literaturii Greciei antice este atins în satira menippee. Precursorul grec al genului este filozoful cinic Menipp din Gadara (sec. III-II î.e.n.). Acesta lansase tematizarea, sub
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
celui moral sugerat prin nume, la care contribuie și porecla de Maecenatianus (fost sclav al lui Maecenas), aluzie ironică la pretențiile de protector al culturii pe care le manifestă, cu orice prilej, sus-numitul. Totul ține, în figura acestuia, de domeniul imitației; este înveșmântat într-o ținută ce copie însemnele rezervate exclusiv senatorilor ("în jurul gâtului, deja îngreuiat de îmbrăcăminte, își pusese un fular cu dungă lată [s.n.] și ciucuri care atârnau ici și acolo"167 dunga lată, de culoare roșie, se punea
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
similară, care i-ar fi diminuat puterea de persuasiune. Or, a-i dubla tematic registrele poate însemna și asumarea conștientă a statutului de parodist. Cu alte cuvinte, formula epică romanescă parodiază celelalte genuri, chiar și pe cel de la care, prin imitație, a pornit. Deși ne aflăm încă în preistoria lui, "romanul parodiază celelalte genuri (tocmai ca genuri), dezvăluie convenționalismul formelor și limbajului lor, pe unele le înlătură, pe altele le include în propria-i structură, reinterpretându-le și reaccentuându-le"175. Oricum, pentru
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
literară, ea captând interesul altor domenii artistice peste timp, după ce operele parodice în proză sau în versuri vor fi dat deja tonul. Pentru că parodicul, alături de celelalte forme ale ridiculizării practicate pe scară largă, a luat naștere în literatura populară, unde imitația vieții s-a făcut sub plăcerea conspirativă a anonimatului și a îngăduit orice libertăți. "Toate aceste parodii ale genurilor și ale stilurilor ("limbajelor") intră în universul vast și variat al formelor verbale care ridiculizează discursul direct sobru, indiferent de varietatea
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
de divertisment mai mult sau mai puțin urban în conversațiile celor vechi care iubeau într-adevăr produsele gratuite ale unei ironii subțiri"207. Ea împletește elemente ale culturii populare cu infiltrații culte (adesea trimiteri la modele antice dacă nu chiar imitații explicite), pe care le narează la modul umoristic și/ sau satiric, iar rezultatul trece, nu rareori, dincolo de verosimil, fie în sfera fantastică, fie în cea fabulistică. Prezența limbii populare și a motivelor literare care își trag seva din literatura de
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
prezentul, de a-l critica/ satiriza. Faceția și majora ei influență în epocă arată cum "vorba de spirit începe deja, pe ici, pe colo, să devină o armă sub influența retoricii antice și a epistolografiei [s.n.]", după expresia lui Burckhardt. Imitația anticilor (care oferă modele în Macrobius, Marțial sau Plutarh), dar și tendințele de desacralizare al acestui tip de discurs ne îndreptățesc să-l plasăm sub incidența parodiei. Materialul care a generat un susținut epigonism este culegerea de cuvinte de duh
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
piscul mai înalt de pe Parnas". "Spiritul malign" al parodiilor așa cum le vedea Swift nu este, oare, o prefigurare a denumirii pe care le-o va fi dat, în articolul său din 1966, Ulrich Weisstein, incluzându-le printre celelalte forme de "imitație răzbunătoare"? Caracterul convențional și schematic ce constituie miezul preluărilor din orice parodie, cea de-a doua coordonată observată și urmărită de Swift, este iarăși un element original, exploatat până la epuizare ulterior și în practică, și în teorie. Deși definiția astfel
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
a limbajului din hipotext, textul parodic urmând îndeaproape textul parodiat. Astfel, e necesar "să păstrăm un număr îndeajuns de mare de cuvinte pentru a aminti originalul de unde au fost împrumutate"280. Totuși, finalitatea parodiei se schimbă, ea nemaifuncționând ca o imitație răzbunătoare a originalului cu care intră într-o alertă și atentă polemică, adesea malițioasă, ci reducându-se la "un împrumut de cuvinte" exacte dintr-o operă cunoscută, pe care scriitorul le introduce în opera proprie, îmbogățindu-le cu noi semnificații
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
de procedee vechi și noi care conviețuiesc numai după ce lupta pentru supremație și, de ce nu, pentru supraviețuire se va fi încheiat. Încadrând parodia la capitolul "preluărilor" mărturisite ("făcute conștient", cum ar fi scris Tomașevski) și separând-o de adaptare sau imitație ori pastișă, Tînianov își motivează opțiunea notând că "orice preluare în literatură este în primul rând luptă, desființarea construcției vechi și realizarea unui ansamblu nou din elemente vechi"286. Citindu-l, parcă recunoaștem tacit motivațiile care l-au împins pe
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
să mai sufere o modificare esențială. În vidul de repere astfel detonat, doar parodia, "formă de spirit compusă din bufonerie și subversiune"293, mai poate interveni. Printr-o asumată complicitate cu sine însuși, Urmuz-autorul, bufon bineînțeles subversiv, dă senzația de imitație și, în același timp, de a putea fi luat drept original. Aici trebuie identificată cea de-a doua trăsătură fundamentală a scriiturii sale, vocația ironică. Paginile sale nu sînt bizare gratuit, doar de dragul absurdului care nu i-a lăsat indiferenți
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
și dispus să se autoironizeze la maxim), tematizarea, implicită, a cititorului (mai deconcertantă, dar nu mai puțin parodică) și tratarea pe picior de egalitate a acțiunii și a ficțiunii, a realității și mitului, a adevărului și minciunii, a originalului și imitației (ca mijloace de accentuare a impreciziei datelor, de unde și efectul scontat comic al tipurilor de romane ce pot fi încadrate aici). E cazul lui Italo Calvino din Cavalerul inexistent, parodie ce și-a aflat sursa de inspirație, pe de o
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
cel al călătoriei în Lună. Romanul comico-fantastic353 al lui Italo Calvino, gustat din plin de publicul larg, ca și celelalte scrieri ale ale sale, se revendică de la Ariosto, deci și de la Boiardo, dar statutul prozei nu se bazează pe nici o imitație stilistică, ci mai degrabă pe un fel de "travesti" modern al romanului cavaleresc în general. Romancierul italian, cel care va adera mai târziu la mișcarea Ou.Li.Po., transferă acțiunea într-un moment de pace, răgaz pentru Carol cel Mare
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
se datorează în principal conjuncturii favorabile inițiate de cercurile de teorie literară și poetică, dar și recurenței subiectelor de sorginte livrescă la autori de primă mărime ai scenei literare internaționale. Astfel, cel puțin în roman, nu orice adaptare facilă sau imitație lipsită de talent mai poate fi considerată parodie, cum se mai întâmpla în trecut. Mulți romancieri, dar și cercetători ai postmodernismului își reprezintă parodia în sens strict, drept o "evocare sardonică" sau conștient-ironică a unui model artistic precizat din start
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
reprezintă parodia în sens strict, drept o "evocare sardonică" sau conștient-ironică a unui model artistic precizat din start, prin adnotări explicite, a căror decodare nu mai prezintă dificultăți majore, ci este o provocare erudită. O dată ce au depășit nivelul prim al imitației stilistice, parodiștii "atacă" anumite opere fie pentru că le consideră demne de polemică, fie pentru că acestea din urmă au, pur și simplu, o valoare îndeobște și unanim acceptată. Ceea ce, să recunoaștem, poate la fel de bine să mascheze o strategie de impunere, pe
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
especially by applying them to a ludicrously inappropriate subjects; an imitation of a work more or less closely modelled on the original, but so turned as to produce a ridiculous effect" (apud Linda Hutcheon, op. cit.). 75 "Esența operei literare este imitația, în sensul de reproducere sau reprezentare, prin mijloace specifice, a realității în mijlocul căreia trăim sau a unei realități trecute, garantate de tradiție", în D.M. Pippidi, op. cit. 76 "1. Imitation burlesque d'une oeuvre littéraire ou artistique. 2. Imitation grossière. Une
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
Spiridon, "Mitul ieșirii din criză", în Caiete critice, nr. 1-2/1986, p. 78. 316 O discuție la obiect îi aparține exegetului Adrian Marino, care pornește chiar de la comentarea frecventei afirmații că orice artist începe printr-o pastișă, adică "printr-o imitație, voluntară sau nu, cu intenții ironice, critice sau simpatetice. Atitudinea poate fi respectuoasă, chiar admirativă, înainte de a fi parodică (...) între experiența identificării și intenția caricaturală" (în Biografia ideii de literatură, vol. IV, Editura Dacia, Cluj- Napoca, 1997, p. 153). 317
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
era și firesc pentru autorul abordat, este mimesisul aristotelian. Acestui concept, confruntat și asociat cu concepte poetice de cea mai recentă extracție, i se nuanțează și i se adâncesc sensurile chiar pe baza textului sursă, stabilindu-se că mimesisul ca imitație în absolut este o imposibilitate. Dat fiind că însuși primul său teoretician a considerat mimesisul cunoaștere ca reelaborare a datelor realului întru revelarea sensului gândit și exprimat de subiectivitatea care apelează la acest real, Cecilia Maticiuc insistă pe acel "cum
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
există o deosebire a priori de regim narativ între ficțiune și non-ficțiune47. Domeniul ficțiunii este denumit și prin termenul de non-referențial, idee ce își are originea în Poetica lui Aristotel. El consideră că orice artă, indiferent de natura ei, presupune imitație (mimesis), ceea ce nu înseamnă reproducere mecanică a realității. Arta urmărește să prezinte lucrurile "fie cum au fost sau sunt, fie cum se spune sau par a fi, fie cum ar trebui să fie"48. Singura condiție pe care, după Aristotel
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
actualitate remarcabilă este și ideea că lumea textului are propriul adevăr, diferit de adevărul realității nemijlocite, de vreme ce "poetul" înfățișează caractere, patimi și fapte omenești nu așa cum sunt ele în realitate, ci așa cum ar trebui să fie. În concepția lui Aristotel, imitație nu înseamnă, așadar, nici reprezentare fidelă a realității, nici proces al fanteziei, ci înseamnă cunoaștere, în sensul de reelaborare a datelor realului. Non-referențialul, prin care aparent se neagă legătura cu referențialul, nu implică faptul că ficțiunea nu se raportează niciodată
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
se concretizează la nivelul fiecărui element al procesului educațional sau autoeducațional, la nivel școlar sau extrașcolar. Desigur că nu vom confunda alternanța metodologică, ca mod de schimbare rațională, oportună, reflexivă, prin cercetare, cu instabilitatea, nesiguranța, empirismul procedural cauzat conjunctural, prin imitație, neargumentat, fără un studiu, o analiză minimală a cerințelor și posibilităților contextului, a experiențelor, a așteptărilor, a dificultăților. Educatorul poate să demonstreze că recursul său la alternarea unei paradigme, pentru a schimba aspecte ale modului de educare, este rezultatul unui
Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
justificată teoretic), prin alternanță, versus vechea paradigmă a tratării distincte a celor două aspecte, în alternanță. Alternanța devine atunci și o situație, o activitate și un motor al formării, al dinamicii profesionalizării, depășind modelul practicii bazate pe aplicare simplă, pe imitație de modele, pe rezolvarea prin condiționare a sarcinilor, pe câștigarea unei experiențe empirice, pe așteptarea unui autoritar manageriat. Ea se transformă astfel într-o pragmatică integrată activ în sistemele reale ale realității educaționale, dar în același timp autonomă, personalizată, bazată
Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
a metodelor de autoinfluențare a conduitei, a modului de gândire sau utilizarea exemplelor din contextul, mediul înconjurător prin efectele pe care le-au avut și le dorește/respinge, trecând de la contemplarea inițială la posibila identificare cu ele. • Utilizarea simulării (a imitației, a creării intenționate a unei impresii false prin prefacere, pentru a ascunde ceva neplăcut sau a verifica anumite atitudini ale celorlalți sau a obține unele favoruri) și a disimulării (a ascunderii adevărului, a mascării, a inducerii unei aparențe înșelătoare, a
Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]