2,209 matches
-
adesea nesimțitori pe lîngă gesturi aparent mărunte, pîndite mereu de anonimat și de prăbușirea în uitare, dar care inchid, în tușa lor invizibilă, sensul unei vieți și bogăția unei civilizații. Născute de cele mai multe ori din admirație și din devotament, aproape impersonale ca stilistică și ca ton, ele trăiesc mai întîi prin ceea ce invocă și abia ulterior prin ceea ce sînt de fapt. Pudoarea și surdina constituie stările lor firești, iar graba și scepticismul, reacțiile noastre naturale. Un asemenea gest, care intră perfect
Desenul și memoria by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11638_a_12963]
-
amănuntul că am recitit de curând cu plăcere Întâlnirea din Pământuri și Imposibila întoarcere.) Dar nu mai mult decât atât. Așadar, aceasta nu e o carte despre Marin Preda. E una despre talentul lui Marin Preda. Talent, la urma urmei, impersonal. Sau suprapersonal. Aproape toți cei care răspund, aici, întrebărilor, par molipsiți de un anume spirit al giumbușlucului. Au intuiția vorbirii în mai multe ape, știu când să tacă adânc, cu subînțelesuri, și când să audă doar ce vor. Spuneam că
Fratele cel mic by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5822_a_7147]
-
Liliac" de "format mic" cu voci pe măsură și antren (direcția de scenă Nicolae Ciubuc). Silvia Sohterus este o Rosalindă plăcută, Gabriela Daha o Adelă vioaie cu timbru acrișor, Constantin Danu o voce frumoasă dar dezordonată, Corneliu Tudosie un Eisenstein impersonal, Claudia Hanghiuc un Orlovski în linie tradițională și baritonul Ștefan Popov un Falke ce și-a cucerit publicul prin naturalețea cântului și jocului. Acest public frecventator al Operetei, care este puțin probabil să meargă la Operă să vadă și spectacolul
Un "Liliac", doi "Lilieci" by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/17148_a_18473]
-
anxietății pe măsură ce este transpus la o scară tot mai mare, ajungând până la punctul unde istoria personală trece în istoria colectivă. Momentul de climax al unor asemenea imersiuni în trecut este dat de trecerea de la culoarea personalizată a autobiografismului la filmul impersonal al istoriei pur și simplu, care are răceala metalică, dar și finețea unei gravuri. Iar timpul de elecțiune al Mioarei Cremene nu putea fi, dintr-o asemenea perspectivă, decât secolul lui Cartesius, cu disprețul lui suveran pentru limbajul afectelor, angoasa
Mioara Cremene la aniversară by Octavian Soviany () [Corola-journal/Journalistic/3166_a_4491]
-
luminilor și seniorul "necuvintelor" zdrobindu-se ăntr-un turnir cu inexprimabilul artei poetice ("Prințul căzând de pe cal/ striveste-n cădere un ănger./ E sentimentul total/ pentru care azi sânger") din Măreția frigului până la soldatul zăcând pe câmp ăntr-o baltă ănrosită raportând impersonal situația ănfrângerii pedestre a celui ce fusese "eroul liric" al ănaltelor zboruri ("Cum stiti cu toții, căzusem de pe cal,/ și nemișcat stăteam an iarbă șiroind an sânge", Nod 12) se ăntinde o traiectorie lirica tragică. Este istoria unei prăbușiri icarice ăntr-o
Utopia literaturii by Alexandru Con () [Corola-journal/Journalistic/17486_a_18811]
-
într-o țară comunistă. "Trezor" este, de fapt, un secretar cu propaganda, proiectat într-un plan metafizic. El elaborează, cu o sagacitate diabolică, principii de cenzurare a limbajului, inclusiv a timpurilor verbale, în funcție de obiectivele sale propagandistice. În aparență abstras și impersonal, Ștefan Aug. Doinaș este în realitate un om de atitudine (așa cum o dovedește de altfel și publicistica sa de după 1989). Povestirile din volumul T de la Trezor, superb joc literar, nu sunt numai un joc. Ele reprezintă și o luare de
Ștefan Aug. Doinaș, prozator by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16270_a_17595]
-
lui. Ca discuția să aibă un rost, o tensiune și să scoată la iveală un adevăr, își asuma, indiferent de ce parte era interlocutorul, rolul de avocat al diavolului (pentru acest mandat îl ajuta și vocea), avea mirări jucate și indignări impersonale. Era de fapt primul care se bucura de interlocutor și de discuție, era de-a dreptul fericit, iar bucuria care i se vedea pe chip era transmisibilă. Știa să-l asculte pe celălalt și să-l stîrnească și să-l
Moderatorii by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/13421_a_14746]
-
unei reviste anume se pulverizează practic într-o sumă de profiluri (mai mult sau mai puțin fotogenice) ale semnatarilor de rubrici, în timp ce așa-numita sa strategie se reduce la cumularea idiosincraziilor lor" - e nemulțumirea Monicăi Spiridon, iar Călin Vlasie, exprimîndu-se impersonal, mărturisește că "trebuie să faci un considerabil efort de voință ca să citești confidențialele România literară, Luceafărul sau Contemporanul" (faptul, de pildă, că trimite la redacția noastră aparițiile Editurii Paralela 45, insistînd să fie recenzate - ceea ce și facem cu acele volume
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17273_a_18598]
-
putem atribui o compasiune față de pacienți? Într-un singur fel: Dora Petrilă se încarcă cu o stare pe care o convertește apoi într-o curiozitate teoretică. E trecerea de la experiență la concept, de la cazurile individuale ale unor muribunzi la generalitatea impersonală a morții. Ce este în fond moartea de poate să ne tulbure atît? În fața acestei probleme, un medic nu poate evolua decît pe două căi: ori lichidează problema adîncindu-se într-o blazare morală de tip sarcastic, adică tocmai în indiferența
Molecula credinței by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7613_a_8938]
-
Rodica Zafiu E normal ca un cuvînt fundamental precum om să intre în numeroase sintagme durabile, mai mult sau mai puțin analizabile; la fel, e firesc procesul de abstractizare a unui cuvînt de acest tip, care poate ajunge să exprime impersonalul, ca simplu pronume (cum o atestă evoluția istorică care a condus la fr. on). În română, folosirea cu valoare impersonală a substantivului om nu e gramaticalizată, dar apare destul de des în limbajul popular și colocvial. Găsim atestări de la Caragiale - de
"Ca omu'" sau "ca oamenii"... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17215_a_18540]
-
puțin analizabile; la fel, e firesc procesul de abstractizare a unui cuvînt de acest tip, care poate ajunge să exprime impersonalul, ca simplu pronume (cum o atestă evoluția istorică care a condus la fr. on). În română, folosirea cu valoare impersonală a substantivului om nu e gramaticalizată, dar apare destul de des în limbajul popular și colocvial. Găsim atestări de la Caragiale - de pildă în replica lui Iancu Zugravul, din Justiție: "să las prăvălia, care nu mai poate omul de atîtea angarale pentru ca să
"Ca omu'" sau "ca oamenii"... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17215_a_18540]
-
inevitabil păcătos); la plural, în schimb, e o semnificație preponderent socială, evocînd normele de comportament valabile la un moment dat. E semnificativ faptul că definiția care trece de la un dicționar la altul adoptă pentru explicarea formulei ca omul o construcție impersonală, în care omul are rol pasiv, de simplu receptor al unor întîmplări venite din afară ("se întîmplă"). Contextele contemporane par să ateste preferința pentru o variantă a construcției populare, ca tot omu': "De obicei, sînt o persoană pașnică. Însă, ca
"Ca omu'" sau "ca oamenii"... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17215_a_18540]
-
indicele bibliografic al unei cărți mai vechi, Introducere în opera lui Nichita Stănescu (1986), cu unele omisiuni (Unui fascist din Sensul iubirii, Basorelief cu soldați din Dreptul la timp, Evocare din Un pămînt numit România și poemele din grupajul Opere impersonale din care nu rămîne decît poemul Trepte inclus însă în antologia de față în secțiunea Ordinea cuvintelor, adică antologia ce conținea Opere impersonale) și mai multe adaosuri (mai multe poeme din Oul și sfera și Măreția frigului, plus poeziile aranjate
Carte în doi: Nichita Stănescu și Alex. Ștefănescu by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17262_a_18587]
-
cu soldați din Dreptul la timp, Evocare din Un pămînt numit România și poemele din grupajul Opere impersonale din care nu rămîne decît poemul Trepte inclus însă în antologia de față în secțiunea Ordinea cuvintelor, adică antologia ce conținea Opere impersonale) și mai multe adaosuri (mai multe poeme din Oul și sfera și Măreția frigului, plus poeziile aranjate în Antologie după Noduri și semne, volum ale cărui selecțiuni încheie bibliografia din Introducere.) Sînt deci poemele canonizate de cartea din 1986 prin
Carte în doi: Nichita Stănescu și Alex. Ștefănescu by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17262_a_18587]
-
puține pasajele de analiză reușită și asta se întîmplă mai ales atunci cînd Alex. Ștefănescu renunță la programul de popularizare și redevine criticul din Preludiu: "Toate jocurile de abstracții, toate aforismele, toate solemnitățile de epopee, în sfîrșit, toate enunțurile aparent impersonale din poezia lui Nichita Stănescu au acest acompaniament sentimental. Acompaniamentul cunoaște fluctuații de regim afectiv, - de la deznădejde la bravadă și de la refuz la implorare -, dar de stins nu se stinge niciodată. În multe cazuri, mesajul din metatext se revarsă în
Carte în doi: Nichita Stănescu și Alex. Ștefănescu by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17262_a_18587]
-
imposibil de dedus din dicționare sau din gramaticile curente; de pildă, faptul că verbele afective esențiale, extreme - a iubi și a urî - nu au în româna actuală construcții asemănătoare și că ele intră într-un complicat joc de nuanțe cu impersonalul care le substituie în cele mai multe cazuri, în construcție afirmativă sau negativă: a (nu) plăcea. Practicile traducerii țin cont de diferențele de context tipic în utilizarea sinonimelor parțiale; de la limbă la limbă, verbele cu sensul ,a iubi" și respectiv ,a plăcea
"Iubește să cumpere..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11258_a_12583]
-
deja în mâine. Se topește-n mulțime ca ploaia-ntr-un zid. Klein pipăie suprafața aspră, dar nu poate să prindă între degete decât firul parfumului ei vesperal.” De altfel, Klein dispare după acest început, discursul refăcându-se între un impersonal eu-tu/ea. O altă schimbare, de data aceasta ținând de scriitură, este întoarcerea lui Mihai Ignat la metaforă și la un stil aproape retro, o mutare complicată întrucât instrumentarul iubirii a fost atât de explorat încât riscul redundanței, al
Noi poeme de dragoste by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13485_a_14810]
-
cele din ultimii ani, se poate vorbi de o schimbare a vocii lirice a lui Al. Mușina. Poezia în pijama roz, Stop-cadru cu adolescenți, Istoria pantofului mov, La vie en proze sau Lucrurile pe care le-am văzut evită maniera impersonală (un deziderat mărturisit al autorului) în direcția descoperirii unei "metafizici a contingenței ", cum spune Al. Cistelecan, în poeme cu o construcție rafinată, atent studiată, în exerciții de stil ce fac dovada dexterității în selectarea materialului lexical. Poemele de după Aleea mimozei
După douăzeci de ani by Adina-Ștefania Ciurea () [Corola-journal/Journalistic/12883_a_14208]
-
N. Breban publică al 80-lea eseu dedicat lui Nietzsche, N. Balotă alocuțiunea rostită la Unviersitatea din Sibiu la decernarea titlului de doctor honoris causa, Aura Christi scrie despre "beduinii spiritului", H. Zalis despre "argumentul memorialistic", Geo Vasile despre "tandrețea impersonală a naratorului", Mara Magda Maftei despre "filozofia apocaliptică", Monica Râpeanu despre "feminitatea fără alibi", articole care nu se citesc, chiar toate, cu sufletul la gură, dar toate sunt serioase, grave. Doar la p. 36 apare un mic element conturbant, ceva
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12804_a_14129]
-
lirică, despre care unii cred că e cheia majoră a creației, că-și exprimă personalitatea despre care Goethe a cutezat să spună că e "binele suprem", în loc de-a se retrage rușinați pentru a lăsa întreaga agoră la dispoziția "ideilor" impersonale, a "principiilor" fără autor. Participînd la manifestările de la Sighet, dl Marino se arată șocat că în loc de a i se oferi "cărți de ideologie", primește "cinci volume de versuri". Într-adevăr, gravă ofensă! De unde următorul precipitat comentariu: "Acest dezechilibru provocat de
Adrian Marino între lumini și umbre (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15745_a_17070]
-
originale, bine ancorate în "solul cultural natal". Dar cu un coeficient cît mai ridicat de personalitate și individualitate". Însă idealul d-sale nu este cel al unei creații personale, deci spontane, discontinue, aleatorii, ci un ideal opus, al unei producții impersonale, organizate, integraționiste, cel al Enciclopediei, ca suprem indice de "creație" prin enormă aglutinare informațională, ca și, probabil, prin imensitate tipografică, prin impresionantă pondere fizică (căci hermeneutul are fascinația cantității): "De unde permanența "modelului" enciclopedic, realizabil, bineînțeles, la nivelul și cu instrumentele
Adrian Marino între lumini și umbre (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15745_a_17070]
-
Ne aflăm în fața unuia din cei mai fertili poeți români (comparabil cu Mircea Ivănescu și Miron Kiropol), autor a peste 2500 de poeme. În plus, lui Grigurcu nu i-a fost dat să scrie versuri indeniabil proaste, sau măcar anoste, impersonale. Poezia lui Gheorghe Grigurcu își găsise prețioasa-i stabilitate încă de la debutul editorial din 1968, cu o culegere al cărei titlu avea să fie reluat, treizeci și șase de ani mai târziu, pe coperta ediției definitive! Acest poet s-a
Ce rămâne din poezia postbelică? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9031_a_10356]
-
sugerează existențe fondatoare: cer/ pămînt, întuneric/ lumină, opacitate/ transparență, jos/ sus, gravitație/ imponderabilitate, materie/ spirit. Tonurile terne, siena, siena arsă, roșu englez, nuanțele magmatice și feminine, se întîlnesc și se întrepătrund deseori cu aurul incendiar și dizolvant, cu strălucirea lui impersonală și majestuoasă. Nici atunci cînd pictorul trece către lumea obiectelor, cînd interesul său merge către structurile constituite, către arhitectura intimă a formelor sau numai către semnificația morală a acestora, perspectiva nu se modifică esențial. Obiectul, sursa, reperul, sau oricum am
Singurătatea lui Florin Mitroi(II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8152_a_9477]
-
Ioana Băețica Poate că cel mai simplu și, în cazul de față, mai adecvat - este să asculți de vocea poetului caracterizându-și propria operă: "...ceva impersonal și plin, gata să crape de mișcare și viziuni." Într-o Austrie sclipind de luxul sălilor de spectacol, animată de o viață mondenă înveșmântată în borangic, plină de seva rafinată alt Wien, Georg Trakl întrevede, ca și Robert Musil sau
"Flautul luminii, flautul morții" by Ioana Băețica () [Corola-journal/Journalistic/16313_a_17638]
-
societății germane), acoperind intervalul 1771-1991 din trecutul nemților. Principala obiecție pe care lucrarea a întâmpinat-o din partea criticilor e că Wehler privilegiază structurile economico-sociale în locul oamenilor, autorul împărtășind premisa că istoria nu e făcută atât de personlități, cât de tipare impersonale a căror forță ghidează destinul popoarelor. Nuanța aduce izbitor cu interpertarea marxistă a istoriei, de unde și reticențele altor speciliști contemporani.
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/2444_a_3769]