3,516 matches
-
secretă limfokine cu efecte locale asupra macrofagelor și limfocitelor din focarul inflamator. Limfocitele supresoare (Ts) sunt inhibitoare ale amplitudinii răspunsului imun, după epuizarea antigenului. Ele au rolul de a diminua intensitatea RIMC și RIMU, menținând în limite fiziologice intensitatea reacțiilor imunitare. Se pare că acestea își exercită rolul supresor asupra răspunsului imun prin inhibarea activității limfocitelor Th, dar au și efect supresor direct asupra limfocitelor T și B efectoare. Limfocitele Ts au rol important în inducerea stării de toleranță față de unele
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
diferențiate în măduva osoasă, la păsări, migrează inițial în splină și ficat, iar de aici migrează în organele limfoide centrale (timus și bursa lui Fabricius). La mamifere, din măduva osoasă, limfocitele migrează în ficat și splină. Unele își dobândesc competența imunitară chiar în măduva osoasă. La mamifere, ficatul și splina îndeplinesc funcțiile bursei de la păsări. Alte limfocite migrează în timus. Acesta este circuitul primar al limfocitelor, în care se produce diferențierea independentă de antigen, în cursul căreia limfocitele devin imunocompetente. Această
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
SFM reunește toate tipurile de celule cu capacitate fagocitară bine exprimată, precum și precursorii lor. Conceptul SFM a fost elaborat de van Furth (1972), sub egida OMS. Sunt prezentate eritrocitele, plachetele sanguine (implicate în coagularea sângelui) și celulele care aparțin sistemului imunitar. Toate acestea derivă dintr-o singură celulă - celula stem, pluripotentă, aflată în măduva oaselor, dar limfocitele și monocitele sunt produse în nodulii limfatici: IL-3 - interleukina 3; EPO - eritropoetina; GM-CSF - factorul stimulator de colonie granulocit-macrofagică; G-CSF - factorul stimulator de colonie granulocitică
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
are activitate maximă. Acțiunea predominantă a unuia sau altuia dintre sistemele bactericide depinde și de natura celulei fagocitate. Neutrofilele și macrofagele intens activate pot leza țesuturile gazdei, prin eliberarea intermediarilor reducerii O2, NO și a enzimelor lizosomale. 1.3. SISTEMUL IMUNITAR LA NEVERTEBRATE (DROSOPHILA) Sunt puține date privitoare la apărarea imună a nevertebratelor față de patogeni, iar musculița de fructe (Drosophyla melanogaster) este un model de studiu pentru înțelegerea acesteia. Relația dintre insecte și microorganisme are numeroase fațete. Se cunoaște faptul că
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
Imd. Un mecanism imunitar-cheie, înnăscut care există atât la om cât și la drosofilă implică semnalizări prin intermediul receptorilor familiei Toll. La om, după infecția microbiană, receptorii Toll-like (TLR) activează sinteza unor citokine precum și a altor molecule care stimulează inducția sistemului imunitar adaptativ (Akira și colaboratorii, 2006). În drosofilă, Toll activează sinteza unor peptide antimicrobiene (AMP) de către corpii grași, care reprezintă echivalentul funcțional al ficatului de la om și al țesutului adipos (Lemaitre și colaboratorii,1996). Întrucât AMP este sintetizată de către corpii grași
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
Toll este în principal responsabilă de contracararea infecțiilor cu bacterii Gram-pozitive și fungi, pe câtă vreme calea Imd activează sinteza AMP în răspunsul la infecțiile cu bacterii Gram-negative. Ambele căi de semnalizare, precum și TLR de la om, declanșează expresia genelor implicate în sistemul imunitar prin activarea unui factor de transcripție din familia NF-kB (Ferrandon și colaboratorii, 2007). Imediat după infecție, calea Toll este activată în hemolimfă de către o cascadă protein-serinică nedescifrată încă, care implică serpina Necrotic și conduce la procesarea lui Späetzle, presupusul ligand
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
număr mare de lamellocite. Un răspuns imun eficient la insecte are la bază transmiterea informației de la locul infecției la țesuturile implicate în realizarea răspunsului imun, precum sunt hemocitele și corpii grași. La mamifere, citokinele reprezintă moleculele semnalizatoare cheie ale sistemului imunitar. Dar acestea sunt slab conservate, iar la Drosophila nu s-au identificat gene codificatoare de omologi ai citokinelor vertebratelor precum TNFα, IFNγ, IL-1, IL-6. Nu este exclus ca, dacă asemenea citokine există la insectă, ele să se prezinte diferit structural
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
ca unele dintre numeroasele gene codificatoare de proteaze dintre care 199 care codifică serin proteaze de tip tripsină să poată interveni în procesele de coagulare și melanizare sau în cascadele proteolitice care reglează căile de semnalizare ce răspund de procesele imunitare. Kush și Lemaitre (2000) au exclus posibilitatea ca recunoașterea patogenului să declanșeze mai întâi cascadele proteolitice într-o manieră analogă activării cascadei complementului la mamifere. La insecte, la care sistemul circulator este deschis, cascadele proteolitice ar putea juca un rol
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
că recunoașterea patogenului la insecte conduce la răspunsuri imune înnăscute, adică la funcționarea imunității naturale, care este o formă ancestrală de apărare împotriva infecțiilor microbiene, întâlnită la plante, nevertebrate și vertebrate (Medzhitov și Janeway, 1997). Dar, recunoașterea patogenului de către sistemul imunitar se bazează pe interacțiunile dintre structurile moleculare prezente pe suprafața patogenilor și proteinele gazdă numite receptori de recunoaștere a modelului. Componente purificate ale peretelui celular microbian, precum sunt lipopolizaharide (LPS) din bacteriile Gram-negative și peptidoglican (PGN) din bacteriile Gram- pozitive
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
de tip C au fost implicate în recunoașterea patogenilor, atât la nevertebrate, cât și la vertebrate. Expresia unei lectine de la Drosophila, denumită galactină este amplificată ca urmare a injectării de bacterii, ceea ce este un argument al implicării sale în procesele imunitare. Analiza genomică a prezis existența unei a doua gene pentru galactină, precum și a altor 35 de gene pentru lectină de tip C (fig. 1.19). În afară de lectine, numeroase alte proteine au fost izolate din insecte care au interferat cu microbi
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
poate reprezenta un răspuns imun local analog sintezei locale de specii reactive de oxigen și de peptide antimicrobiene de către epiteliile care se află în contact cu mediul exterior. Melanizarea poate fi utilizată pentru a încapsula patogeni omorâți de către alte reacții imunitare locale, iar speciile reactive de oxigen generate în timpul procesului de melanizare pot, de asemenea, să ajute la omorârea patogenilor. Mai mult, melanizarea poate crea o barieră fizică care împiedică pătrunderea patogenilor în epiteliul traheal, mai ales în cazul în care
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
în special specii murine, Mus musculus domesticus, însă extinderea studiilor la specii expuse sistematic la factori nocivi non self, precum sunt muștele dintre nevertebrate și câinii, hienele și vulturii hoitari, ar putea permite identificarea unor factori moleculari - componente ale sistemului imunitar care le asigură rezistența excepțională a acestor specii la patogeni și la substanțe organice intrate în descompunere, factori cu care nu vin în contact alte nevertebrate și alte specii de vertebrate, incluzând specia umană. La om, imunitatea înnăscută este bariera
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
și la substanțe organice intrate în descompunere, factori cu care nu vin în contact alte nevertebrate și alte specii de vertebrate, incluzând specia umană. La om, imunitatea înnăscută este bariera prin care gazda se apără și care acționează înaintea sistemului imunitar adaptativ. Deși sistemul imunitar adaptativ poate fi programat să recunoască un număr aproape infinit de antigene specifice, sistemul imunitar înnăscut poate recunoaște numai un număr limitat de determinanți comuni care se găsesc în agenții infecțioși. Cu toate acestea, sistemul imunitar
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
intrate în descompunere, factori cu care nu vin în contact alte nevertebrate și alte specii de vertebrate, incluzând specia umană. La om, imunitatea înnăscută este bariera prin care gazda se apără și care acționează înaintea sistemului imunitar adaptativ. Deși sistemul imunitar adaptativ poate fi programat să recunoască un număr aproape infinit de antigene specifice, sistemul imunitar înnăscut poate recunoaște numai un număr limitat de determinanți comuni care se găsesc în agenții infecțioși. Cu toate acestea, sistemul imunitar înnăscut implică un repertoriu
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
de vertebrate, incluzând specia umană. La om, imunitatea înnăscută este bariera prin care gazda se apără și care acționează înaintea sistemului imunitar adaptativ. Deși sistemul imunitar adaptativ poate fi programat să recunoască un număr aproape infinit de antigene specifice, sistemul imunitar înnăscut poate recunoaște numai un număr limitat de determinanți comuni care se găsesc în agenții infecțioși. Cu toate acestea, sistemul imunitar înnăscut implică un repertoriu sofisticat de răspunsuri umorale și celulare, acționând atât la nivel local, cât și la nivel
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
imunitar adaptativ. Deși sistemul imunitar adaptativ poate fi programat să recunoască un număr aproape infinit de antigene specifice, sistemul imunitar înnăscut poate recunoaște numai un număr limitat de determinanți comuni care se găsesc în agenții infecțioși. Cu toate acestea, sistemul imunitar înnăscut implică un repertoriu sofisticat de răspunsuri umorale și celulare, acționând atât la nivel local, cât și la nivel sistemic, constituind împreună o barieră eficientă în infecțiile cu patogeni (Medzhitov, 2007). ARHITECTURA ȘI VARIABILITATEA MOLECULARĂ A IMUNOGLOBULINELOR Imunoglobulinele (Ig) numite
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
în special în primul și cel de al patrulea eșantion) care apar la baza electroforegramei. Benzile negre din partea de sus reprezintă albumină serică. Se pot vedea, de asemenea, α-globulina și β-globulina (după Kimball, 1994). Imunoglobulinele sunt molecule efectoare ale sistemului imunitar (SI) care apar fie ca molecule secretate de limfocitele B mature, reprezentând anticorpi liberi, fie ca receptori de suprafață celulară, pentru expresia de suprafață celulară desemnat receptor de celulă B (BCR), constând dintr-o moleculă tetrameră imunoglobulinică asociată cu proteinele
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
ele, după cum și cele două catene H sunt, la rândul lor, identice. Cea mai abundentă clasă de imunoglobulină din sângele uman este IgG. În stadiile inițiale ale desfășurării răspunsului imun față de un antigen care nu a interferat anterior cu sistemul imunitar al organismului, rolul principal este jucat de IgM. Domeniile N-terminale ale catenelor L și H prezintă variabilitate remarcabilă în secvența lor de aminoacizi și contribuie la formarea situsului de legare a antigenului. Secvența de aminoacizi a regiunii constante a
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
prin intermediul unor asemenea punți moleculare. În figura 2.4 se prezintă grafic principalele componente structurale ale heterotetramerului IgGm cu precizarea situsurilor de legare a complementului, a situsurilor de realizare a reacțiilor citotrope dintre moleculele imunoglobulinice și componentele celulare ale sistemului imunitar (macrofage, celule K, celule B, mastocite), precum și a situsului de clivare hidrolitică a moleculei imunoglobulinice cu plasmină și tripsină, în urma căreia rezultă cele două fragmente desemnate Fab care corespunde regiunii N și deține funcția de legare a antigenului și Fc
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
alături de IgM, ea se află predominant pe suprafața limfocitelor B. Funcția principală a IgD este necunoscută, deși s-a sugerat a fi implicată în diferențierea limfocitelor B. IgD este rareori cuantificată în analiza persoanelor suspecte de o deficiență a sistemului imunitar umoral sau o discrazie cu celule B. Imunoglobulina umană IgE are o greutate moleculară de 190 kDa, se află în ser, în formă monomerică, tetracatenară și reprezintă doar 0,004% din imunoglobulinele serice totale. IgE are o funcție clinică semnificativă
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
a informației genetice implicată în realizarea răspunsului imun este una strategică, deoarece ea asigură ca organismul să producă anticorpi special proiectați spre a recunoaște orice tip de antigen cu care organismul se confruntă stochastic și cu a cărui structură sistemul imunitar ia contact pentru prima dată. Astfel, în condiții normale, organizarea informației genetice pentru sinteza Ig sau a TCR conferă organismului capacitatea de a contracara agresiunea antigenelor ce sunt de o diversitate infinită. Comparația dintre caracteristicile regiunii variabile și acelea ale
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
asemenea segmente genice și o singură regiune variabilă codificată de doar una dintre cele câteva sute posibile segmente genice pentru regiunea variabilă (V) a catenelor imunoglobulinice ? S-a ajuns la concluzia că în cazul organizării informației genetice operative pentru sistemul imunitar, „gena” înseamnă de fapt o secvență de ADN, care codifică doar o anumită parte a catenei polipeptidice imunoglobulinice L sau H. Nici una dintre aceste „gene” nu se poate exprima ca o unitate funcțională (cistron), independentă, precum se exprimă oricare genă
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
precum se exprimă oricare genă, în înțelesul clasic al noțiunii. Astfel, unele asemenea „gene” codifică pentru regiunea variabilă (V) a catenei imunoglobulinice, pe când, altele asemenea „gene” codifică pentru regiunea constantă a uneia și aceleiași catenei polipeptidice imunoglobulinice. În cazul sistemului imunitar se înregistrează astfel un caz excepțional, violare a paradigmei geneticii moleculare care are formularea: „o genă - o catenă polipeptidică”, aplicându-se mai curând formularea „două gene» - o catenă polipeptidică”. Pentru a nu se crea confuzie, s-a convenit că în
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
în organism a unui anumit antigen. Dacă fiecare organism moștenește un număr mare de segmente genice V și un număr mai mic de segmente genice C, dar nu are gene funcționale pentru sinteza imunoglobulinelor, mediul, prin antigen, acționează asupra sistemului imunitar, îi declanșează reacția care se finalizează cu construirea unei gene active imunoglobulinice sau pentru receptor de antigen din celula T. Ar fi interesant de identificat în sistemul imunitar echivalentul pentru sistemul senzorial de la animale care recepționează stimuli și declanșează transformarea
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
are gene funcționale pentru sinteza imunoglobulinelor, mediul, prin antigen, acționează asupra sistemului imunitar, îi declanșează reacția care se finalizează cu construirea unei gene active imunoglobulinice sau pentru receptor de antigen din celula T. Ar fi interesant de identificat în sistemul imunitar echivalentul pentru sistemul senzorial de la animale care recepționează stimuli și declanșează transformarea de tip lamarckian a organismului, sub acțiunea mediului. De aceea, pe verticală, de la genitori la descendenți, prin celulele germinale sunt transmise doar seturile bazale înscrise în patrimoniul ereditar
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]