2,252 matches
-
lor se încrucișară într-o licărire de simpatie. O clipă. Apoi Klapka avu o cutremurare și întrebă aproape înfricoșat: ― Pe cine spînzurați? În ochii lui Apostol Bologa, albaștri și adânciți în cap, se aprinse o mândrie stranie. Răspunse cu o indignare abia stăpînită: ― Un sublocotenent ceh, Svoboda... mai mare rușinea pentru corpul ofițeresc... A fost prins tocmai când era să treacă la dușman, înarmat cu hărți și planuri. Rușinos și revoltător!... Nu-i așa? adăugă după câteva clipe, fiindcă Klapka tăcea
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
căpitan, vă rog cu supunere, iertați-mă... bolborosi caporalul, îngălbenind. Eu, domnule căpitan, vă rog cu supunere... Pretorul nici nu-l auzi, ci se apropie de general ca să se mai plângă, drept explicație, de nedisciplina oamenilor. Generalul însă, cu o indignare stăpânită, îl întrerupe scurt, mormăind: ― Vom vorbi mai târziu... Acuma, la datorie! Pe cărarea sură, în coborârea grăbită a înserării, grosul convoiului se legăna încet. Condamnatul, înfășurat într-o mantie verzuie, cu gulerul ridicat, cu o pălărie civilă în capul
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
bazată pe înșelăciune. Protopopul se indignă și plecă fără să-i dea mâna, iar doamna Bologa plânse o săptămână întreagă, rugîndu-se Atotputernicului să-i întoarcă băiatul pe calea cea bună. Apostol se hotărâse de mult să urmeze filozofia. Auzind aceasta, indignarea protopopului se înteți și, ca să frângă cerbicia fiului rătăcit, povățui pe doamna Bologa să-i refuze mijloacele bănești. Abiturientul se posomorî. Câteva zile de-a rândul avu lungi consfătuiri cu singurul său prieten din Parva, cu Alexandru Pălăgieșu, care făcuse
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
un carnet de însemnări Apostol Bologa se uită la toți pe rând, rugător, întîlnind însă pe toate fețele aceeași compătimire, scăldată doar în zâmbete diferite. Se simți umil și mic, deși sufletul îi clocotea de ură. A vrut să stârnească indignare și iată că a găsit milă și înțelegere. Văzu creionul aghiotantului alergând pe hârtie și deodată strigă: ― Excelență, aș dori mult să-mi reiau bateria! ― Lasă, murmură generalul ocrotitor și din nou vesel. Trebuie să te întremezi și să aduni
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
cât autorul și purtătorul ei este un ostaș care, tocmai dimpotrivă, ar avea sfânta obligație de-a ridica moralul cetățenilor, mai ales azi, când țara luptă pe viață și moarte pentru binele și fericirea tuturor. Notarul, într-un avânt de indignare, observă că afacerea aceasta e mai gravă chiar decât predicile care au prilejuit internarea protopopului Groza. Asupra măsurilor de luat li se împărțiră părerile. Pălăgieșu ar fi dorit o reclamație la superiorii lui Bologa, cerând, în interesul ordinii și al
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
să-l sugrume. Când simți că se înăbușe, tresări, îngrozit, galben la față. Gulerul tunicii i se păru un laț nesuferit. Cu o smucitură disperată își rupse gulerul și strigă răgușit: ― Omorîți-mă!... Omorîți-mă!... Gestul și strigătul lui stârniră uimire și indignare. Colonelul se sculă în picioare, cu ochii fulgerători, și bătu cu pumnul în masă, în vreme de Apostol căzu grămadă pe scaun, respirând greu, cu obrajii ca varul stins, cu privirile roșii agățate de crucea albă. În sală se restabili
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
prelinge din fericirile apuse. E îngrijorător să conviețuiești pașnic cu propria - ți conștiință. Nostalgia - această formă retro de evadare. În materie de imagine, suntem extremiști. Ne considerăm ori ultimii oameni, ori buricul pământului. Sufletul scrutează trupul cu aroganța eternității lui. Indignarea este întotdeauna mai colorată decât satisfacția. Înțelepții nu pot fi puși în situații ridicole decât de nebuni. Deflorarea misterelor ar urâți lumea. Trăim cu speranța marelui poate.. Pe săraci, nu ghioceii îi anunță că a sosit primăvara, ci urzicile. Inima
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
prelinge din fericirile opuse. E îngrijorător să conviețuiești pașnic cu propria-ți conștiință. Nostalgia această formă retro de evadare. În materie de imagine suntem extremiști, ne considerăm ori ultimii oameni, ori buricul pământului. Sufletul scrutează trupul cu aroganța eternității lui. Indignarea este întotdeauna mai colorată decât satisfacția. Înțelepții nu pot fi puși în situații radicale decât de nebuni. Principala misiune a hranei e să ajungă pentru toți. Are și valoarea pudoarea ei : se lasă greu descifrată. Civilizația este un conglomerat de
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
UN PRINCIPIU... "] 2255 De câte [ori] ni se prezintă un principiu sau un complex de principii ce nu ni convine, e ca și când ne-ar trece cineva cu fum pe sub nas și, cel puțin în gând, ni dăm capul înapoi - Vornehmheit. Indignarea e cea mai firească a oamenilor pornire. AXIOLOGIE ["BAZAREA VIRTUȚII PE LEGI NATURALE... "] 2257 Bazarea virtuții pe legi naturale. Virtutea e dreptul nepus în discuțiune - dreptul e echilibrul. Echilibrul e lumea. Căci ce e dreptul? Oare sacrificiul chiar nu se
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
al treilea ca „bun comun” dar și al treilea ca „sărac”, în special astăzi o dată cu venirea globalizării negative. 4. Al patrulea element constitutiv al corupției, asupra căruia studiile converg, este cunoscutul său privilegiu, acțiunea ascunsă, invizibilă. Când corupția este descoperită, indignarea noastră izbucnește înainte de toate din uimire, datorită faptului că nu ne-am dat seama, pentru că s-a propagat fără să fi auzit vreun zvon. Uneori ne mirăm în fața persoanelor implicate despre care nu am fi gândit niciodată că ar putea
Corupţia by Lorenzo Biagi () [Corola-publishinghouse/Science/100970_a_102262]
-
atât de perfectă. Filmul va fi probabil denigrat și atacat ca și piesa însăși, acum o sută de ani. Iată un fragment de cronică de-a-tunci: Niciodată, pe o scenă din România, o piesă n-a fost primită cu mai mare indignare... Atât de rușinoasă a fost căderea nenorocitei piese, încît orice critică din partea noastră n-ar avea loc, căci e greu de lovit o plăsmuire care a fost fluierată cu arîta nemilă". Astăzi, când, ca pe vremea lui Dinicu Golescu și
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
Îl las pe puțoiu mucos cu muzeele și galeriile lui de artă. Sunt pus pe porno și droguri. Mă duc până În cartierul roșu și o pungă de căcat obosit șuieră Înspre mine: — Spectacol video. Foarte iee-duu-caa-tiiiv. Simt cum mă cuprinde indignarea. Un semi-vagabond care stă afarăn frig muncind pe alune, Închipuindu-și că ar putea să mă educe pe mine, În orice fel sau sub orice formă. Mă opresc și Îi arunc o privire lentă și cercetătoare din cap până-n picioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
e mai de calitate așa și acum nu mai folosește niciodată cărți de credit când e Între patru pereți. Îmi dau seama că setul ăla m-a costat echivalentul a douăjde lire În bani UK și simt cum mă cuprinde indignarea. A fost un moment de slăbiciune din partea mea să-i dau un cadou lui Lennox, chiar dacă i l-am dat ca să-l Încurajez să mă rezolve cu niște cocaină. Strivesc degajat vârful țigării pe perna de catifea de pe canapea, simțind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
ÎMPRĂȘTIE SIDA CA UN RAHAT CE E. și: INGLIS = POPONAR BOLÎND ȘI GREȚOS Stau acolo și mă uit puțin la asta. Încep să chicotesc și mă doare Într-o parte. Apoi mă cuprinde o senzație de depresie, urmată de o indignare stăruitoare. A fost un lucru greșit să-i facem una ca asta unui confrate ofițer. Nu-i acceptabil să se Întâmple așa ceva În cadrul forțelor de ordine. Sunt un Împuțit de reprezentant al guvernului central. Să descrii un confrate ofițer În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
despre toate gagicile pe care le futuseră, dar tu nu-l vedeai niciodată pe vreunul dintre ei cu vreo puicuță. Le aruncai În față discrepanța asta, În felul ăsta te afișai țanțoș cu Rhona. După un timp le-ai Înăbușit indignarea. Ai simțit cum devii mai puternic, iar pe ei i-ai simțit cum devin mai slabi. Asta te mulțumea. Ai Început să te delectezi cu diferența dintre voi. Întotdeauna te-ai simțit diferit, dar inferior, Însă acum ajunseseși să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
ei miniștri sau politicieni cu alte funcții, sînt uneori prinși cu minciuna cînd fac afirmații neadevărate asupra unor lucruri care s-au întîmplat în trecut, și atunci sînt acuzați de nesinceritate. Aceste acuzații au de obicei o tentă accentuată de indignare, pentru a arăta clar că, în acest context, spre deosebire de alte medii electorale, este greșit să se mintă. Același lucru îl sugerează și un comentariu poetic asupra afacerii Profumo din 1963. John Profumo, Secretarul de stat pentru război al Marii Britanii, a
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
Mai recent, un jurist american susținea că un avocat al apărării are datoria să fie ingenios, lucru care îi poate cere uneori să mintă în interesul clientului (Curtis 1951:9; cf. Bok 1978:158). Părerea sa a fost contrazisă cu indignare de către unii dintre colegii săi de breaslă (Drinker 1952); perspectiva majorității părea să coincidă cu aceea adoptată de către Peters (1987:2) care trage o linie de separație între sfera tribunalului și ceea ce se întîmplă dincolo de pereții acestuia. În sfera juridică
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
tranzitivă la cea ironică, apoi trecerea de la adresarea directă (prin subjecție sau forme vocative și imperative) la enunțarea constativă, fapte ce imprimă o dinamică și o tensiune retorică specifice textului publicistic arghezian. Metasemene precum sinecdoca ("mațul intelectual"), oximoronul ("docilă contemplare", "indignare fermecătoare"), comparația ("ca țapul mușcat subt coadă de tăun"), epitetul ("liber-cugetism naiv și găgăuț"), prin trimiteri și asocieri descalificante, se înscriu, evident, în tropologia polemică, nelipsită din recuzita ofensivă argheziană. Decupată, armătura stilistică nu are nici un efect persuasiv. Ceea ce surprinde
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
descompunerea sau cel al sexualității pervertite, în care libidinoșenia, devirilizarea, menopauza intelectuală etc. sunt tot atâtea denunțări ale umanității compromise 187, iar pe de altă parte, "vedem" scene violente sau imagini de multe ori șocante, care sugerează sau, dimpotrivă, camuflează indignarea pamfletarului, susținându-i din background demersul polemic. Violența limbajului, cea generată de lexicul descalificant în special, conectează pamfletul arghezian la satiră, al cărei instrumentar îl împrumută, ofensiva directă, nedisimulată fiind justificată de o pervertire generală a valorilor. Din acest unghi
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
tranșantă echivalează cu deconspirarea brutală a falsului și imposturii, ca un act justițiar căruia lectorul trebuie să i se solidarizeze. Din perspectiva ideologică a discursului, violența obiecțiilor plasează pamfletarul într-un teritoriu simbolic aparte, denumit de Angenot extopie, "în care indignarea ține locul demnității"190, justificând atacul prin violența limbajului. În cel de-al doilea exemplu la care ne-am oprit 191, acuza tranșantă funcționează ca un jalon referențial în corpul textului. Prin ea, pamfletarul execută, din interiorul povestirii hiperbolice, o
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
arghezian, iar textul 269 selectat de noi le ilustrează într-un mod elocvent. Obiectul atacului îl constituie un citat preluat din articolul advers, în care apare o expresie nefericită (poate e vorba doar de o greșală de tipar) denunțată, fără indignare, de pamfletar: "domnul C. Rădulescu-Motru scrie că "Atât statul cât și cultura sunt cuvinte răbășite"". Sublinierea grafică e un prim indiciu al dilemei semantice în care pare să se găsească autorul. De aceea, simulând ignoranța și curiozitatea, își propune, o
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
dreptate, de vreme ce aproape totul depinde de ei. Plagiază, trunchiază, injuriază, sunt disprețuitori, decomandează în ultima clipă, te trezesc la cinci dimineața, stâlcesc numele proprii, estropiază titluri și citate: câți oameni de rând ar rămâne nepedepsiți pentru viciile tolerate noilor stăpâni? Indignarea e inutilă, căci suportul comandă. Volatilitatea dă dezinvoltură. Videosfera este grosieră și nepăsătoare cu superioritate, căci memoriile ei materiale sunt abundente și labile. Sancțiunea e improbabilă. Mai mult: impolitețea și performanța sunt, în această sferă, sinonime. Slăbiciunile, greșelile sau derapajele
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
mai multe șanse să fie prezentată pe ecran decât o bombă turcească. 40000 de execuții sumare ale opozanților, vreme de opt ani, în Ciadul lui Hissène Habré, susținut de Franța, n-au stârnit la noi nici campanii de solidaritate, nici indignări televizuale etc. (Comisia de Anchetă pentru Ciad, în Libération, 21 mai 1992). 117 A se citi, pe acest subiect, Daniel Bougnoux, "Qui a peur de l'information?", în Reporters sans frontières, 1992, de unde preiau opoziția comunicare/informare. * Citat din Cimitirul
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
sprijinea chivotul legii, ce urma a cădea, a murit imediat, pentru că s-a atins de el, fapt ce nu aparținea serviciului lui? Apoi dacă călcarea sâmbetei și atingerea de chivotul ce dădea la pământ a adus pe Dumnezeu într-atâta indignare, că nici măcar de cea mai mică iertare nu a învrednicit pe cutezător, oare cel ce vatămă dogmele cele înfricoșate și nespuse, se va bucura de iertare sau justificare? Desigur că nu”. (Sf. Ioan Gură de Aur, Comentariile sau Explicarea Epistolei
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
Mareșalul". ** O dovadă a egolatrismului ei este că i-a cerut țarului Alexandru II s-o trimită pe Marea Ducesă Maria, unica lui fiică, la Londra pentru "inspecție", în vederea unei posibile căsătorii cu ducele de Edinburgh. Țarul a refuzat cu indignare. Atunci țarina a propus o soluție de compromis: să se întîlnească, ea și fiica ei, cu Victoria la Köln. Victoria a fost furioasă, iar pe fiica ei Alice, care a făcut imprudența să-i scrie să accepte propunerea întrucît țarina
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]