56,780 matches
-
scurtă a timpului pe care îl trăiește. O altă eroare des întîlnită este idealizarea aprecierilor care nu țin cont de realitatea faptică. Diferența dintre ceea ce dorim și ceea ce sîntem (dintre ceea ce credem și ceea ce este, dintre utopie și realitate) ca indivizi, colectivități sau popoare. Una din soluțiile ieșirii din tragicul existențial: povestea, ficțiunea și arta unde timpul trăit se află în armonie cu timpul lumii. Drumul poate fi parcurs ori începînd cu "povestea" și ajungînd la "filosofie", sau invers. Timpul capătă
Cîrtița, istoria și timpul by Bujor Ne () [Corola-journal/Journalistic/16495_a_17820]
-
valoare care nu gîndește la sine mai mult decît o plantă. * Un excelent mijloc de a reduce presiunea sufletească dureroasă e să te simți inactual. Însă inactualizarea nu e, din păcate, un act volițional, ci un soi de inspirație. * Un individ întrutotul perfect n-ar fi decît unul monstruos, înspăimîntător. Comunicăm și ne iubim prin imperfecțiunile noastre. * Un zeu autentic nu poate cădea în uitare, ci doar în tăcere. Uitarea noastră e, în realitate, tăcerea lui. * Numai spiritele mediocre tremură de
Din jurnalul lui Alceste (IV) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16502_a_17827]
-
parte și dezaxatul care i-a aruncat în față președintelui Constantinescu vopsea albastră. Astfel de comportări au reprezentat revelatorul pentru coeficientul de risc pe care electoratul românesc și-l asumă votîndu-l pe Vadim și pe ai lui. Tot soiul de indivizi certați cu legea, bătăuși notorii, văzuți la televiziune în repetate rînduri ca incitatori la violență, au obținut imunitate pe 26 noiembrie, printre ei și un editor al unui hebdomadar de scandal care a publicat mai demult liste cu politicienii și
Cine l-a inventat pe Vadim by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16518_a_17843]
-
ministeriale, din legănarea toropitoare a jeep-urilor, nefericirea devenită agresivă a "boborului" le pare doar umbra mută, proiectată pe pereții unei peșteri de vis, a unei irealități cu care n-au nici o legătură. Și cu adevărat nu au! Ca orice individ ce mizează pe instinctele primare, Vadim a intuit la perfecție nevoile populației disperate, debusolate, animalizate. El nu exagerează aproape niciodată în prima parte a discursului său - atunci când demască. în schimb, minte de îngheață apele când spune că are soluții. Ce
Balada chirurgilor iresponsabili by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16519_a_17844]
-
este, altminteri, consacrată și de propaganda oficială, bineînțeles în accepțiune convenabilă. Măsurile regimului popular în privința proprietății, administrației, învățămîntului ș.a.m.d. transformă deopotrivă realitatea politico-economică și cadrele vieții cotidiene; structura obiectivă, exterioară și, în cele din urmă, realitatea subiectivă a indivizilor. Mutațiilor macro-structurale ale societății le corespund, la nivelul destinelor particulare, în acel moment, diferite tipuri de "șocuri biografice". Privite împreună, ele formează o serie istorico-biografică.1) O privire cuprinzătoare, care să permită aproximarea rolului literaturii și metamorfoza acesteia în contextul
Despre condiția literaturii în socialismul real by Dan Lungu () [Corola-journal/Journalistic/16533_a_17858]
-
de "alternare", propus de cei doi autori este extrem de pertinent în cazul instituirii democrației populare în spațiul românesc. Dacă procesul de socializare implică posibilitatea ca realitatea subiectivă să poată fi transformată, atunci cînd gradul schimbării este extrem, adică atunci cînd individul își schimbă lumile", avem de-a face cu o situație limită, pe care autorii o numesc "alternare" (a lumilor). În cazul comunismului nu discutăm atît sub ipoteza reușitei alternării cît, mai curînd, sub certitudinea intenției regimului. Alternarea presupune existența unor
Despre condiția literaturii în socialismul real by Dan Lungu () [Corola-journal/Journalistic/16533_a_17858]
-
de re-socializare, asemănătoare cu socializarea primară, deoarece trebuie să refacă în manieră radicală factorii determinanți ai realității care, în mod obișnuit, sînt percepuți și acceptați ca atare în perioada copilăriei. Socializarea primară, petrecută la începutul vieții, este procesul prin care individul interiorizează lumea socială prin identificarea cu "alții semnificativi", devenind astfel membru al societății. Acești "alții semnificativi" (în principal părinții, frații și grupul de egali), care intermediază "luarea în primire" a lumii, nu pot fi aleși, iar lumea interiorizată nu este
Despre condiția literaturii în socialismul real by Dan Lungu () [Corola-journal/Journalistic/16533_a_17858]
-
tentație a lumilor omogene de a se institui ca lumi unice face ca alternarea să prezinte similitudini cu socializarea primară. O primă consecință semnificativă a acestei similitudini este că reușita unei alternări și uneori chiar rezultatul ei stă în infantilizarea indivizilor supuși acestui proces, fie și numai sub forma reducerii sau anihilării autonomiei personale. Un studiu asupra evoluției mentalității în totalitarism poate urmări chiar această infantilizare progresivă în diferite domenii ale socialului. Ideologia și propaganda comunistă în proiectul lor de alternare
Despre condiția literaturii în socialismul real by Dan Lungu () [Corola-journal/Journalistic/16533_a_17858]
-
că nu se înșela prea mult. Secolul XX a fost secolul emigrărilor, al expulzării, al azilului politic sau economic, ca urmare a renegocierii de granițe, tulburărilor politice, frustrărilor naționaliste și rasiste, dar poate și ca urmare a unei neliniști a individului, a unei nesiguranțe personale care nu te lasă să-ți găsești locul, obligîndu-te mereu să-l cauți sau să-l inventezi. În eseul ei publicat imediat după război, Arendt deplîngea soarta dezrădăcinaților, socotindu-i victime ale acestei vremi agitate, inși
Spre mileniul electronic by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16545_a_17870]
-
atenție și concentrare. Tiparul este un topos al privatului și intimității, căci lectura unei cărți ne face să ne retragem în noi înșine, chiar dacă ulterior vom împărtăși cu alții acea experiență. Convingerea lui Birkert este că abia odată cu apariția tiparului individul își cîștigă intimitatea, dreptul la o viață interioară comunicabilă numai unora, nu tuturor. De asemenea, textul tipărit funcționează drept reper în structurarea unui orizont temporal: întorcînd pagina, lăsîndu-mi privirile să alunece în jos pe fila de hîrtie, marchez scurgerea timpului
Spre mileniul electronic by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16545_a_17870]
-
să-și supună și masoneria, a pus degetul pe punctul nevralgic al liberalismului nostru. Știi bine că eu sunt o republicană; știi bine că, de la 1848 și până la 1856 nici n-am vrut să am de-a face cu acest individ despre care se spune că a supt laptele mamei mele. Contesa Walewska m-a adus la Tuileries și i-am văzut lui Napoleon din nou fața când devenise mai umană, adică muiase teroarea din prima parte a absolutismului sângeros și
Femeia fie ea regină.... In: Editura Destine Literare by Corneliu Leu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_233]
-
să supraviețuiască; un student preocupat doar de sine și un bătrîn măcinat de singurătate. Nimic nu prevestește nimic. "Moratoriu", "Amoralitate" și "Etica hazardului" sînt episoadele interferente ale filmului Sfîrșitul unui veac de sudcoreanul Song Naung-han ce ironizează zbuciumul mai multor indivizi - un scenarist, o prostituată, un profesor etc. - de a se încadra în conveniențele sociale în ciuda faptului - enunțat de locvacele raisonneur - că oamenii se nasc unii în paradis, alții în iad. "E greu de acceptat că Răul domină!" este ideea centrală
SALONIC: 2000 + 1 speranțe by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16543_a_17868]
-
facem un exercițiu de imaginație: cine dorește, în clipa de față, să aibă de-a face cu regimurile extremiste din America de Sud? Cine are chef să stabilească relații - de la cele politice la cele economice și comerciale - cu o țară dominată de indivizi a căror singură calificare politică e instigarea la ură iar suprema viziune economică - amenințarea cu etatizarea? Resentimentari blocați în utopia anilor cincizeci își imaginează că în relațiile economice se mai tratează, astăzi, de la stat la stat. Bieți prostănaci idiotizați de
Stafia are pulsul mărit by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16550_a_17875]
-
compromisului, semnarea pactului, complacerea în minciuna generalizată a regimului totalitar și soluția cealaltă, a emigrării, asumarea condiției de "exilat" cu toate neajunsurile pe care le implică, la rîndul ei. Paradoxul constă însă în faptul că, dacă în primul caz, personalitatea individului este alterată de mecanismele, destul de previzibile, ale instinctelor de conservare sau ale oportunismului, pervertirea conducînd, în ultimă instanță, la pierderea coerenței personalității, în cel de-al doilea, garanția păstrării unui eu unitar este amenințată de simpla uitare. Din această perspectivă
Memoria ca formă de supraviețuire by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/16573_a_17898]
-
Disgrace, în schimb, reiterează teme banale, care par, la prima vedere, a nu aduce nimic nou, dar ele reprezintă tocmai procedeul ales de autor pentru a vorbi despre chestiuni abordate, de obicei, pe un ton mult mai aprins: relațiile dintre indivizii de aceeași rasă, dar și dintre cei de rase diferite, în Africa de Sud. Disgrace e un roman despre felul în care dramele individuale se întrepătrund cu cele colective. Sau, mai precis, despre felurile în care se poate pune problema responsabilității morale
"Disgrace" de J. M. Coetzee by Maria-Sabina Draga () [Corola-journal/Journalistic/16565_a_17890]
-
se petrece în sînul comunității de sînge! Statul național (acela din Constituția din 1991, nu e așa?) trebuie să fie autoritar și strict românesc. Toată spiritualitatea evocată cu gura plină de naționaliștii de ieri și de azi se leapădă de individ, de persoana umană, și se concentrează pe un stat etnocratic pur. Nu fac decît să duc la ultimele consecințe logice teza statului național autoritar pe care o proclamă astăzi nu doar Vadim și ai lui, dar și ziariști care se
Paradoxul românesc by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16585_a_17910]
-
lectura "clasicilor", a lui Platon, Sfîntul Augustin, Descartes sau Kant. Cu alte cuvinte, o filozofie care se naște în stradă, și abia apoi urcă în bibliotecă. Preocuparea constantă a lui Harry Frankfurt, abordată din diverse perspective, este responsabilitatea morală a individului. Fără a fi un moralist în sensul tradiției europene a termenului, autorul definește moralitatea ca manieră de comportament, ca atitudine a unei persoane față de cei din jurul său. Numai că pentru a putea stabili reperele normative ale moralei, pentru a putea
Cine sîntem cu adevărat by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16582_a_17907]
-
distinct de toți cei din jurul nostru sau de oamenii altor secole și ai altor civilizații. Felul în care ne dorim anumite lucruri, energia pasiunilor, aspirațiilor și ambițiilor noastre, chiar a celor absurde, lipsite de logică sau rațiune, ne definește ca indivizi și ca oameni. A avea o dorință este un fenomen exterior nouă. Obiectul dorinței mele se află undeva în afara mea, pot avea o dorință așa cum pot avea un spasm, fără ca în felul acesta să fiu implicat direct și personal, așadar
Cine sîntem cu adevărat by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16582_a_17907]
-
observației unor inși interesanți, de obicei culeși de prin gări sau de pe stadion, ei înșiși cu un registru larg al posibilităților umorului, de la ironie și bășcălie subțire la umor gros, ireverent și amar Lumea lui Sorin Stoica e compusă din indivizi cu nume pitorești (Galima, Cocozon, Gigi Mosor, Coco Jamboo), din abjecție și uneori din suferință și gravitate (deși tonurile acestea nu-l caracterizează și acolo unde se lasă impresionat e și mai slab). E o lume kitsch, calpă și indiferentă
Povestiri cu înjurături by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/16590_a_17915]
-
lor, literatura cartografia, de una singură, niște puncte oarbe, zone de realitate pentru care celelalte tipuri de discurs public nu aveau cuvinte. La fel, decupajul genurilor tinde și el să fie adus pe pământ, recalibrat pe cotidian și pe problematica individului. Observasem mai de mult că, în literatura postbelică lipsește, cu foarte puține excepții, jurnalul intim, în schimb, avem, la jumătatea anilor optzeci, un efort concertat al criticilor de a-l defini. Ce se întâmpla, de fapt? Se forța dinspre critică
Poveste fără sfârșit by Sorina Sorescu () [Corola-journal/Journalistic/16540_a_17865]
-
către practică, reanimarea genului consacrat vieții personale. Se scriau, de asemeni, studii despre epistolar. Cu alte cuvinte, critica presa asupra literaturii ca să producă modele de existență normală, să îi reînvețe pe oameni să se perceapă și să se accepte ca indivizi, cu tot ceea ce decurge din această condiție. Nu e puțin lucru. Aceasta a fost rezistența prin cultură, un "acasă" axiologic și o pedagogie a asumării de sine, construite pe un tâlc foarte adânc al mântuirii. Sunt întâmplări ale spiritului, aparent
Poveste fără sfârșit by Sorina Sorescu () [Corola-journal/Journalistic/16540_a_17865]
-
instituții publice nu vor intra uneltele fostei Securități! Or, în clipa de față s-a ajuns în situația incredibilă ca membrii Colegiului Consiliului să fie simpli detergenți ideologici meniți să albească biografiile murdare, și încă murdare la modul public, ale indivizilor vinovați - nu doar moral - de idiotizarea populației din România. O astfel de instituție, apărută tardiv și gândită diversionist, ar trebui fie să-și înceteze imediat activitatea, fie să scoată, cu orice risc, adevărul la suprafață. Am mari îndoieli că i-
Dosarele cu detergenți by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16586_a_17911]
-
de un afrodisiac auditiv) de urletul victimei lor. Târziu, după trecerea anilor, atunci când unii dintre foștii torționari au curajul să mărturisească și să se căiască, ei recunosc că vor auzi în toate nopțile lor urletul unei victime torturate. Un asemenea individ se miră, totuși, că memoria sa este strict sonoră, refuzând să-și amintească și chipurile victimelor: "doar zgomotele îmi locuiesc memoria", admite el, fără să înțeleagă că uitarea chipurilor celor schingiuiți nu este decât o stratagemă de a-și reduce
LIMBAJELE DURERII by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/16576_a_17901]
-
Grigorie, în opera In Canticum canticorum, cuvântul „miresme” - „mirodenii” ține locul excelențelor - sau, am putea spune, al „virtuților” - ființelor umane. Lucrurile care conferă picanterie tocăniței serbede a existenței umane sunt „înțelepciunea, temperanța, dreptatea, curajul, prudența și celelalte aidoma; și fiecare individ își asumă o altă mireasmă pe măsură ce este atins de [aceste mirodenii] conform puterii și alegerii sale”48. Aceste calități care condimentează viața umană nu pot fi „comparate”, scrie el, „cu virtutea absolută despre care profetul Habakkuk declară că înconjoară cerurile
Progresul perpetuu în Comentariul la Cântarea Cântărilor a Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Anul XV, Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/169_a_92]
-
Hrebenciuc cum făcea pe niznaiul, refuzând să înțeleagă semnificația cuvintelor grele scrise despre el de Cristian Tudor Popescu și am mai avut o dată revelația lumii construite cu migală și violență de către Ion Iliescu: o lume a oamenilor de cauciuc, a indivizilor fără șira spinării. A păpușilor respingătoare a căror flexibilitate morală nu e dovedită doar de slugărnicia inimaginabilă, cât mai ales de capacitatea de a se pupa, la nevoie, singuri în fund.
Omul de cauciuc by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11851_a_13176]