3,661 matches
-
presupune abordarea deschiderilor interioare determinate prin irumperea lăuntrică a suferinței. Acest tip de tămăduire oferit de paradigma lumescului cotidian intenționează, în esență, nu aprofundarea fenomenului suferinței mai ales în efectele sale metamorfozante ci stoparea și uitarea sa pe fondul reașezării individualității în cadrele normalității ce temperează diluând excesele existențiale. Daca se întâlnește o suferință care persistă fiind invulnerabilă la demersul vigilenței mundane de reducere și anulare a prezenței sale, atunci această vigilență va reîncadra respectiva conștiință îndurerată în perimetrul restrâns al
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
spiritul celui dispărut o astfel de comunicare fiind considerată aici absurdă, nu îl susține dincoace de moarte prin invocarea unui sprijin divin pentru el. Într-un astfel de context, reculegerea este orientată, în tensiunea concentrării și aducerii la sine a individualității, spre amintirea ce este reperată și activată. Această evocare a celor ce au fost situează o anumită imagine a trecutului în prezență cristalizînd-o și purificănd-o de sedimentele fluxului experiențelor apuse. Reculegerea din fața criptei a celui ancorat imanentului și finalității restrânse
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
precum o taină înălțătoare. Reculegerea în fața operei de artă presupune, așadar, o astfel de pauză, de sincopă existențială în care pulsația conștiinței este răpită spre și întru sublimările unui absolut întemeietor. Frumusețea ce-și deschide aici prea-plinul atinge și învăluie individualitatea predispusă fascinării prin întâlnirea cu armoniile artei, o înalță spre vitalitatea unei redimensionări a perspectivei interioare asupra ființării în totalitatea ei plurivalentă. Arta, în cele mai desăvârșite împliniri ale sale, trezește resurecționar privirea sufletească captivă narcozei superficialului cotidian, reactivează abilitatea
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
în circularitatea unei ordini superioare unde, regăsindu-și plenitudinea telurică, își asumă condiția nu doar de contemplator ci și de purtător al frumuseții. Asemeni unui turn babilonian, cetatea umană își consumă parcursul temporal precum un nod activ de interdependențe ale individualităților umane care, susținăndu-se reciproc, se și estompează totodată generând constant limitarea și încurcarea existențial-progresivă a celuilalt. Situația încurcaturii indică o împletire de condiții nedorită și adesea imprevizibilă. A te afla încurcat înseamnă a staționa în dilemă, într-o ne-claritate
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
spre propriul avantaj, a deschiderii tainelor celuilalt. Acest zumzet negativ al furnicarului uman primează în cetatea captivității omenescului sub succesiunea ireversibilă a clipelor. Desigur, o asemenea tensiune a felului de a-ți asuma existența nu poate fi impusă tuturor existând individualități insulare și oaze de lumină spirituală ce mențin și salvează cetatea de la o dramatică pierdere în prăbușirea de sine. De asemenea, există și constante surveniri ale evadărilor proiectante, ale eliberărilor în exterioritatea purificantă a cetății. Dimensiunea tonificării vegetale oferită de
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
de sine. De asemenea, există și constante surveniri ale evadărilor proiectante, ale eliberărilor în exterioritatea purificantă a cetății. Dimensiunea tonificării vegetale oferită de exuberanța formelor naturii constituie una dintre experiențele cele mai intense pe care și le poate asuma o individualitate descătușată în afara mundaneității cotidiene, dincolo de zidurile restrictive și aplatizante ale comunității umane. Liniștea solitară ca fundament al reechilibrărilor interioare întâmpină și învăluie ființa celui sosit în mijlocul extensiilor naturii. La rândul lor, aceste reechilibrări permit instaurarea unor stări sufletești superioare a
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
a sinelui, rechemat întru interioritate, melancolia unei transfigurări sufletești încă posibile. Această transfigurare nu reprezintă o mutație radicală, îmbrățișarea unei stări de conștiință total diferită în raport cu cea anterioară ci redimensionarea viziunii asupra propriului sine, dobândirea unei lucidități profunde prin care individualitatea umană se descoperă ca spirit tributar energiilor spirituale și nu vulgului mundaneității cotidiene inserate disoluțiilor materiale supuse temporalității. Melancolia întoarcerii întru paradigma atemporală a spiritualității întemeietoare ca trăire survenită pe fundalul deschis al aderării conștiinței la plutirea metafizică în depărtările
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
piscuri montane, fluiditatea purtătoare de rod și renașteri germinale ce pulsează în șerpuitoarele fluvii sau liniaritatea copleșitoare a câmpiilor revărsate întru plan și orizontalitate, alături de alte forme ale chemării și dăruirii naturii, susțin actul reculegerii și predispun către acesta oferind individualității retrase eliberator din fervoarea cetății deschiderea contemplatoare spre sinele revocat din cotidianul social și surprinderea graduală a propriului teluric spiritual uitat de conștiința prăbușită în preocupările relativului mundan. Astfel, ancorarea în cadrele multiple ale naturii, întâlnirea cu rostuiri artistice ce
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
asuma, deschid și susțin, adesea, experiența reculegerii. Credinciosul ce pășeșete în templu nu este învăluit și pătruns sub trăirea unei reculegeri ce diferă radical de tipul reculegerilor evocate anterior. Reculegerea mistică implică și ea respingerea vârtejului hipnotic al uitării, asimilarea individualității ca receptacol și purtător de frumusețe demiurgică sau reîntoarcerea privirilor conștiinței către sine întru revelarea întemeierilor spirituale ce l-au inaugurat pe acesta. Astfel, experiența unei asemenea reculegeri nu respinge ci include majoritatea trăsăturilor ce caracterizează alte forme și tipuri
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
Așezarea și închinarea în fața relicvelor-mărturii ale prezenței divine active dincolo și peste timp determină, pe fundalul credinței și prin fluxurile sfințeniei propagate spre eul extaziat, transfigurarea conștiinței într-o nouă fereastră atemporală prin care transcendența își revarsă abisurile izbăvitoare. Aici individualitatea credinciosului devine ea însăși o relicvă-mărturie a Divinității, un fond imprimat decisiv cu prezența și acțiunea zeului ce sustrage temporalului elementele ce și le asumă epifanic. Așadar, funcționalitatea relicvelor-mărturii în aria templului este împlinită atunci când sfințenia pe care ele o
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
rezultat al culturii este că cimentează relații de solidaritate - pe orizontală, cu membrii societății contemporane ție, pe verticală, cu generațiile anterioare. Astfel, cei ce cu sinceritate lucrează pentru cultura unui neam, chiar dacă se gândesc la ei înșiși ca la o individualitate autonomă, ca la un punct - chiar așa ! - central al universului, nu pot să nu simtă - din când în când, cel puțin - că fac parte dintr-un organism unitar. Iar în momente cum se vădește a deveni cel de acum, când
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
adresează serviciile de îngrijire social-medicală sunt persoanele vârstnice, persoanele cu handicap, bolnavii cronici, persoanele care suferă de boli incurabile, copiii cu nevoi speciale, persoanele victime ale violenței în familie. Principiile care stau la baza acordării serviciilor sociale sunt: a) respectarea individualității fiecărei persoane; b) respectarea libertății de a alege serviciul social în funcție de nevoia socială; c) asigurarea accesului la servicii sociale în condiții de tratament egal prin excluderea privilegiilor și eliminarea oricărei forme de discriminare; d) asigurarea de servicii de calitate, accesibile
Repere în asistență sociala. Ghid de practică by Anca Tompea, Ana Maria Lăzărescu [Corola-publishinghouse/Science/1039_a_2547]
-
continuat pe cont propriu. Mi-ar plăcea să vă expun ce am gândit eu. Mă interesează foarte mult ideile dumneavoastră despre timp. Uneori simt că-mi scapă momentul prezent, ca și cum ți-ar scăpa centrul câmpului vizual, și atunci îmi pierd individualitatea, nu-mi mai pot simți ființa prezentă... Cred c-ar trebui să consulți un medic. — Vorbesc din punct de vedere filozofic! De ce m-ați oprit să termin filozofia? — Pentru că am socotit că nu erai îndeajuns de dotat, răspunse John Robert
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
e lucrul cel mai important, și ce curaj pe el să facă un simbol popular din cruce! Evanghelia e atât de pompoasă și plină de autoimportanță. — Pompoasă! — La Pavel putem auzi vocea unui om care gândește, a unui om cu individualitate. — Un demon, cred eu. — A trebuit să-l inventeze pe Hristos și pentru asta avea nevoie de o energie demonică. Îl invidiez pe Pavel. Dar nu crezi în mântuirea fără Dumnezeu? Ce le oferi oițelor dumitale? Sau le îndrugi minciuni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
a lui Tom în camera lui Emma, între ei doi se înfiripase o relație ciudată. Vizita în sine era golită de orice aspect senzorial, ca și cum, pe durata ei, amândoi ar fi alunecat în afara timpului, și-ar fi ieșit din propriile individualități, de ființe umane obișnuite. N-au făcut dragoste în nici unul dintre sensurile mecanice în care Tom știa până atunci că se face dragoste. Mai degrabă se prefăcuseră, pe loc, într-o formă de iubire. Pentru că Tom se simțea de parcă ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
toate aceste lucruri, dar credem în ele cu credința noastră fermă. Dar o să continui să fiu tot eu? Nu mi-ar plăcea să trăiesc sub chipul altei persoane sau viețuitoare. Viața veșnică nu ar avea nici un înțeles pentru noi dacă individualitatea noastră nu ar supraviețui. Dumnezeu n-ar fi în stare să ne înșele oferindu-ne altă formă de supraviețuire. Știu eu? El poate orice. — Nu poate să ne tragă chiulul. Ești sigur, părinte, că n-am să ajung în iad
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
devine o formă a eroului adulat). Solidaritatea sportivă mecanică derivă din asemănări, solidaritatea mecanică apare atunci când conștiința individului sportiv se confundă cu conștiința totală a grupului social (sportivi coechipieri, adversari/suporteri) și coincide din toate punctele de vedere cu ea, individualitatea devine nulă, precum este solidaritatea sportivă vizibilă la suporterii împărțiți în echipe, suporteri din tribunele de la meciuri, așezați sub semnul hazardului posibil al câștigului ori sub semnul logicii valorii forței sportive, posibil manifeste în rezultatul bun al echipei sub emblema
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
vizibilă la suporterii împărțiți în echipe, suporteri din tribunele de la meciuri, așezați sub semnul hazardului posibil al câștigului ori sub semnul logicii valorii forței sportive, posibil manifeste în rezultatul bun al echipei sub emblema căreia privesc, ori sunt atrași inițiatic. Individualitatea apare inițial, la sportivi și suporteri prin selectarea echipei sau a sportivului virtual câștigător, prin suprapunerea aspirațiilor spectatorilor asupra unuia dintre concurenți sau echipe în concurs, dar și prin diminuarea comunității de bază, stare specifică solidarității organice (patinatorii pe gheață
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
prin receptarea și prelucrarea mesajelor primite, condiție a facultăților umane creatoare. Psihologia studiază mecanismele psihice umane care stau la temelia comportărilor fundamentale, capacitatea omului de a munci, de a gândi, de a crea și de a reproduce creațiile sale, ca individualitate, în plan social, mecanismele cele mai generale care stau la baza acestor procese, legile de organizare și de funcționare ale conținuturilor lor exprimate în atitudini și comportamente. Urmărind, între altele, trăsăturile specifice ale culturii sportive, ca subsistem al sistemului social
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
dobândirii unor abilități necesare acestei gradații. Centura maro (Kyu 1) fiind la fel ca și culoare pământului care este solid, ferm, fertil etc., denotă un spirit matur din toate punctele de vedere. Acum este din ce în ce mai pregnantă dorința de afirmare ca individualitate în arte marțiale. Sistemul vestimentației devine un sistem de premiere divin: pentru a ajunge aici, budoka a parcurs un drum lung (michi), materializat într-o muncă susținută pe parcursul a peste 30-36 de luni. Și aici spiritul, dorința de cunoaștere și
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
Egoismul are o importantă semnificație morală definind autonomia eului în luarea de decizii, în alegerea strategiilor de acțiune și a credințelor. Acest fapt, deși variabil în funcție de factori economici sau de mentalități este considerat fundamentul moral al societăților moderne. Oamenii devin individualități ce îndeplinesc sarcini specifice, coeziunea socială provenind din complementaritatea funcțiilor generate de diviziunea socială a muncii și noul sistem de valori, care se structurează în jurul noțiunii de persoană. Patologia individualismului este egoismul, când conștiința colectivă nu mai poate integra indivizii
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
inserție de tip funcțional, ci este primul stadiu al socializării active. Grupul în fuziune nu-și datorează unitatea nici complementarității rolurilor, nici supunerii la un șef, deci nu are nevoie de surse exterioare, ea bazându-se pe adeziunea practică a individualităților într-un proiect totalizator, de aceea acest tip de solidaritate nu poate exista decât în acțiune, ea degradează atunci când dispare o amenințare externă. Această tratare revine tot mai des în dezbaterile ultimilor ani. 4. CONCEPTE ȘI SIMBOLURI ÎN ETAPELE GÂNDIRII
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
concordanță între obiectele și relațiile care aparțin unui sistem, ordine, adică o legătură bazată pe un raport cantitativ, calitativ, mecanic sau teleologic, o structură, adică o unitate având o lege imanentă de acțiune și dezvoltare, o cauzalitate proprie dezvăluind o individualitate funcțională. Armonia poate fi rezultatul: 1 absenței opoziției dintre tendințele sau funcțiile inerente părților, fenomenelor sau proceselor; 2 este constituită în și prin tensiunea și lupta contrariilor care au drept consecință unitatea și chiar identitatea lor (armonia contrariilor). 2.1
Visul lui Scipio. Somnivm Scipionis by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
-
contrariilor: orice tip de opoziție este o punere în relație; existența unui contrariu este relativă, nu poate ființa independent, separat, de vreme ce însăși existența lui este condiționată de un alt contrariu (ex: pozitiv-negativ, bine-rău), calitățile care îl definesc și îi conferă individualitate, sunt doar prin comparație, analogie (adică relație) cu atributele unui alt contrariu. Unele contrarii prezintă, totuși, un anumit grad de autonomie: binele poate fi conceput separat de noțiunea răului și invers, pentru că în cadrul corelativilor este necesară simultaneitatea lor, pe când contrarii
Visul lui Scipio. Somnivm Scipionis by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
-
sunt suprimate, eliminate prin virtuțile din al doilea rang, date uitării datorită celui de-al treilea, iar ultimele aduc sufletului puritate absolută, gradul de perfecțiune cel mai înalt cu putință (Comm. I, 8, 10). În stările spirituale de treaptă superioară, individualitatea dispare odată cu atenția față de lucrurile exterioare; omul ajuns la Lumea Inteligibilă nu mai are conștiință de sine; funcțiile normale ale spiritului sensibilitate, memorie sunt unități ale spiritualității, sufletul este cu atât mai puternic, cu cât nu conștientizează propriile calități. În
Visul lui Scipio. Somnivm Scipionis by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]