1,459 matches
-
cu câteva decenii În urmă, s-au propus nume convenabile pentru vechile populații mesopotamiene, cum ar fi protoeufrateni, prototigrizi, subarei și altele. De asemenea, s-a observat, pe bună dreptate, că, În faza finală a civilizației calcolitice mesopotamiene, a lăsat indubitabile semne se participare și cultura Elamului, care a Înflorit la est de Mesopotamia, În actualul Iran sud-vestic: o mare cultură urbană, care a produs, printre altele, a doua scriere a umanității (protoelamita), cu legături clare cu scrierea mesopotamiană de la Uruk
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
760 Î.Hr.). În trecut s-a lansat ipoteza unei opoziții fundamentale Între sumerieni și semiți la Începuturile istoriei mesopotamiene. Treptat, mai apoi definitiv, această ipoteză a fost infirmată la nivel istoric, lingvistic, cultural, artistic și religios 1, deși rămâne indubitabil primatul inițial sumerienilor. În această privință, W.G. Lambert afirma că „În Mesopotamia, prima mare civilizație a fost cea a sumerienilor”2. b) Cea mai veche religie sumeriană și panteonul ei Este util să spunem acum câteva cuvinte despre religia
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
mai degrabă „depuneri de Întemeiere” decât semnul unei continuități cultuale. Însuși templul grecesc Înlocuiește palatul micenian, și nu un templu anterior. În același timp, nu pot fi excluse nici fenomenele de reinterpretare. În sfârșit, dacă limba vorbită de micenieni era indubitabil o greacă arhaică și constituie, Într-o oarecare măsură, un semn de continuitate cu lumea greacă ce a urmat, semnul cel mai evident al unui hiatus Între civilizația miceniană și cea greacă este dispariția scrierii. În această perioadă Întunecată și
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
structuri statale stabile Întemeiate pe suporturi conducătoare de origine greco-macedoneană, În interiorul cărora conviețuiesc etnii diferite unificate de referentul lingvistic și cultural, reprezintă un eveniment de Însemnătate epocală, nu vom trece cu vederea varietatea situațiilor confluente În panorama elenistică. În noutatea indubitabilă a unei Îmbinări nemaintâlnite de experiențe culturale și religioase, rămân esențiale și clar perceptibile liniile unei continuități care, În ceea ce privește raporturile grecilor cu Răsăritul - fără să le luăm În calcul pe cele din epoca preistorică -, Își are originea În colonizarea coastelor
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
omogenizase varietățile naționale sub semnul grecității de tip koinè, astfel Încât matricea ei ebraico-biblică intră În compunere, În diferite măsuri, și interferează cu o diversitate de stimuli și de conținuturi Împrumutate din acea cultură. Un prim factor de o importanță indubitabilă pentru evoluția istoriei religioase a grecilor și a Întregii lumi religioase și imperiale romane este reprezentat de echilibrul În diferite grade care, de la Începutul epocii elenistice și În diverse proporții pe tot parcursul acelei istorii, se instaurează Între persistența tradițiilor
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Încă din secolul al III-lea Î.Hr., la Trezen, la Argos, unde o inscripție amintește o „comunitate de mysti”, la Minoa În Amorgo, În timp ce la Lebadeea pe o placă de marmură este Înfățișată o scenă cu o trimitere inițiatică indubitabilă. O inscripție unică de la Sardi, În Lidia, din secolul al IV-lea Î.Hr., menționează misteriile lui Agdistisxe "Agdistis", alt nume al Cybelei, În vreme ce o serie de documente din epoca imperială le atestă existența În alte așezări răsăritene (Sfameni Gasparro
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
cult. Atestate epigrafic În mai multe localități din lumea greacă și În documente literare, aretalogiile isiace par să derive dintr-un model unic (Festugière, 1972, pp. 138-163; Grandjean, 1975). Deți partea concepțiilor egiptene oglindite În aceste documente este importantă, e indubitabilă originea elenistică a genului În chestiune, finalizat În răspândirea cultului lui Isis la popoare de cultură și de limbă greacă. Schema aretalogică isiacă, după o evocare rapidă a genealogiei zeiței și a principalelor ei lăcașe de cult, contemplă menționarea acțiunilor
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
caracterul lui cuprinzător, răspândit În tot universul grec, se Înfățișează și el În haină misterică (Nilsson, 1957; Burkert, 1987; Turcan, 1989, pp. 288-324). Deși se discută despre o eventuală existență a unor structuri inițiatice În dionisismul de epocă clasică, este indubitabil faptul că erupția misteriilor În cultul zeului orgiilor și al bacantelor, alături de constituirea paralelă a unor comunități de credincioși, bărbați și femei, comunități Înzestrate cu funcții sacre sau chiar sacerdotale de diferite tipuri, rămâne un fenomen nou, de autentică amprentă
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
chiar recente, care Își propun să Închidă În mit sau rit figura, În realitate istorică, a lui Zoroastruxe "Zoroastru"xe "Zoroastru" (cf. supra, „Religiile Iranului antic și Zoroastru”, subcapitolul 2.3). Dualismul etic, mai mult sau mai puțin radical, este indubitabil caracterul specific al religiei fondate de Zoroastruxe "Zoroastru". În linii mari, se poate spune că dualismul este mai puternic și mai vital la origini și că acesta tinde apoi să se diminueze, În diverse moduri și sub diferite influențe și
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
după Marele Bundahișn (XXXIII, 4), dintre care doar suveranul arsacid era mai puternic. Deși nu trebuie desconsiderate elementele de continuitate Între perioada partă, mai ales cea târzie, și perioada sasanidă, interpretarea tradițională a trecerii de la Arsacizi la Sasanizi ca semn indubitabil al unei schimbări profunde și al unei transformări a valorilor religioase (Christensen, 1944), Își păstrează totuși mult din validitate: schimbarea dinastică (și etnică: Între parți și persani) face parte dintr-un proces mai amplu și mai radical, care pătrunde rapid
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
serviciile sale de spionaj despre proiectele Statelor Unite de Înarmare masivă - a presupus În mod eronat că americanii aveau și ei planuri de agresiune În estul Europei, sfera sa de influență. Aceste prezumții și erori de calcul păreau pe atunci fapte indubitabile, iar generalii și politicienii acționau pe baza precedentului istoric și a informațiilor limitate de care dispuneau. Amploarea reînarmării În Occident era Într-adevăr impresionantă. După ce președintele Truman a declarat starea de urgență la nivel național, bugetul apărării americane a crescut
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Însuși Elio Vittorini câștigase premii În competiții literare fasciste. Înainte de a deveni principalul exponent al neorealismului postbelic, Vittorio de Sica a fost un cunoscut actor de film În epoca fascistă. Alt neorealist, regizorul Roberto Rossellini, ale cărui filme postbelice exprimă indubitabil simpatii comuniste, făcuse cu doar câțiva ani În urmă documentare și filme artistice În Italia lui Mussolini, subvenționate de autorități - și acesta nu era un caz izolat. În 1943, regimul lui Mussolini părea cât se poate de firesc milioanelor de
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
social modern Își Începuse cariera publică făcând fapte caritabile În cartierele londoneze sărace dinaintea primului război mondial. Această bătrână Europă care se mișca În ritmul de odinioară, transformată de război, dar Încorsetată de rutina antebelică, avea Însă o distracție principală indubitabil modernă. Era epoca de aur a cinematografului. În Marea Britanie, publicul de cinema a atins cote maxime curând după sfârșitul războiului, cu 1.700 de milioane de bilete vândute În 1946 În cele 5.000 de cinematografe ale țării. În acel
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
imagine publică evident defavorabilă nu a fost un impediment pentru ascensiunea doamnei Thatcher - faptul că nu se sfia să frizeze și să Înfrunte nepopularitatea nu i-a dăunat În cadrul partidului, ba chiar a contribuit la farmecul ei. Iar farmecul era indubitabil. O gamă surprinzător de largă de politicieni experimentați din Europa și din Statele Unite au mărturisit, deși nu În public, că o găseau pe doamna Thatcher destul de sexy. François Mitterrand, un cunoscător În domeniu, considera că ea are „ochii lui Caligula
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
sub acuzare pe Miloševiæ pentru „crime de război, crime Împotriva umanității și genocid”. Plauzibilitatea acestor capete de acuzare creștea cu fiecare zi. Unități de poliție speciale recrutate din Serbia Îi omorau acum cu sutele pe „teroriștii” albanezi și existau dovezi indubitabile că, sub pretextul acestui conflict, Belgradul plănuia să „Încurajeze” exilul albanezilor, obligându-i să-și părăsească pământurile și mijloacele de trai pentru a scăpa cu viață. Toată iarna 1998-1999 au circulat rapoarte despre incursiuni ale poliției sârbe - de obicei, execuții
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
est-europenii s-au distanțat ulterior de modelul american: din respect pentru asocierea cu Uniunea Europeană, dintr-o aversiune crescândă față de anumite aspecte ale politicii externe americane, dar mai ales pentru că Statele Unite, ca sistem economic și model de societate, nu mai reprezentau indubitabil imaginea viitorului 8. Antiamericanismul extrem În Europa de Est a rămas doar pe gustul unei minorități. În țări precum Bulgaria sau Ungaria el era acum o expresie indirectă, acceptabilă a nostalgiei pentru național-comunism - și, ca de atâtea ori În trecut, un surogat
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
la profilul receptorului potențial precum și la scopul textului în cauză. În cazul nostru, un text informativ în esență, dar care este pus de către autorul său într-un tipar poetic inspirat, în care metaforele, jocurile de cuvinte, ironia sau subînțelesurile sporesc, indubitabil, plăcerea lecturii. În consecință, am optat, pe alocuri, pentru o traducere liberă, pornind de la premiza că cititorul acestui text este unul avizat și instruit în ale francofoniei, capabil să aprecieze întreaga încărcătură poetică pe care textul o transmite din plin
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
există și la acesta o tendință spre reformulare a temelor, dacă nu a "limbajului" artistic au parte de o respingere aproape unanimă din partea criticii. Modernismul interbelic reconsideră relevanța materiei plastice, și evacuează literatura din artele plastice. Simbolismul și decadentismul reprezintă indubitabil fețe4 ale modernității, deși Matei Călinescu, cel care a pus în circulație termenul, prezent și în titlul cărții sale, Cinci fețe ale modernității, nu include simbolismul printre celelalte cinci: modernismul, kitschul, decadentismul, avangardismul, postmodernismul. Mai mult, simbolismul și decadentismul constituie
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
să lase impresia drapelul roșu arborat de membrii societății la prima expoziție. Expoziția internațională a societății este deschisă pe 26 februarie 1898 la hotelul "Union" cu 156 de lucrări, dintre care 25 aparțineau invitaților străini și 20 lui Ștefan Luchian, indubitabil revelația acestei expoziții. De asemenea, în vederea unei noutăți depline, care să atragă publicul, regulamentul expoziției interzicea expunerea unor lucrări care au mai figurat în vreo expoziție publică din București în 1897 sau 1898, precum și a celor expuse la Salonul Independenților
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Armatei sau în majoritatea cazurilor germanilor, exemplul tipic în acest sens constituindu-l maniera în care a fost prezentat pogromul de la Iași (29-30 iunie 1941). Documentele de arhivă descoperite de noi și incluse în prezentul volum relevă într-o manieră indubitabilă responsabilitatea armatei române în privința tragediei populației evreiești din România în perioada 1940-1944. De asemenea ele relevă faptul că armata nu a fost doar un simplu executant al dispozițiilor venite de la conducerea statului, în speță de la mareșalul Ion Antonescu, ci în
"Chestiunea evreiască" în documente militare române. 1941-1944 by Ottmar Traşcă [Corola-publishinghouse/Science/913_a_2421]
-
când încetează rivalitățile cele urâte dintre părțile ei; când fiecare parte începe a uita interesul său particular și drepurile sale exclusive, și își caută folosul său în prosperitatea și înflorirea totului (pp. 58-60). Fără să menționeze explicit țările române, este indubitabil faptul că afirmațiile fac trimitere la teritoriile românești, care deși împărtășesc aceeași origine, au fost, în decursul istoriei, separate "parte din întâmplare, parte din greșeală și din prostie". Cartea despre patriotism a lui Aaron a contribuit din plin la înfierbântarea
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
ale "naționalismului ortodox" pot fi reduse la două postulate interconectate: i) România este statul românilor, și ii) a fi român înseamnă a fi ortodox (Andreescu, 2003, p. 35). Etnicizarea statului și identitatea român-ortodox asigură "naționalismului ortodox" propovăduit de BOR un indubitabil caracter exclusivist etnico-spiritual. Revendicând rolul oficial de biserică națională a românilor, BOR a contribuit asiduu, în concert cu alte forțe politice și culturale, la etnicizarea discursului identitar românesc prin promovarea unei versiuni ortodoxiste a naționalismului etnic. Pe plan politic, legionarismul
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
este vorba de cultura Dridu, considerată de către specialiști ca având „legături directe cu aspectele culturale de caracter provincial-romanic, atestate anterior (secolele IV-VII)”, cu continuitate ascendentă și absorbind „multiple influențe bizantine manifestate pregnant în conținutul ei”, conferindu-i-se, în mod indubitabil „un caracter local băștinaș, deci românesc”. Eugenia Zaharia prezintă cultura Dridu ca fiind „cultura materială provincial-bizantină în regiunile de la Dunărea de Jos, dezvoltată pe elementele de origine romană”, definită, în cele din urmă, a fi o „civilizație a poporului român
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
deschis înainte”, câmpia neopunând nici un fel de zăgaz spre visare și speranță de împlinire. Se va înțelege de ce istoria comunităților umane de pe asemenea locuri prezintă interes sub multiple aspecte. Important ni se pare, în primul rând, numele așezării întrucât provine, indubitabil, de la un apelativ onomastic umbrar, cu varianta umbrea, derivate ale cuvântului latin umbră, sugerându-ne și prin acest aspect vechimea comunității umane, care a preluat, purtat și păstrat un astfel de nume. Antroponimul, o raritate, se întâlnește încă din timpul
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
satul Boziești: Grigore Miclescu și urmașii săi; Iordache vistiernic și Miron Costin; Costăcheștii și Coropceștii. Pentru aceștia din urmă trebuie să acceptăm că se situau, din punct de vedere social, în rândul mici boierimi sau ale celei mijlocii, și ieșiseră indubitabil din categoria țăranilor răzeși, dacă avem în vedere modul lor de stăpânire devălmașă, menționat în ispisocul din care am reprodus. Nu știm dacă acești Corpăcești de la Tămășenii-Umbrăreștilor se trag sau fac parte din neamul Corpaci, frecvent menționat în documente privitoare
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]