1,875 matches
-
de "viziune" trebuie receptat drept ecou al conștiinței că această "realitate" ("documentul"), "notată cu acribie de grefier (s.n.), nu e decât o metaforă pentru semnificații morale (adică psihologice) latente"102. Și, cum în melodramă totul trebuie să fie sublim (citește: inefabil, intraductibil), categoria melodramaticului ajunge astfel să definească însuși mecanismul imaginației literare, fapt care în estetica modernității devine literă de lege o dată cu abandonarea principiului pictural-mimetic în favoarea principiului muzical, al sugestiei 103. De aceea, probabil, s-a și făcut observația că, deși
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
lege o dată cu abandonarea principiului pictural-mimetic în favoarea principiului muzical, al sugestiei 103. De aceea, probabil, s-a și făcut observația că, deși nu conține "muzică" propriu-zisă, asemeni melodramei originare, romanul modern are nevoie de limbajul desemantizat al muzicii pentru a sugera inefabilul, adică existența "in sich" ("the concept of living beyond one's means"104), prin procedee specifice (structurare tematică, atmosferă, modulații stilistice etc.). În aceeași ordine de idei, Lovinescu găsește și el absolut necesară ancorarea literaturii în niște forme specifice care
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
suflet. Iar genul acesta de artă reclamă participarea empatică, catharsisul, ca într-un ritual plăcut, menit să exorcizeze răul din om105. În concluzie, dacă rămâne în proximitatea psihologiei, literatura păstrează în chip necesar, ca element al ei ireductibil, un "nu știu ce" inefabil, sugerat printr-o sumă de procedee melodramatic-teatrale. Nu ne mai miră, atunci, nici reticența criticului față de "interpretare" (înțeleasă finalmente mai mult ca formă de viață decât de cunoaștere, de vreme ce sufletul se dovedește a fi o entitate inanalizabilă, de ordinul sugestiei
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
în luminoase nuanțe morale, ca în melodramă. Nerăbdător, dramaturgul s-a mulțumit cu puțin, oferind o soluție simplă, de tristă previzibilitate, la extrem de complexa problemă a raportului dintre sexe (mai frumos spus: a iubirii, cu tragicomedia și cu poezia ei "inefabilă"). Iată cum, în loc să contemple viața ca un spirit fin și iubitor de frumos, Lovinescu a ales de la bun început s-o rezume dogmatic, sacrificând nuanțele de dragul unui "adevăr" mai mult decât discutabil. De altfel, chiar din analiza notelor de călătorie
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
a contempla viața placid, de la distanță, ca pe un tablou oarecare. În consecință, motivul dragostei florentine aduce din nou în scenă eterna gâlceavă dintre suflet și trup, de data aceasta prozatorul dând câștig de cauză sufletului, cu toată poezia sa "inefabilă", în spiritul și logica melodramei (în De peste prag dramaturgul optase, să nu uităm, pentru soluția contrară). Așadar, intelectualul îndrăgostit de Igeea e mult mai apropiat de profilul alter-ego-ului lovinescian decât sinucigașul dezamăgit în amor, chiar dacă, acum, tocmai el se vede
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
adevărul" trăirii în mod adecvat, fără distorsiuni majore. De bună seamă, dacă e percepută "din off", cu detașarea spectatorului neatins de microbul pasiunii oarbe, orice poveste de amor pare nițel stupidă, stârnind ilaritate prin contrasul dintre patosul unor emoții pretins inefabile, "unice", și precaritatea mijloacelor de verbalizare, invariabil aceleași. Discrepanța în cauză devine, normal, un motiv legitim de meditație îngrijorată, "comedia" iubirii datorându-se faptului că discursul îndrăgostit nu reflectă de fiecare dată cu fidelitate psihologia îndrăgostitului. Dar exact într-o
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
degradarea anecdotică" a poveștii sentimentale din O dragoste florentină. Dar, după cum am anticipat, recursul la anecdotă vizează nu atât "degradarea", cât simplificarea romanțioasei aventuri amoroase prin reducția la sâmburele său epic, la elementele de "intrigă", întotdeauna mai triviale în raport cu poezia inefabilă a iubirii și cu suferința obligatorie pusă în scenă printr-un ceremonial patetic, grandilocvent. Lovinescu a intuit foarte bine că, spre a putea fi integrată în compoziția contrapunctică a romanului, nuvela trebuia comprimată, "rezumată" la nucleul ei narativ, fără pic
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
schimb pe mâna unor "specialiști" inițiați în arta de a descifra trecutul și de a prevedea, corect, viitorul (lucru extrem de important într-un roman-ciclu!). În concepția Maestrului Ciprian, de pildă, sufletul nu se ipostaziază ca tezaur de imagini revelatoare și inefabile (lui Andrei așa i se pare), ci reprezintă efectiv un univers coerent de semne și simboluri, traductibil într-un limbaj. După cum am mai spus, abia o dată cu apariția unei astfel de conștiințe-oglindă romanul lovinescian își apropriază "forma" propriu-zis teatrală, punând în
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
164). 104 Peter Brooks, op. cit., p. 112. 105 Nu altfel vede lucrurile Peter Brooks atunci când afirmă că, deși romanul (literatura în genere) nu conține muzică (ca melodrama originară), el "are totuși nevoie de limbajul desemantizat al muzicii, axat pe evocarea inefabilului prin tonuri și registre, stil, structurare tematică, modulații toate acestea aducând melodrama în vecinătatea mitului" (op. cit., p. 14). 106 Lovinescu pare să anticipeze într-un mod de-a dreptul surprinzător, dată fiind și slăbiciunea comună față de cinematograf, speculațiile entuziaste emise
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
mijloace circumstanțiale, chiar corecte din punct de vedere economic, dar păcătuind prin lipsa eficienței și asta din cauza lipsei perspectivei integratoare. Salvăm o societate și pe noi înșine doar prin revenirea la ceea ce este nevăzut, deși pănă și orbii o văd, inefabil, deși are greutatea granitului: spiritualitatea. Este ceea ce lumea civilizată a înțeles de multă vreme, lucru ce i-a asigurat existența, nu oricum, doar dăinuind și atăt, ci mai ales înțelegerea faptului că, dacă nu faci găndind, acțiunea este ratată. Sau
Per aspera ad astra. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Gabriel Galtoi () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2269]
-
din acesta din urmă"8, observa Eliade, punctând insuficienta capacitate de exprimare lexicologică, în sensul cuprinderii întregii sau a adevăratei însemnătăți a sacrului. Așadar, există numeroase opinii care susțin că sacrul nu poate fi supus cunoașterii empirice, că natura sa inefabilă, ce indică Realitatea absolută, nu permite surprinderea tuturor sensurilor purtate de acest concept, complexitatea sa nepermițând plafonarea în fața capacităților limitate ale limbajului. Prin urmare, nici o încercare de definire a termenului nu ar putea să se exprime în mod obiectiv, ci
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
nici moaște"300, transformând actul înfățișării lor artistice într-o adevărată provocare. Dar, după cum arată autorul menționat, artiștii creștini au depășit acestă dilemă, încă din primele veacuri, ei căutând formule cât mai inteligibile de redare a acestor ființe imateriale și inefabile. Antropomorfismul a fost una dintre soluțiile cele mai abordate în cadrul acestui proces creator, artiștii bizantini fiind conștienți însă de prezența unei anumite tensiuni între reprezentarea materială și natura nepământească a îngerilor tensiune care, în ultimă instanță, se face responsabilă în
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
sacre ale unor realități superioare celor umane 477. Arta sacră nu se îndreaptă spre evocarea sentimentelor comune sau spre comunicarea impresiilor trecătoare, ci spre evidențierea realităților supra-formale, printr-un caracter atemporal, imaterial, simbolic și aluziv, obiectul său fiind de natură inefabilă 478. De altfel, în civilizațiile tradiționale, arta sacră se inspiră din Arta Divină, scopul acesteia nefiind acela de a copia în mod mimetic realitatea lumii înconjurătoare, ci modul în care Spiritul Divin acționează sau creează 479. De aceea, nici o artă
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
sacră atunci când păstrează cu sfințenie valorile considerate în mod universal drept sacrosante și sublime"509. Așadar, din această perspectivă, arta sacră trebuie înțeleasă ca un mijloc de relaționare a omului cu divinitatea, un domeniu capabil să transpună în imagini caracterul inefabil al lumii spirituale. Pentru contemporaneitate însă, teologul rus Paul Evdochimov întrevede o adevărată "criză actuală a artei sacre"510, ale cărei cauze nu sunt de ordin estetic, ci religios, și ale cărei urmări constau în declanșarea unui nou iconoclasm; refuzul
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
ce-o să se întîmple. - Domnule Pisani, i-a spus Orleanu fără obișnuitul lui surâs care se vroia fin, puțin batjocoritor (îi masca de fapt o timiditate discretă și un complex de om de cultură autodidact), ce ziceți dumneavoastră de cuvântul inefabil? Bătrânul s-a zbârlit cu mult mai mult decât sperasem noi că avea să se întîmple, s-a ridicat peste birou agresiv și a început să bolborosească: - Inefabil... Ce e asta inefabil?... N-am auzit de acest... Cum? De unde l-
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
un complex de om de cultură autodidact), ce ziceți dumneavoastră de cuvântul inefabil? Bătrânul s-a zbârlit cu mult mai mult decât sperasem noi că avea să se întîmple, s-a ridicat peste birou agresiv și a început să bolborosească: - Inefabil... Ce e asta inefabil?... N-am auzit de acest... Cum? De unde l-ați mai născocit?... Când o să încetați cu... - Domnule Pisani, a continuat Orleanu neturburat, cuvântul există, a intrat în limbajul culturii și chiar în vorbirea curentă. - În vorbirea curentă
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
de cultură autodidact), ce ziceți dumneavoastră de cuvântul inefabil? Bătrânul s-a zbârlit cu mult mai mult decât sperasem noi că avea să se întîmple, s-a ridicat peste birou agresiv și a început să bolborosească: - Inefabil... Ce e asta inefabil?... N-am auzit de acest... Cum? De unde l-ați mai născocit?... Când o să încetați cu... - Domnule Pisani, a continuat Orleanu neturburat, cuvântul există, a intrat în limbajul culturii și chiar în vorbirea curentă. - În vorbirea curentă? Inefabil? O să scriu un
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
Ce e asta inefabil?... N-am auzit de acest... Cum? De unde l-ați mai născocit?... Când o să încetați cu... - Domnule Pisani, a continuat Orleanu neturburat, cuvântul există, a intrat în limbajul culturii și chiar în vorbirea curentă. - În vorbirea curentă? Inefabil? O să scriu un articol împotriva acestui cuvânt... Chiar în numărul de sâmbătă... Ce înseamnă, după voi, ce vrea să exprime acest cuvînt? - Ceva care nu se poate exprima. - Cum nu se poate exprima? - Se referă la ceva care nu se
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
voi, ce vrea să exprime acest cuvînt? - Ceva care nu se poate exprima. - Cum nu se poate exprima? - Se referă la ceva care nu se poate exprima. - De exemplu, a cerut bătrânul. - De exemplu: femeia aceea e de o frumusețe inefabilă. - Ieșiți afară, a răcnit bătrânul scos din sărite, având poate brusc bănuiala că acest cuvânt nici nu există și că venisem acolo (ceea ce era adevărat) să ne batem joc de el. Ne-a scăpat, n-am mai urmărit atenți dacă
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
ce forță tainică a Universului, din automobilul acela negru s-au putut ivi ochii aceia mari, mai negri decật bezna biblicului “ Și s-a făcut lumină !”. Știu doar atật că începusem să-mi simt ființa plenar și continuu; un văl inefabil mă înălța din nimic, fără să mă depărteze totuși de mine însămi. Ochii noștri își spuneau deodată totul și o singură atingere înlocuise parcă o noapte fierbinte de dragoste.Yoane! Yoane!...Vorbește-mi cu ochii, Yoane, înteleg totul! Nu știu
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
decật pe oameni, considerậndu-le mult mai sincere și mai fidele. Reținerea lui Codiță m-a enervat și mai mult. Ceva nu era în ordine cu ființa mea care încerca disperată să se regăsească pe sine. Credeam cu tărie în vocația inefabilă ce-mi fusese hărăzită, aceea de a fi printre oameni și alături de oameni, la bine și la greu. Îmi dorisem mereu să făuresc opere ca niște catedrale, să modelez suflete, să sintetizez temporalul cu eternul. Cậnd toți se îndoiau de
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
acul pe gherghef adevărate grădini de margarete, butonași sau trandafiri. Nu ezitam să folosesc fiecare clipă și fiecare secundă o consideram valoroasă în pregătirea mea pentru viață. Dintotdeauna am abordat școala ca pe o problemă de voință puternică, de plăcere inefabilă, de satisfacții enorme și, mai ales, de principii. Eram o conștiință trează, nu pentru că mă învățase cineva să fiu astfel, ci pur și simplu pentru că mă născusem așa, cu vocația didactică în suflet. Dacă n-ar fi existat deja școala
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
fii ambrozie, nu lături. Democrația comunistă le-a oferit intelectualilor șansa să opteze între Gulag și Academie. Stomacul ni l-a dat Dumnezeu. Hrana însă trebuie să ne-o găsim singuri. Calitățile rodesc doar sub aripa perseverenței. Dorul este heraldul inefabilului românesc. Nevoia de dragoste se poate atrofia cu timpul. Cea pentru dreptate ne sâcâie toată viața. Dreptatea înseamnă punerea adevărului în brazdă. Vreau să fiu un european din Priponeșți. Orice creier sănătos ar putea oxigena o pasiune. Nivelul aspirațiilor fixează
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
simple. Pe lângă informație, geniul are nevoie de intuiție și de revelație. Cucerirea și păstrarea gloriei sunt acte de încrâncenare nu de cavalerism. În absența adversităților, geniile rămân în scutecele creației. IUBIRE Iubirea - un Everest care trebuie cucerit în fiecare zi. Inefabilul este principala enzimă a iubirii. Ecuația iubirii este doi la puterea nemărginirii. Nu vreau să am dreptate împotriva iubirii. Marile iubiri sacralizează sublimul. Și în dragoste confundă unii jarul cu cenușa. Iubește, dacă vrei să reziști în zona sublimului. Bărbații
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
Lună. Romanticii - acești alchimiști ai iubirii. Iubirea rămâne marele arc voltaic al vieții. Din soluție salvatoare, iubirea a devenit, vai, o problemă. În SUA, homosexualitatea este ceva normal, iar gestul curtenitor față de femei - o infracțiune. În esență, iubirea este o inefabilă rugăciune. Nici poezia și nici iubirea nu mai sunt șoapte rostite sub patrafir. Drapelul care flutură la despărțire în inimile tuturor îndrăgostiților este, de fapt, o batistă. Să facem din iubire marea revanșă la adresa morții. Multe capodopere își au sorgintea
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]