1,544 matches
-
Inelul Niven", a devenit un termen generic pentru o structură de acest gen, fiind un exemplu pentru ceea ce fanii science fiction numesc un "Obiect gigantic năucitor", sau o mega-structură. Alți autori de science fiction au creionat propriile variante de Lumi Inelare, cum ar fi Orbitalele Culturii lui Iain M. Banks, descrise ca Lumi Inelare miniaturale, precum și mega-structura Halo din jocul video "Halo". Larry Niven a anunțat în 2001 că a semnat un contract de film, proiectul aflându-se în faza de
Lumea Inelară () [Corola-website/Science/321514_a_322843]
-
fiind un exemplu pentru ceea ce fanii science fiction numesc un "Obiect gigantic năucitor", sau o mega-structură. Alți autori de science fiction au creionat propriile variante de Lumi Inelare, cum ar fi Orbitalele Culturii lui Iain M. Banks, descrise ca Lumi Inelare miniaturale, precum și mega-structura Halo din jocul video "Halo". Larry Niven a anunțat în 2001 că a semnat un contract de film, proiectul aflându-se în faza de proiectare preliminară. Au mai existat și alte tentative abandonate de a ecraniza romanul
Lumea Inelară () [Corola-website/Science/321514_a_322843]
-
că a semnat un contract de film, proiectul aflându-se în faza de proiectare preliminară. Au mai existat și alte tentative abandonate de a ecraniza romanul. În 2004, Sci Fi Channel a anunțat că lucrează la o serializare a "Lumii Inelare".
Lumea Inelară () [Corola-website/Science/321514_a_322843]
-
extratereștrii, umanitatea a făcut contact cu diverse specii exotice, cum ar fi "păpușarii lui Pierson cu două capete" și "felinoidele" agresive "Kzinti". Acest univers cuprinde și specii aflate în afara Spațiului Cunoscut, cum sunt, de exemplu, hominizii care locuiesc pe Lumea Inelară. Această megastructură orbitează un soare aflat în afara Spațiului Cunoscut, dar este un artefact bine-cunoscut în "universul" Spațiului Cunoscut. Povestirile din acest univers acoperă aproximativ o mie de ani de istorie viitoare, de la primele explorări ale oamenilor în sistemul solar și
Spațiul Cunoscut () [Corola-website/Science/321528_a_322857]
-
de ani-lumină. Povestirile care compun seria "Spațiul Cunoscut" au fost concepute inițial ca două serii distincte: "Belter" - care povestește despre colonizarea sistemului solar și călătoriile cu viteze subluminice folosind nave cu fuziune nucleară și statoreactoare Bussard - și "Steaua neutronică"/"Lumea Inelară" - a cărei acțiune se petrece într-un viitor mai îndepărtat și prezintă călătorii cu viteză superluminică. Cele două linii temporale au fost unite de Niven în povestirea "A Relic of the Empire", în care acțiunea se petrece în perioada vitezelor
Spațiul Cunoscut () [Corola-website/Science/321528_a_322857]
-
recunosc Preoții Negri și au în rândul lor membri inteligenți, despre care păstrează un secret absolut. În unele povestiri mai apar delfini și alte cetacee inteligente, precum și anumite încrengături de "Homo sapiens" printre care se numără și hominizii de pe Lumea Inelară. Majoritatea ființelor din Spațiul Cunoscut împart o biochimie similară. Un aspect al universului "Spațiului Cunoscut" îl reprezintă faptul că primele colonii umane au fost stabilite pe planete cu condiții sub optimul necesar speciei "Homo sapiens". În timpul primei faze a colonizării
Spațiul Cunoscut () [Corola-website/Science/321528_a_322857]
-
navă aflată în afara influenței gravitației stelare pentru a putea fi folosită. Navele care activează motorul în apropierea unei stele riscă să dispară fără urmă, efect bazat privit ca o limitare bazată pe legile fizicii. În romanul "Ringworld's Children", Lumea Inelară însăși este convertită într-un gigantic motor Quantum II și lansată în hiperspațiu cât timp se află încă sub influența atracției gravitaționale a stelei sale. "Ringworld's Children" prezintă și existența unor prădători în hiperspațiul influențat de atracția gravitaținală a
Spațiul Cunoscut () [Corola-website/Science/321528_a_322857]
-
influența atracției gravitaționale a stelei sale. "Ringworld's Children" prezintă și existența unor prădători în hiperspațiul influențat de atracția gravitaținală a unei stele, iar aceștia consumă navele care apar în apropierea obiectelor masive, explicând că o structură de dimensiunile Lumii Inelare se poate angaja în siguranță într-o asemenea călătorie în condițiile date. Un câmp de stază creează o bulă spațio-teemporală separată de restul universului. Pentru obiectul aflat în stază, timpul încetinește până la un raport de miliarde de ani în exterior
Spațiul Cunoscut () [Corola-website/Science/321528_a_322857]
-
sugerează că e posibil să fi fost obținut din arborele-vieții, prin eliminarea virului simbiot care permite metamorfoza de la stadiul de prăsitor la cel de protector Pak (prăsitorii Pak mutanți au fost atât strămoșii omenirii, cât și al umanoizilor de pe Lumea Inelară). Pe Lumea Inelară există un analog mai puternic dezvoltat din arborele-vieții, dar cele două produse sunt incompatibile; în "Inginerii Lumii Inelare", Louis Wu află că personajul Halrloprillalar a decedat din cauza consumului de Elixir după ce a folosit echivalentul Lumii Inelare. Elixirul
Spațiul Cunoscut () [Corola-website/Science/321528_a_322857]
-
posibil să fi fost obținut din arborele-vieții, prin eliminarea virului simbiot care permite metamorfoza de la stadiul de prăsitor la cel de protector Pak (prăsitorii Pak mutanți au fost atât strămoșii omenirii, cât și al umanoizilor de pe Lumea Inelară). Pe Lumea Inelară există un analog mai puternic dezvoltat din arborele-vieții, dar cele două produse sunt incompatibile; în "Inginerii Lumii Inelare", Louis Wu află că personajul Halrloprillalar a decedat din cauza consumului de Elixir după ce a folosit echivalentul Lumii Inelare. Elixirul are efect doar
Spațiul Cunoscut () [Corola-website/Science/321528_a_322857]
-
la cel de protector Pak (prăsitorii Pak mutanți au fost atât strămoșii omenirii, cât și al umanoizilor de pe Lumea Inelară). Pe Lumea Inelară există un analog mai puternic dezvoltat din arborele-vieții, dar cele două produse sunt incompatibile; în "Inginerii Lumii Inelare", Louis Wu află că personajul Halrloprillalar a decedat din cauza consumului de Elixir după ce a folosit echivalentul Lumii Inelare. Elixirul are efect doar asupra rasei "Homo sapiens", în timp ce arborele-vieții îi influențează pe toți descendenții Pak. Discurile de pășit sunt o tehnologie
Spațiul Cunoscut () [Corola-website/Science/321528_a_322857]
-
Lumea Inelară). Pe Lumea Inelară există un analog mai puternic dezvoltat din arborele-vieții, dar cele două produse sunt incompatibile; în "Inginerii Lumii Inelare", Louis Wu află că personajul Halrloprillalar a decedat din cauza consumului de Elixir după ce a folosit echivalentul Lumii Inelare. Elixirul are efect doar asupra rasei "Homo sapiens", în timp ce arborele-vieții îi influențează pe toți descendenții Pak. Discurile de pășit sunt o tehnologie fictivă de teleportare, inventată de Păpușarii Pierson. Existența lor este relativ necunoscută altor rase până la evenimentele din "Inginerii
Spațiul Cunoscut () [Corola-website/Science/321528_a_322857]
-
are efect doar asupra rasei "Homo sapiens", în timp ce arborele-vieții îi influențează pe toți descendenții Pak. Discurile de pășit sunt o tehnologie fictivă de teleportare, inventată de Păpușarii Pierson. Existența lor este relativ necunoscută altor rase până la evenimentele din "Inginerii Lumii Inelare". Discurile de pășit reprezintă o îmbunătățire a tehnologiei cabinelor de transfer folosite de oameni și de alte rase ale Universului Cunoscut. Spre deosebire de cabine, discurile nu necesită o încăpere închisă și pot face diferența între masa diferită a unui corp solid
Spațiul Cunoscut () [Corola-website/Science/321528_a_322857]
-
discurile nu necesită o încăpere închisă și pot face diferența între masa diferită a unui corp solid și cea a aerului. Aria lor de acoperire o depășește pe cea a cabinelor de transfer cu câteva unități astronomice. În romanele Lumii Inelare sunt menționate câteva limitări ale discurilor de pășit: dacă există o diferență de viteză între cele două discuri, materia transferată între ele trebuie accelerată corespunzător de către disc. Dacă nu există suficientă energie pentru acest lucru, transferul nu poate avea loc.
Spațiul Cunoscut () [Corola-website/Science/321528_a_322857]
-
materia transferată între ele trebuie accelerată corespunzător de către disc. Dacă nu există suficientă energie pentru acest lucru, transferul nu poate avea loc. Acest lucru se transformă într-o problemă în cazul discurilor aflate la o distanță semnificativă de suprafața Lumii Inelare, deoarece deși viteza rămâne aceeași, direcția diferă. "Cabinele de transfer"' constituie o formă ieftină de teleportare. Ele sunt similare ca aspect vechilor cabine telefonice: o persoană intră în ea, "formează" destinația dorită și este trasferată instantaneu în cabina corespunzătoare selecției
Spațiul Cunoscut () [Corola-website/Science/321528_a_322857]
-
și anumite elemente comune "Spațiului Cunoscut": "Bordered in Black", "One Face" și "The Color of Sunfire". În povestirile "Spațiului Cunoscut", Niven a creat o serie de dispozitive tehnologice: carcasele Produs General, câmpurile de stază, materialul din care e compusă Lumea Inelară ("scrith"). Acest lucru a făcut dificilă de la un moment dat scrierea de povestiri care să nu dea naștere la contradicții în cadrul seriei. Așa se face că, după anul 1975, Niven a început să scrie to mai puține povestiri despre "Spațiul
Spațiul Cunoscut () [Corola-website/Science/321528_a_322857]
-
să participe la creionarea seriei legate de războaiele om Kzin. Niven a catalogat ficțiunea sa drept "loc de joacă", încurajându-și fanii să speculeze și să extrapoleze pe baza evenimentelor descrise. Astfel, au avut loc dezbateri pe tema constructorilor Lumii Inelare (Protectorii Pak Protectors și Străinii fiind favoriții tradiționali, deși romanul "Ringworld's Children" oferă un posibil răspuns definitiv), sau despre soarta rasei Tnuctipun. Cu toate acestea, Niven a precizat că nu e vorba despre o invitație la a-i fi
Spațiul Cunoscut () [Corola-website/Science/321528_a_322857]
-
scrie o povestire, el a făcut cunoscut ulterior că articolul s-a dorit a fi doar o glumă elaborată, el neintenționând să aștearnă pe hârtie un asemenea roman. Articolul puncta faptul că schița a devenit depășită odată cu publicarea romanului "Lumea Inelară". "Down in Flames" a fost rezultatul unei conversații purtate între Norman Spinrad și Niven în 1968, dar la data publicării sale (1977) unele dintre concepte fuseseră invalidate de scrierile lui Niven publicate în perioada 1968-77 . O versiune revizuită a schiței
Spațiul Cunoscut () [Corola-website/Science/321528_a_322857]
-
nu e complet dezvoltată și nu se percep detalii. Pentru a sesiza detalii este nevoie de o acuitate vizuală de 2/3, care se atinge către vârsta de 5 ani. Nou născutul nu fixează cu macula ci cu o zonă inelară, mai întinsă, de aceea există o necoordonare oculară și o ușoară lipsire de paralelism a axelor vizuale. La 3 luni, macula devine funcțională, copilul vede mai clar, apare reflexul de fixare maculară. Acesta e un reflex înnăscut, dar nu se
Vedere binoculară () [Corola-website/Science/320986_a_322315]
-
Laurence van Cott Niven (n. 30 aprilie 1938 în Los Angeles, California) este un scriitor american de literatură științifico-fantastică. Opera sa cea mai cunoscută este "Lumea Inelară" (1970), care a primit premiile Hugo, Locus, Ditmar și Nebula. Opera sa aparține în primul rând genului "hard science fiction", folosind concepte științifice și de fizică teoretică, cărora li se alătură deseori elemente specifice literaturii polițiste și de aventuri. Seria
Larry Niven () [Corola-website/Science/321513_a_322842]
-
emisferă Soarelui (după ce Niven a fost plătit pentru povestire, dar înainte de publicare ei, s-a descoperit că se rotește într-o rezonanță de 2:3). Pe lângă premiul Nebula din 1970 și premiile Hugo și Locus din 1971 primite pentru "Lumea inelară", Niven a mai primit în 1967 un Hugo la secțiunea "Cea mai bună povestire" pentru "Steaua neutronică". A primit același premiu în 1972, pentru "Inconstant Moon" și în 1975 pentru "The Hole Man". În 1976 a câștigat premiul Hugo la
Larry Niven () [Corola-website/Science/321513_a_322842]
-
în care omenirea împarte cele câteva sisteme solare locuibile apropiate de Soare cu peste o duzină de specii extraterestre, printre care felinele agresive numite Kzini și extrem de inteligenții, dar lașii Păpușari, care apar frecvent ca personaje centrale. Acțiunea seriei "Lumea Inelară" se desfășoară în universul Spațiului Cunoscut. Crearea unor specii extraterestre minuțios detaliate, extrem de diferite de oameni atât din punct de vedere fizic, cât și mental, este recunoscută ca unul dintre punctele forte ale lui Niven. Niven a scris și o
Larry Niven () [Corola-website/Science/321513_a_322842]
-
Inorog. Înepând din anii '70, multe dintre scrierile sale au fost în colaborare, în special cu Jerry Pournelle, Steven Barnes, Brenda Cooper și Edward M. Lerner. Cea mai faimoasă contribuție a lui Niven în cadrul genului SF a fost conceptul Lumii Inelare, un inel cu un diametru aproximativ egal cu orbita Pământului care se rotește în jurul unei stele. Ideea i-a venit lui Niven din încercarea de a imagina o versiune mai eficientă a sferei Dyson, care ar fi putut produce efectul
Larry Niven () [Corola-website/Science/321513_a_322842]
-
încercarea de a imagina o versiune mai eficientă a sferei Dyson, care ar fi putut produce efectul gravitației de suprafață prin mișcarea de rotație. Ținând cont că învârtirea unei sfere Dyson ar fi condus la comasarea atmosferei în jurul ecuatorului, Lumea Inelară îndepărtează din structură toate celelalte părți, devenind un inel rotitor care are mereu aceeași parte spre soare, atmosfera și locuitorii fiind ținuți pe loc de forța centrifugă și de un zid înalt de 1.000 de mile pe margini. Când
Larry Niven () [Corola-website/Science/321513_a_322842]
-
inel rotitor care are mereu aceeași parte spre soare, atmosfera și locuitorii fiind ținuți pe loc de forța centrifugă și de un zid înalt de 1.000 de mile pe margini. Când lui Niven i s-a demonstrat că Lumea Inelară era instabilă din punct de vedere dinamic, deoarece, atunci când centrul de rotație s-ar îndepărta de soarele central, gravitația ar trage inelul spre soare, el a folosit această observație pentru a scrie un nou roman, "Inginerii Lumii Inelare". Ideea s-
Larry Niven () [Corola-website/Science/321513_a_322842]