3,598 matches
-
romanului nu stă în absența transcendenței, ci în privarea (voluntară adeseori) de ea sau în ignorarea ei, mutilantă, de către mai toate categoriile de actori: personajele, chiar și cele neînsuflețite, trăiesc durerea unui exil sau a unei deportări, circulă sau zac inerte, cu ochii în pământ, uitând parcă de cerul de deasupra și de libertatea spațiilor deschise: ele i se revelează fugar lui Augusto numai din tren, pe timpul întoarcerii de la Salamanca spre orașul natal, când ochilor săi li se oferă zarea crepusculară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
de alta, cu un păr glorios, și adineauri de două, una blondă și alta brunetă, care râdeau îngerește. Și le-am urmărit pe toate patru. Ce înseamnă asta? Păi asta-nseamnă, iubite Augusto, că rezerva ta de dragoste îți somnola inertă în adâncul sufletului, incapabilă să se exprime; a apărut Eugenia, pianista, te-a scuturat și-a învolburat cu ochii băltoaca în care-ți dormea iubirea; ea s-a trezit, a țâșnit de-acolo și, fiind atât de mare, se revarsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
multe ori, că Don Quijote și Sancho sunt nu numai la fel de reali, ci mai reali decât Cervantes? — Nu o pot nega, dar o spuneam în sensul că... — Bun, să lăsăm sensurile și să trecem la altceva. Când un om adormit și inert în patul său visează ceva, ce există oare în mai mare măsură: el în calitate de conștiință care visează sau visul lui? — Și dacă visează că există el însuși, visătorul? - i-am replicat la rându-mi. În cazul ăsta, prietene don Miguel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
carnea aia rece care se simțea la pipăit atât de netedă și de tare. Mă uitam uimit la uriașa aia care, sub acoperișul din bârne și tablă vălurită, își purta zâmbetul pe sâni și era suplă și tânără, rămânând totuși inertă, chiar și când tata i-a pus mâna pe picior și Herr Saner și-a trimis „Ha!“-ul până sus în tavan. Ce să facem cu ea, spuse pietrarul, sculptura era o lucrare comandată și când a fost finalizată, guvernul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
mutat În salon și, după ce Burgess și Minnie Îl duc acolo, pe jumătate purtându-l pe sus, pe jumătate târându-l cu brațele atârnate pe după umerii lor, se cere mereu mutat de pe un scaun pe altul. E greu și aproape inert. Venită În vizită pe seară, Theodora o găsește pe asistentă făcând o criză de nervi pe culoar, pe Noakes și pe Kidd vlăguiți În bucătărie și pe dna James singură Într-un colț al salonului, cu semnele panicii În priviri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Unde e caporalul meu? Unde îmi sunt pistolul automat și cele două încărcătoare? De ce stau încă sau din nou în picioare? Rana sângerând abundent, îmbibându-mi pantalonii în dreptul coapsei. Durerea din bărbie produsă de cureaua căștii. Un braț legănându-se inert din umărul drept, care cedează de îndată ce eu și încă cineva încercăm să-l ridicăm - iată-l, aici era! - pe caporalul meu. Schije de obuz i-au zdrențuit picioarele. În partea de sus pare să fie zdravăn. Privește uimit, neîncrezător... Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
e mai uscat decât ăsta? — Da. E ciudat. În timpul atacului nu s-a aflat nimeni acolo și cilindrul a rămas complet uscat. — Vreo veste de la Jerry? — Nici un contact, domnule. Norman activă una din consolele computerului. — Jerry, ești acolo? Ecranul rămase inert. — Jerry? Norman mai așteptă o clipă, apoi deconectă consola. — la uitați-vă cum arată acum, spuse Tina care se ridică În capul oaselor și, trăgând la o parte pătura, Îi arătă piciorul stâng. Rana se prezenta mult mai rău decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
Ajunseră la trapă și se urcară În DH-8. CONSOLA — Jerry? Norman privea ecranul consolei. Cu excepția cursorului care clipea, nici un alt semnal. — Jerry, ești acolo? Nici un răspuns. — Mă Întreb de ce nu mai primim vești de la tine, Jerry, spuse Norman. Ecranul rămase inert. — Încerci puțină psihologie? Îl Întrebă Beth, care verifica graficele de control ale senzorilor externi. Dacă vrei să afli părerea mea, persoana pe care ar trebui să-ți exersezi măiestria de psiholog este Harry. — Ce vrei să spui? Vreau să spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
submarin, te-am Întrebat despre codurile de trimitere la suprafață a unui balon meteo și-ai spus c-ai să cauți În memoria computerului. — Așa am spus? — Da, Norman. Așa ai spus. Norman Își amintea cum, Împreună cu Beth, ridicaseră corpul inert, surprinzător de greu, ai lui Harry și Îl puseseră pe canapea, cum Îi opriseră sângele care-i curgea din nas și cum Beth Îl Înțepase În vederea perfuziei, folosindu-și experiența de la lucrul cu animalele de laborator. Ea făcuse chiar o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
Harry continua să sforăie zgomotos, rămas În stare de inconștiență. Norman se plimbă Încolo și-ncoace prin Cilindrul D, apoi se duse la monitoare. Ecranul clipi: SOSESC. „O, Doamne! Cum e posibil așa ceva? Nu se poate. Harry e În continuare inert. Cum e posibil?“ SOSESC LA VOI. — Beth! — Da, Norman, se auzi vocea ei subțire prin intercom. — Întoarce-te imediat Înapoi. NU VĂ TEMEȚI.— Ce s-a Întâmplat? Norman? — Am recepționat ceva pe ecran. — Controlează-l pe Harry. Probabil că s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
greoi și mai amorțit O trase de braț. Deasupra văzu un cerc luminos: trapa. Dădu din picioare, dar i se părea că stă pe loc. Cercul nu se apropia. Se zvârcoli din nou, trăgând de Beth ca de o greutate inertă. Poate că deja murise. Plămânii Îi ardeau. Era cea mai groaznică durere pe care o simțise În viața lui. Se lupta cu durerea, cu apa Învolburată și furioasă, și continua să dea din picioare, pentru a se apropia de lumină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
și pe moarte. Dar de ce venise atât de aproape de habitat? Privi cu coada ochiului la hublouri și Își dădu seama că, de fapt, spera să-i vadă pentru ultima oară pa Harry și Beth. Voia să-l vadă pe Harry inert, În stare de inconștiență. Voia să o vadă pe Beth stând la fereastră și agitându-și pumnii cu o furie dementă. Îi trebuia o confirmare că avea toate motivele să-i părăsească. Dar, spre dezamăgirea lui, nu văzu decât lumina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
acoperea pereții. Pe canapea, Harry zăcea inconștient, cu perfuzia Încă legată de braț. Norman trase afară acul, cu un strop de sânge În vârf. Îl zgâlțâi pe Harry, Încercând să-l trezească. Pleoapele lui Harry se zbătură, Însă el rămase inert. Norman Îl ridică, Îl săltă pe umăr și-l transportă astfel prin habitat. Prin intercom, Beth continua să plângă. — Norman, nu trebuia să vii. — Unde ești, Beth? Pe monitoare, citi: SECVENȚA DE DETONARE - 09: 32 Succedându-se În ordine inversă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
a strîns-o crîncen la piept. Un posibil V., mă văd ieșind din spital. Obosit, mă întorc acasă, închid ochii și tac. Căci privirile mele și vorbele ar arde totul în jur. Cei dragi. Primițimă! Iubiți-mă așa cum voi fi, orb, inert. Primiți-mi coșciugul între voi și nu mă treziți, căci dragostea mea pîrjolește! Și eul meu subtil, atotstăpînitor, cuvîntează: „-Ei, bine, azi e ultima zi și știi, mîine vine întotdeauna prea repede. Și la urma urmei, nici ea, moartea, nu
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
-Nu mai aude nimeni. V., cu tine se cam îngroașă gluma! Sînt sigur că mă auzi. Fă un efort și revino! Ce Dumnezeu, mi-e teamă că am să te scap.” Mi-e milă de el așa cum îmi privește trupul inert. Are dreptate. Și nu știe că dreptatea asta nu mă privește numai pe mine ci și pe el. Cu toții trăim vremuri terminale. Cu o singură șansă de a ne lămuri și a rezolva problema noastră. Un timp ce nu permite
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
mai groaznic decît doi oameni care se strîng în brațe cu disperare, se mîngîie și se unesc și nu se pot cunoaște niciodată? Cîndva, urmează, totuși, să crapi de unul singur sau, și mai rău, să rămîi cu un trup inert în brațe. O structură organică ce trebuie îmbălsămată și îngropată adînc pentru că pute și începe să viermuiască. La ce bun trupul care împiedică sufletul să se unească?” V. din spital îl văd pe tînărul Doctor care ar vrea să protesteze
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
plâng... MÂLUL OASELOR ALBE Nu mă descompune precum sulfamida buzelor tale ascunsă sub aripa cerului dureros de alb vătămător de cald al șoptelor, retrăind în chemările sângelui. Zidește-mă, în timpul luminii ce-ți mângâie lucirea încremenită și mișcătoare a trupului inert și stângaci spre mine. Simt atunci cum mor încet arzându-mi straiele de dor peste cuvintele tale, și încerc să mă satur ținând în mâini mâlul oaselor albe. Începe un infinit al tăcerii în primăvara unde statuile au ochii tăi
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
Unde licoarea-n ani ne prea petrece Cu truda omului de rând Și-n timpul ce se lasă rece. Să mai sperăm în Dumnezeu Și-n magicul ce-n univers mai cată O lume plină de dureri Cu un triumf inert pe șoaptă Ce vrea inconștient să creadă Și-n abisala fugă de hain Stăpânii s-au pierdut în promenadă Cu-o lume bună vreau să mai rămân Ca într-un cerc restrâns al spiritului uman Unde mă mpart în două
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
cetățeni pașnici. Lovesc cu sete, cu cruzime, cu ce pot. Fără milă. Se frîng coaste. Sar canini, urletele sînt astupate cu cizma de cauciuc. Sonor: Călușarii. Tot mai tare. După două, trei minute, din grămadă este scoasă victima, un trup inert, dezarticulat, fără cămașă, acoperit de sînge, cu răni deschise pe spinare, ochii tumefiați și capul atîrnînd Într-o parte, și este urcată Într-o ambulanță. Pare imposibil să mai fie În viață. Locuitorii capitalei aplaudă din toată inima. Fac semne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
și-au vîndut sufletul acestui om Mike Breuning și Dick Carlisle. Dudley te poate influența, te poate modela, te poate răsuci, te poate Întoarce pe toate părțile - și nu vei simți niciodată că ai fost doar un boț de lut inert În mîinile lui. Dar Întotdeauna te va face să știi un lucru: că te cunoaște mai bine decît te cunoști tu Însuți. Nici un loc de parcare la bordură. Toate ocupate. Bud parcă la trei cvartale distanță și merse pe jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
-te și vino aici, lângă mine“, i-a zis Sultana Ștefănescu, pe trei sferturi acoperită de plapuma moale. Îl examina cu ochii negri mijiți, cu părul negru și lung învăluindu-i obrazul palid, cu brațele întinse în față pe plapumă, inerte, ca ale unei păpuși părăsite. Mai târziu obrazul îi era fierbinte și roșu, sclipirea neastâmpărată a ochilor se lenevise, îi venea să se întindă ca o pisică. Ședea în capul oaselor, cu spatele și ceafa sprijinite în pernele mari și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
privindu-și degetele mânjite de o șuviță de sânge, uitându-se la bărbatul mic și îndesat și cu ochii tulburi cum îl privește prostit, cu o mână sprijinindu-se în tăblia mesei, peste pata de cafea, cu cealaltă atârnându-i inertă pe lângă trup. În acea clipă, femeia care nu încetase să strige, acoperind gâjâitul aparatului de radio și ciocăniturile vecinilor de deasupra în țeava caloriferului, prinzându-se de brațul proptit în tăblia mesei, trăgându-l spre ea și spre pat, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
cîte făcuse. Pentru prima oară Își dădu seama ce Înfățișare plăcută avea, cît de delicat și pur era. La urma urmelor era tînăr, mai tînăr decît ea. Încă Își ținea pipa și chibriturile În mînă, dar stătea nemișcat, cu mîinile inerte În poală. — Îmi pare rău, zise el. Doream să vă Întîlnesc doar pentru a-l ajuta pe fratele dumneavoastră. — Cred că i-ați fi de ajutor dacă l-ați lăsa În pace. — Dar chiar v-ați dori asta? Să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
-și flutură-naltul, Rămân pe vecie damnatul prescris Cum nu e pe lume un altul... Mi-ești viața și moartea-mpreună, buchet, Eterna durere și zbuciumul veșnic Și nu mai știu chiar, de-s mirean sau ascet, Făclia ori brațul inertului sfeșnic... Dar simt cum otrava parfumului tău Mă-mbată mai mult decât vinul Și-alunec prin beznă, în funduri de hău, Vărsându-mi din suflet veninul...
MI-E?TI TOTUL... by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83834_a_85159]
-
o înțelegere pătrunzătoare, un simțămînt profund, o convingere practică. O astfel de înțelepciune a fost transmisă și comunicată prin prezența, vocea, gesturile și prin acțiunile cele mai mărunte 101 ale marilor oameni. Talentul tinerilor, care moare sau rămîne îngropat și inert dacă nu este scos la suprafață de talentul celorlalți, se aprindea și strălucea. Sfîntul Girolam a venit la Roma din Dalmația pentru a primi educația de bază; s-a mutat la Gaul pentru a-i vizita pe marii oameni de
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]