2,098 matches
-
ori telurice nu-i este dat să ajungă fără vătămare. Ei au investitura să năvălească asupra pămîntului și asupra vieții pentru a produce perturbare. Nu și invers. Nici unei divinități precreștine nu-i era permis să pătrundă în lumea subterană și infernală decît cu mari precauții. Exemplele zeițelor Iștar și Inanna, care au coborît în lumea „de Jos”, fiind aspru pedepsite, rămîneau pilduitoare pentru toată lumea sumero-babiloniană. Osiris este ucis prin vicleșug de fratele lui, Seth, zeu asociat cu principiul răului, al violenței
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
lumii „de dincolo”. Orice egiptean trecut în moarte, fie faraon, fie om de rînd, se alătura, după episodul sicriului, lui Osiris și chiar purta numele zeului. Nici unul dintre zeii vechilor mitologii ale morții (Dumuzi-Tammuz, Osiris, Attys) nu opune rezistență forțelor infernale; cel mult, sunt anturate de ființe feminine binevoitoare, soră, soție, maică, în momentul conflictului fatal ori după încheierea lui. Un personaj mitic și cultural, păstrat destul de vag în memoria colectivă, este Lazăr. Și el trebuie să moară. Informația de bibliotecă
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
mari, Enlil, Utu, Enki, în cazul în care situația ar deveni critică. Așa se și întîmplă. Cînd Ereșkigal primește înștiințare că sora ei „mai mică” îi încalcă domeniul, fără nici o înțelegere prealabilă, nici cu acceptul întregului panteon sumerian, ordonă paznicului infernal, Neti, s-o primească, dar s-o deposedeze de „legile divine”, care, oricum, nu aveau nici o putere în Marele de Jos, ci numai în Marele de Sus. De altfel, Inanna nu opune nici o rezistență, așa cum nu se revoltă Dumuzi în fața
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
fericiților” treceau drept nemuritori, după modelul zeilor, străbunul evreilor s-a bucurat doar de vîrstă eonică, de longevitate. „Ulterior”, și „patriarhilor” li s-a recunoscut existență matusalemică, în tradiția mentalistă a vechiului mit al nemuririi. În varianta babiloniană a călătoriei infernale, protagoniștii au rămas aceiași, cu deosebirea că Inanna se numește Iștar, devenind, cu timpul, o divinitate predominant erotică, asemenea Afroditei din mitologia greacă. Nimic n-a împiedicat-o, totuși, să-și păstreze atributele agro-păstorești. Iștar se definește înainte de toate ca
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
bărbații plecați de lîngă soațe? Au nu plîng fete smulse din brațul celor dragi? Nu plîng plăpînzii prunci, cosiți mult prea devreme? Străjerule, te du, deschide-i poarta, Primește-o după datina străveche!. Urmează ritualul trecerii prin fața celor șapte porți infernale, pînă ce oaspetele „de sus” ajunge în fața stăpînei întunericului, noroiului și plîngerii. La fiecare poartă, Iștar este deposedată, ca și Inanna, de însemnele divine. Probabil că trecerea timpului, de la o variantă la alta, de la Inanna la Iștar, le-a opacizat
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
dominat de spirite astrale, vegetale și zoomorfe. Hator mai este „marea vacă a Cerului”, altfel spus, principiul feminin fundamental, iconografia mitică reținînd-o în chip de bovină, leoaică, șarpe. Ea era principalul aliat al zeului Ră în lupta permanentă cu șarpele infernal Apop. În mitologia egipteană „mai nouă”, Isis era înlocuită ori asemănată cu Hator, în chip de acolită a lui Ră (-Osiris) și purtînd soarele între coarne. De aceea vaca cerească se mai numea și Hator-Tefnut, adică „ochiul zeului”. Din vreme
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
tot o experiență tristă a cunoscut Enkidu în călătoria, la fel de periculoasă, spre „țara depărtată”. Împotriva sfaturilor ce i s-au dat, eroul a cutezat să se îmbrace în haine fastuoase și să ia cu sine arme grele, trezind mînia zeilor infernali care iubesc tăcerea și sobrietatea. Se deduce că portul hainelor, al podoabelor și al armelor cunoaște o secretă reglementare ritualică. Nu are șanse de izbîndă cel care nu respectă consemnele. În Caloian și în Miorița, „maica bătrînă” apare în două
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
face risipă peste măsură. Dar zicala pare să-l împace pe Yama cu Telepinus. Pe de altă parte, paralala Yama-Telepinus invocă, cel puțin de la distanță, mitul Proserpinei, fecioara răpită înainte de nuntire, ca și păstorul mioritic (sumerian ori carpatic), de către forțele infernale. Ca și în cazul patronatului sumerian, actul în sine a provocat dezordine la toate nivelele de ființare cosmică. A fost nevoie de înțelegere între puterile aflate în conflict, între „Marele de Sus” (după formularea sumeriană) și între „regatul de jos
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
fie încălcate, dintr-o parte ori din alta, ca moartea să alterneze cu viața, anotimpul vegetației și abundenței să fie urmat de austeritate. Dumuzi nu a fost ocrotit de un asemenea tip de înțelegere între zeii tutelari, de aceea duhurile infernale au avut libertatea să năvălească asupră-i. În Epopeea lui Ghilgameș, unde se pun de asemenea în scenă secvențe ale mitologiei morții, întîlnim pasaje înrudite cu fragmentele citate. Mai mult decît atît, unele secvențe, devenite ermetice într-un mit, se
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
față și vede zidurile cu milenare pulberi. Ajunge la ușa cu cap de leu, care ține în gură un inel imens. Speriat de moarte se prinde repede de inel. Pământul fuge de sub picioare, podeaua se frânge, se ridică cu zgomot infernal. Moartea și frica dispar, de bună voie abdică. Ușa se deschide, apare conducătorul escortei. Neocorii îl leagă la ochi și merg în fruntea cohortei. Condus la lumina torțelor din sfinxul misterios, la marea triumfala piramidă a lui Keops. Colegiul preoților
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
ai vorbit discipolilor de departe cu glasul viu, în vis leai apărut, acum îți cerem ajutorul. În lipsa ta sălbatice bacante pline de blestem, s-au întâlnit în valea ternarei Hecate, conduse de Agloanice vrăjitoarea, convingând căpeteniile trace în cultul lor infernal, acum amenințând să nimicescă templul și să pună iar vâltoarea. Ațâțați și conduși de bacante, cu torțe incendiare, mii de războinici traci și-au așezat tabăra la poalele muntelui și mâine vor asalta templul necruțătoare. Sânge vor bacantele. Bacantele conduse
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
-Noi vom poposi în piața cetății peste noapte hotărâră cei doi îngeri. După multe insistențe, intrară în casă, unde au fost ospătați cu cele mai alese bucate și băuturi. Nu după mult timp, la ușa casei se auzi un zgomot infernal. Oameni gălăgioși și violenți forțau ușa, gata s-o rupă. Nepotul Patriarhului deschise ușa întrebând: -De ce faceți atâta larmă oameni buni, ce-i cu voi la ușa casei mele? -Ne vei da imediat pe cei doi pe care îi
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
de suflete care trăiau pe acele locuri. Pacea Paradisului a fost tulburată instantaneu într-una din nopți, de zgomote bizare. Era după miezul nopții când contele și familia sa au fost treziți de zăngănituri de arme, scuturi și armuri, larmă infernală, strigăte, urlete. -Ce se întâmplă? Cine a îndrăznit să-mi încalce domeniul?-întrebă contele Ludovic, pe căpitanul gărzii. -Măria Ta se pare că ne-au invadat stafiile. Am trimis ostașii din gardă să le alunge, dar n-au pe cine
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
nu sunt și alte lucruri de preț pe care le poate face un om... "Oui, le commerce! Pourquoi pas?" La Sinaia însă am avut bănuiala că pe Jar îl gâdila acest om, el care, cu o voce misterioasă, promitea dezvăluiri infernale despre alții. Despre Popper nu spunea însă nimic. E drept că rânjea când îi asculta elogiile, dar îi plăceau... Ne-a vizitat atunci Alfredo Varella, scriitor latino-american, care ne-a povestit despre miturile din țara sa... Le culte de Pachamamma
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
în sinea mea că Mareș fusese un adolescent foarte puternic, deoarece în acea clipă febrilă în care trebuise să stea de vorba cu Marele Anonim, el avusese puterea să zboare pe aripile-i de foc, săși arunce ideile în adậncurile infernale ale pămậntului și să ne spună că el nu e de-al nostru, că a preferat să iasă dintre noi, pentru că el era facut dintr-un alt aluat. Cu toții am trăit atunci spaima morții, dar mai ales am trăit spaimele
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
Cum în sămânța dulce a răului s-a pus Puterea de viață! Și mai credeți în bine, în basme de copii? O, ridicați în suflet gigantici vijelii Și sfărâmați c-o mândră strigare triumfală {EminescuOpIV 63} Ordinea cea nedreaptă, șireată, infernală, Ce proștii și șireții, unii-nșelați, iar alții Înșelători susțin că de Dumnezeu e pusă În lume. O Satan! geniu al desperării! Acum pricep eu gîndu-ți, căci svîrcolirea mării Trăiește-acum în mine. Pricep gândiri rebele Când ai smuncit infernul ca să
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
totuși nu o cred. Aș crede mult mai iute că vrea să mă înșele, 665 Că vrea să-mi cerce-amorul adânc însă fatal, De-aș spune numai chipul cum privirilor mele S-arată - n-ai mai crede că-i geniu infernal. 171 {EminescuOpIV 172} Când ca un vis argenteu plutește blonda lună Prin marea-albastră-n ceruri, prin somnoroșii nori, Când noaptea-i o regină lunatecă și brună, Când valuri lovesc țărmii cu spumele răcori, "Eu de pe stâlpul negru iau arfa de aramă
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
ce trâmbiță renvierea morților și viața vecilor... De ce? Întreabă de ce a scuipat Satan veninul său cel mai amar - când a eșittu în lume, de ce înainte d-a fi te cugetase infernul întreg - te pusese să figurezi în toate țesăturile sale infernale. Creatură a Iadului - femee fățarnică. Demonul poet te-a visat în eppopeea sa - care sfărmă toate blestemele sub ființa Dumnezeu - te visase ca să seci cel mai nobil sânge din vinele omenirii - ca să sugi ca un vânt cald și ommorîtor, ce
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
chipul. În clipele lui răvășite, orice om se simte filozof. Suntem intoleranți și vindicativi, nu justițiari. Parvenitul scapă de sărăcie, dar rămâne cu mentalitatea de slugă. Cu lira lor dezacordată, poeții minori nu reușesc să cânte. Dar fac un zgomot infernal. Paradisuri cu adevărat fascinante sunt cele pe care le-am pierdut. Dorința noastră e să nu ne schimbăm. Dar să ne fie mai bine. Stau unii toată viața în noroi, cu speranța că vor scăpa de reumatism. Tinere, în literatură
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
cazier. Unele visuri au tot conturul peșterii de altădată. In materie de lectură, au existat hedoniștii, frigizii și acum, absenteiștii. De regulă, după extaz curg deziluziile în valuri. Pe țăranul occidental l-a fosilizat progresul. Pe cel roman foamea. Zgomotul infernal de la unele concerte nu înseamnă muzică, așa cum violul nu e dragoste. Iubirea tinde să devină un soi de gherilă sexuală. Omul actual se teme de Dumnezeu, dar, mai ales, de semeni. Am devenit mai tensionați, nu mai profunzi. Suntem mai
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
mare, pentru a ne ajuta, rușii s-au instalat în Moldova ca cuceritori”. Pe când noi ne-am retras din fața nemților și România era de fapt doar Moldova dintre Prut și Siret, rușii „Pentru ca să poată executa în deplină libertate planul lor infernal, stăruiau din răsputeri ca misiunile aliate, Regele, Armata, Guvernul și refugiații din teritoriile invadate de inamic, să treacă în Rusia, la răsărit de Nistru...” Apoi „ Sub pretext că Moldova este mult prea mică pentru nevoile operative ale armatei rusești, ne-
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
41) Și de-l lovești, de te repezi asupră-i, De îi atingi tot ce-i mai sfânt în el, De vrei răbdarea să i-o frângi - să-l scoți Din firea lui... Nici un răspuns... nimică... 5 Decât astă mândrie * infernală Teribilă și rece. (P. 49) O grație să-ți cer? Ți-oi cere una Tu mi-o poți da și eu a cere-o pot Când voi fi mort să mă îngropi aicea Pe acest pământ pe care l-am
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
Trădarea Laur lucra pe drumul spre Năvodari. Sediul îl avea undeva lângă tunuri și putea ajunge la baltă în cel mult zece minute de mers pe jos. Ca de obicei fusese o zi călduroasă, plină de intervenții grele și probleme infernale aparent fără rezolvare. Era obosit și abia se făcuse ora 5 post meridian! Mai avea o oră și jumătate până plecau autobuzele... un timp care i se părea interminabil și nu avea nici un chef să se apuce de hârțoage. Fiecare
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
nu prea tare, ca nu cumva să se arcuiască și să sară în partea cealaltă, provocând tunete, nu zgomote, în timp ce cu mâna cealaltă trebuia să ridic ușor de poartă, ca nu cumva, odată deschisă, să o ia la vale hârșâind infernal tot pietrișul de pe caldarâmul din curte. Te-ai jucat vreodată cu o bucată de tablă de zinc, imitând tunetele cu ea? Ei, cam așa făcea și tabla aia din poarta ei, când nu reușeam să strunesc "zăvorulălamare" și îl loveam
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
luptă urma o liniște nefirească, pe timpul căreia se descărcau nervos, glumind pe seama primejdiilor trecute. Erau de acord amândoi că războiul văzut dinăuntru, era cu totul altceva altceva fața de ce știau în civilie. Groaza moderată cu o gură de alcool, bubuiturile infernale, fumul și praful, gemetele și strigătele desperate ale răniților, imaginile de coșmar ale oamenilor cu capul sfărâmat, zvâcnetele spasmodice ale trupurilor sfârtecate, și mult, foarte mult sânge, toate acestea erau războiul! După modelul nemților, dacă la început săpau șanțuri pentru
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]