3,018 matches
-
43; Ioan Holban, Sancta simplicitas, CRC, 1990, 17; Ioana Pârvulescu, O reconstituire, CNP, 1990, 24; Val Condurache, O lectură târzie, RL, 1991, 22; Mircea Doreanu, Absurd și candoare, AST, 1995, 2-3; Bucur, Poeți optzeciști, 167-171; Roxana Pană-Oltean, Vârsta și scriitura inocenței, RL, 2000, 21; Lefter, Scriit. rom. ’80-’90, III, 61-63; Catrinel Popa, Regula jocului, RL, 2002, 27. E.M.
PISCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288826_a_290155]
-
textului (1997), un eseu presărat cu trimiteri livrești de tot felul, textul este văzut ca o anagramă a corpului nostru erotic, glosându-se subtil pe marginea strategiilor lui de seducție. Întrebările care se pun vizează limita dintre erotism și sexualitate, inocență și perversitate, fidelitate și trădare, relația dintre modelarea pygmalionică și replica ei galateică, androginie sau transsexualism difuz. Omul de hârtie (1999) și Mortul perfect (2002) lansează un strigăt postexpresionist împotriva mecanismului infernal al vieții, drama individuală extinzându-se de astă
NICOLAE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288437_a_289766]
-
primă etapă este comunicarea într-un orizont epopeic, dar și cerebral încifrată - tiparul de adâncime e în barbiana Riga Crypto și lapona Enigel, afină fiind și „ceremonia” hibernală regizată de Gabriela Melinescu - a unei treceri inițiatice: „dezghețul” albului „boreal” al inocenței virginale, sub valul cald al mareelor din „sud”, amplificat de la susur la torent stihial de zăpezi arzătoare, năruind geografii, zeități, idoli și zăgazuri, până la ultimele „insule” din memoria primordială imaculată. Tumultul eului e impersonalizat în alegoria barocă a unei antropologii
NERSESIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288424_a_289753]
-
negative. Precum Ahav, conducătorul abuziv, despotic, care îi ia moștenirea dreaptă lui Navuthei, faptă pentru care (deși regele se căiește și obține o iertare vremelnică) va fi sancționat drastic. Un Dumnezeu punitiv veghează, și hotărârea lui, neștiută oamenilor, va răzbuna inocența violentată „până la al treilea neam”. Om fiind, monarhul poate cădea în culpă, dar fapta neconformă cu norma nu își pierde caracterul pilduitor, în selecția autorului asemenea situații alcătuind exemplaritatea negativă, comportarea ce trebuie evitată. A greșit și Solomon (cel care
NEAGOE BASARAB. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288381_a_289710]
-
tipul de proză abordat de P. - reiterează lirico-poematic, tot prin apelul la recuzita romantică, povestea de dragoste primordială. În ipostaza de istoric literar, P. se dedică, practic exclusiv, unui singur scriitor: Ion Creangă. Studiul cel mai important, Ion Creangă. Măștile inocenței (2000), este precedat de monografia Bojdeuca „Ion Creangă” (1984) și de Povestea vieții lui Ion Creangă (1996). Construindu-și demersul de la autor înspre operă, comentatorul evită confuzia între biografia unui autor și „viața și opiniile personajelor” sale, ceea ce duce de
PARASCAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288688_a_290017]
-
ajungând la definirea unei psihologii creatoare și la schițarea etapelor unui destin uman adesea derutant pentru istoricii literari. Se demonstrează că „sucitul” Creangă a avut darul disimulării, acoperindu-și protector fondul său grav și chiar tragic (nicicum „jovial”) cu „măștile inocenței”. Acest cod al măștilor, detectabil la eul empiric, este folosit de povestitor și retrospectiv în Amintiri din copilărie, analizate aici ca operă de ficțiune propriu-zisă, iar nu ca autobiografie. P. nu se hazardează în emiterea de ipoteze neconfirmate de documente
PARASCAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288688_a_290017]
-
nostru dintâi, Iași, 1984; Vămile iubirii, Iași, 1988; Muzeul Literaturii Române (în colaborare), Iași, 1989; Orga de argint, Iași, 1994; Povestea vieții lui Ion Creangă, Iași, 1996; Ion Creangă și lumea în care a trăit, Iași, 1999; Ion Creangă. Măștile inocenței, pref. Zoe Dumitrescu- Bușulenga, postfață Liviu Leonte, Iași, 2000; Eminescu și Creangă la Junimea, Iași, 2002; Preoția lui Creangă, Iași, 2003. Repere bibliografice: Ioan Holban, „Ușile nopții”, CRC, 1981, 13; Voicu Bugariu, Proză poetică, LCF, 1981, 24; Dan Petrescu, Întâmplări
PARASCAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288688_a_290017]
-
1984, 48; Val Condurache, „Sufletul nostru dintâi”, CRC, 1985, 1; Ioan Holban, Mărcile personajului, CRC, 1988, 32; Nicolae Rotund, Poveștile din turn, TMS, 1988, 10; Busuioc, Scriitori ieșeni (1997), 290-291; Constantin Dram, Lumi narative, Iași, 1998, 22-25; Dan Mănucă, Despre inocența lui Creangă, CL, 2001, 5; Popa, Ist. lit., II, 867; Remus Zăstroiu, O nouă contribuție la cunoașterea vieții și operei lui Ion Creangă, RR, 2002, 3; Mircea A. Diaconu, Ion Creangă. Nonconformism și gratuitate, Cluj-Napoca, 2002, 177-192. V.S.
PARASCAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288688_a_290017]
-
Ionel Teodoreanu, căruia i se suprapune o viziune vag isterizată, agitată și decupată modern. Vârstele pure iradiază, de altfel, spre toate palierele prozei lui P. În fiecare text, fie el roman sau proză scurtă, există cel puțin o întrupare a inocenței. În romanul Petrecerea (1982), trioul central este format din doi băieți și o fată legați de sentimente încă difuze, tatonante. O sensibilitate colțuroasă și frustă are și Fulga, tânăra din microromanul Cabana, ca și eroii din Reconstituirea. În această din
PATRASCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288714_a_290043]
-
tranziții. În căutarea acestora, s-au consacrat diverse periodizări, mai ales în istorie și în cultură, cu deosebire în cea artistică. Să admitem totuși că periodizările nu sunt decât decupaje în timp. În plus, nu sunt deloc lipsite de vreo inocență analitică sau ideologică și pot fi chiar simplificatorii. Ele instituie o ordine, dar prețul plătit constă în eliminarea istoriilor în numele unei istorii unice, rectilinii și cursive. Abaterile sunt uneori ignorate, iar alteori intenționat neglijate, întrucât ceea ce contează este înscrierea în
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
o cu totul altă manieră vorbește piesa Idoli de lut. Aici predomină tonul grav și situațiile dramatice extreme. Personajele au funcții simbolice și sunt angrenate în raporturi de tensiune reductibile, în cele din urmă, la disputa dintre bine și rău. Inocenței studenților despărțiți de meleagurile natale i se opune perfidia unui personaj, Uriel, o falsă față bisericească, un fals idol, un idol de lut. La intersecția dintre comic și tragic ar putea fi plasată piesa radiofonică Avem telefon. E o lucrare
MIRON. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288174_a_289503]
-
pietrelor, îi apare în 1972. Pentru romanul Vina (1980) obține Premiul Uniunii Tineretului Comunist și Premiul Asociației Scriitorilor din București. Poeziile din La poarta pietrelor stau sub semnul nostalgiei pricinuite de trecerea inexorabilă a timpului, care aduce cu sine pierderea inocenței primordiale. Vocea lirică este încă lipsită de consistență și personalitate, uneori imaginile sunt indecise, alteori tributare (strident) unor modele celebre (lui Ion Barbu, de pildă, în Lasă-mi doar trecerea). Cu toate aceste ezitări, M. se așază în mod evident
MORARU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288247_a_289576]
-
aproapele. Foarte mult timp, interesul pentru neamurile străine de Evanghelia lui Hristos n-a avut în spate decât un calcul politic. Dorința de convertire a păgânilor la religia oficială a Imperiului nu s-a remarcat decât rareori prin smerenie și inocență. Viziunea eshatologică din primele secole apostolice a fost absorbită aproape exclusiv în spiritualitatea monastică, dar nu și de agenda expansionistă a Bisericii imperiale. Creștinismul urban a suferit un proces de secularizare treptată. Cu Eusebiu din Cezarea avem o interpretare triumfalistă
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
bazează pe refuz și pe interdicție. Neascultarea lui Adam n-a fost o eroare etică, ci o abatere a inimii de la izvorul său de viață. Poruncile dumnezeiești nu fixează legea ca reper ultim, ci reprezintă doar o călăuză în redescoperirea inocenței prunciei. „Cine nu va primi împărăția lui Dumnezeu ca un prunc nu va intra în ea” (Luca 18, 17). Asceza decizieitc " Asceza deciziei" Limbajul concret al autorului trădează un interes practic. Bătrânul duhovnic vrea să retrezească curiozitatea creștinilor pentru complexitatea
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Rămâne insuficient faptul de a spune lucrurilor pe nume, urmând sfatul apostolului: „Nimeni să nu caute doar spre ale sale, ci fiecare și spre ale altora” (Filipeni 2, 4). La fel de importantă este arta persuasiunii sau tehnica seducției prin conjuncția dintre inocență și inteligență („fiți așadar înțelepți ca șerpii și blânzi ca porumbeii” - Matei 10, 26). O viziune ortodoxă despre logos, cunoaștere și istorie nu mizează pe falsul conflict dintre „marea cultură” și micile continuități de provincie, dintre parcursul taciturn al academicienilor
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
pe atunci și avantajul de a fi mimetic sincronă cu stânga universitară occidentală (în special americană), deci nu expunea vreunei „disonanțe cognitive” actuala generație de studenți, formată chiar și în multe locuri din țară în această lumină - adeseori cu absolută inocență, fiindcă dezorientarea cultural-ideologică domină și bibliografiile universitare românești. Alte reviste cu distribuție națională vrednică de acest nume (multe reviste culturale bune nu se găsesc ușor decât în orașul în care apar ori pe Internet), deși au tratat și tratează inevitabil
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
Holt, Rinehart and Winston, New York, 1969. 3. Hesse vorbește de castalieni ca despre un popor căzut „într-un fel de uitare”, care a suferit o „pierdere a memoriei” (p. 353); în general, „majoritatea locuitorilor Castaliei trăiau într-o stare de inocență și de naivitate politică de felul celei care era destul de întâlnită la profesorii din vechime” (p. 193). Această concepție se apropie de viziunea lui Hegel și Kojève asupra sfârșitului istoriei, popularizată în timpurile din urmă de Francis Fukuyama. Astfel, animalitatea
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
pe un continent devastat de extrema dreaptă și de comunismul stalinist. Pe acest tablou luminos, o singură umbră: Congresul pentru Libertate Culturală avea strânse legături cu CIA. Dacă mulți dintre intelectualii și artiștii de frunte ai mișcării își puteau susține inocența, aparatul organizatoric era indubitabil controlat, îndrumat de serviciile secrete americane, incluzând numeroși ofițeri sub acoperire. Cu o formulă folosită în chiar corespondența dintre diversele organisme americane implicate în finanțarea, sprijinul logistic și susținerea în orice altă manieră a Congresului, acesta
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
mai laici în cel public. Vezi: Dr. Olivier Coudon, Les rythmes du corps, Éditions du Nil, 1997, p. 260. (Les Guignols de l’info) Emisiune difuzată la ora 20 pe Canal+, cu cotă de audiență foarte ridicată. Jacques Chirac, cu inocență deliberată, a spus la Salonul Agriculturii: „Mâncați mere!” Contrar tuturor așteptărilor, acest slogan simplu, care ar fi putut să-l facă ridicol, a contribuit la umanizare imaginii lui. Gesturile lui René Lévesque au fost interpretate în raport cu cele ale lui Jean
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
insuportabilă rigiditate. Somnul de veci excelează în crearea unor tipuri umane pe care le va urmări, ulterior, în marea majoritate a cărților. Există, de pildă, categoria inocentului, a personajului ce trăiește pe o singură dimensiune. Este o formulă specială a inocenței, blocată la mijlocul drumului între sfințenie și bestialitate. Ea basculează însă adeseori dramatic în zona păcatului și chiar a crimei, pentru că fundamentele ei sunt șubrede. Inocența de acest tip ucide sau distruge, ca într-o tiranie a răului ce a luat
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
categoria inocentului, a personajului ce trăiește pe o singură dimensiune. Este o formulă specială a inocenței, blocată la mijlocul drumului între sfințenie și bestialitate. Ea basculează însă adeseori dramatic în zona păcatului și chiar a crimei, pentru că fundamentele ei sunt șubrede. Inocența de acest tip ucide sau distruge, ca într-o tiranie a răului ce a luat, cu perversitate, chipul celui bun. Carmen Sternwood, al cărei infantilism e vizibil în obiceiul de a-și suge degetul, în drăgălășenia de a-i numi
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
am trezit din ele transpirând. Dar dimineața eram din nou un om sănătos. Starea de bine indusă de somnul în propriul pat e unul dintre puținele tablouri reconfortante ale cărții. „Graalul” căutat de Marlowe este liniștea unui paradis pierdut, a inocenței de dinaintea plonjării în nevrotica lume modernă. Pe anumite dimensiuni, atât Moose, cât și Velma par să rescrie biografia lui Jay Gatsby, fascinat de mitul american al fericirii absolute. Ca și în cazul personajului lui F. Scott Fitzgerald, metodele alese sunt
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
al marii metropole. Pierderea individualității, ștergerea barierelor dintre permis și interzis, renunțarea la atributele eticii tradiționale au relativizat într-atât existența, încât personajele erau împinse spre infracțiune într-un mod aproape natural. Excepția o constituie, în acest tip de lume, inocența, nu păcatul. În romanul de față, omul și-a recăpătat dreptul la individualitate. Părăsind orașul, regăsind natura, el nu redobândește însă automat condiția adamică. Oamenii nu devin mai buni. În schimb, motivațiile lor sunt mult mai personalizate. Crimele petrecute în
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
Marlowe cu aerul firesc cu care iese în lume la brațul unor infractori dovediți. Nu e cu totul exclusă probabilitatea ca într-o continuare a aventurilor lui Betty să descoperim, de fapt, un dublu playback: o variantă care îi stabilesc inocența, urmată de alta în care toate suspiciunile la adresa ei par a fi confirmate. Ambiguitatea scenariului prezentat de Chandler nu exclude cu totul nici una dintre probabilități. În fine, pour les connaiseurs: probabil că destui dintre cei inițiați în tainele legăturilor subterane
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
însă, rezolvarea crimei, ci urmărirea procesului care o transformă pe femeia sigură de sine, prezentată atât de sintetic la începutul romanului, într-o ființă aproape paranoică, ajunsă în pragul sinuciderii. Mâna maestrului se simte în jocul subtil al vinovăției și inocenței. Nu vom ști niciodată dacă Eleanor/ Betty și-a ucis soțul, deși bănuim că nu ea l-a „ajutat” pe Mitchell să dispară de pe balconul unde i se păruse că-l vede mort. De altfel, scenariul de film de la care
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]