15,241 matches
-
lunile astea, dar încă îți lipsește concentrarea. Făcu un gest care probabil se voia fatalist. Dacă aș mai rămâne alături de tine, probabil că ai ajunge un adevărat navigator, dar, din păcate, presimt că n-o s-o mai duc mult... De ce insisți cu prostiile astea? se plânse băiatul. Ești mai sanatos că oricare dintre noi. —E posibil, admise căpitanul Mararei. Dar ceva se va-ntâmpla, pentru că nimeni, iareu cu atat mai putin, nu se poate opune legilor zeului Tané. Tonul lui era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
de bine Bora Bora? Clatină de mai multe ori din cap. N-am putea să mai dormim niciodată în pace. —La asta nu m-am gandit, recunoscu scufundatorul dus pe gânduri. Și e posibil să ai dreptate. Sigur că am, insistă Tapú Tetuanúi. Hiro Tavaeárii m-a-nvățat că cel mai mare dușman este de obicei cel de-același sânge cu tine, iar Bora Bora s-ar pomeni, dintr-odată, ca cel mai mare dușman este propria-i regina. Clatină încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
mai trece luni întregi până vom ajunge din nou acasă. Pentru câteva clipe, Tapú Tetuanúi se temu că s-ar putea produce o ciocnire între Căpetenia Războinicilor și căpitanul Mararei, însă cel dintâi își dădu seama că, dacă ar fi insistat să-și impună autoritatea, există pericolul că aceea care și-ar fi reclamat dreptul de a porunci să fie Anuanúa, așa încât hotărî să considere că teoretic încă se aflau pe mare și deci conducerea îi revenea NavigatoruluiCăpitan, care știa cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
de a reduce cât mai mult formulele și informațiile excesiv de tehnice, care ar necesita cunoștințe științifice prealabile. Pentru cei interesați, am inserat - în blocuri de text separate - detalii și informații tehnologice specializate, care pot fi citite sau ignorate. Nu am insistat asupra particularităților unor aparate sau procese tehnice, deoarece uzura morală a tehnologiei fotografice, mai ales a celei digitale, este din ce în ce mai ridicată. Pe cât posibil, am încercat să punctez principiile general valabile care guvernează acest domeniu, considerând că cititorul va reuși astfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
-
clar în ochii ei tot ceea ce nu putea reda în cuvinte nepriceperea vârstei sale fragede. O iubea pe bunica. Simțea pentru ea, în adâncul sufletului, o trăire puternică dar, uneori, ceva anume, nu știa ce, o determina să exagereze, să insiste în a se pune de-a curmezișul dorințelor bunicii și atunci, ca mânată de o forță întunecată, făcea tot felul de obrăznicii. Nu se gândise, vreodată, s-o jignească, dar s-a întâmplat asta într-o zi în care, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
uite ce mi-a dat Damaschin azi. Femeia încremeni. De unde ai astea? Nu ți-am spus? De la colegul meu. Mi le-a dat de ziua mea. Ziua ta e în aprilie. Asta i-am zis și eu dar el a insistat să le iau. Sanda o privi suspicioasă. Sigur îmi spui adevărul? Luana se supără: Eu nu mint. Mama căzu pe gânduri și în final hotărî: Trebuie să le duci înapoi. Nu pot să fac asta. Abia aștept să le încalț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
un pantofior elegant, cu toc subțire, în celălalt unul sănătos, bine făcut, cu talpă joasă, încheiat cu șiret. Fiind dezvoltată, domnișoara Voch avea admiratori printre elevii mai mari. Un oarecare Săndel, din clasa a VIII-a, îi trimitea bilețele și insista ca fata să-i acorde o întâlnire. Ultimul gând al Anitei erau băieții, de aceea răvașele lui sfârșeau aruncate la coșul de gunoi. Dar acesta se dovedi un amorez insistent. Fata sfârși prin a accepta. Stabili întâlnirea pentru duminică dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
alături de un bărbat cu care, între timp, mai făcuse un copil. Mara era plimbată de la mamă la tată cu o viteză amețitoare. Din pricina acestei stări de fapt, ieșită din tipar, fata nu era văzută bine de profesorii din liceu. Sanda insistase pe lângă diriginte să-i mute copila cu o altă elevă. Luana se făcuse foc și pară auzind de intervenția mamei. Rugase dirigintele să lase aranjamentul așa cum era și Mara îi rămase alături, în bancă. Cazarea se făcu la cabană, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
boxele, orga de lumini și, o dată ce muzica cuprinse clădirea, fetele dădură năvală în fața oglinzii, să se gătească. Băieții veniră să le invite la bairam. Luana ezita. Prefera să rămână în cameră decât să repete experiența nu de mult petrecută. Mara insistă să meargă împreună. Forțată să participe la distracție, Luana descoperi o atmosferă incendiară. Se dansa nebunește, se bea bere. Lumina difuză și aglomerația de suflete îi oferi prilejul să stea pitită într-un colț și să privească agitația celorlalți. Mara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Liviu Livianu?! Luana crezu că leșină de furie. Întinse mâna dar, mai iute, Violeta ascunse caietele la spate. Trebuie să citesc asta. Te rog, Luana, dă-mi-le și mie. Îți trebuia oarece opincă în loc de obraz ca să faci față Violetei. Insistă într-atât, încât Luana cedă. Să ai grijă de ele și într-o săptămână să mi le înapoiezi. Cred că nu mai e nevoie să-ți spun că nimeni, dar absolut nimeni, nu are voie să le vadă. Fosta colegă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
spus, Luana? întrebă Marian. Ești surd? N-auzi? Am spus că... Băiatul o trase de mână într-un colț. N-ai înțeles nimic din ce-am vorbit, așa-i? Ea se fâstâci. Lasă-mă în pace! Stai așa, nu pleca, insistă băiatul. Tu știi ce se întâmplă între un băiat și o fată? Dă-mi pace! Luana scâncea rușinată, în timp ce Marian o strângea cu putere de mână. Te-a sărutat vreodată un băiat? Du-te naibii! Dă-mi drumul! Zile în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
în final, observațiile de bun simț ale fetei îl făcură să se răzgândească. Mătușa Vera nu ceru receptorul ca să-i mulțumească. Probabil că uitase. CAPITOLUL IV Acum ești a mea și-a mea ai să fii, pentru totdeauna Dan a insistat, deși Luana a tot strigat sus și tare că ea nu va face față, să dea examen împreună la Facultatea de electrotehnică. Cum era de așteptat, băiatul a intrat și fata a picat. Văzând disperarea în care se cufundase Sanda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
tu ești nebună! Întoarcerea acasă a fost cel mai îngrozitor lucru care i se putea întâmpla. Altă dată plină de vervă obositoare, Luana afișa acum o tăcere bolnăvicioasă. Mama o iscodi cu insistență. Se ținu după ea prin toată casa, insistând să afle motivul stării de apatie. Luana se răstea, se plângea de dureri de burtă, voia să fie lăsată în pace și amenința că va pleca înapoi la Iași. Simțind atmosfera încărcată, ca într-o zi de vară toridă când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
stingherită. Toate merseră ca pe roate până în jurul orei unu din noapte. Se aflau adunați la bar când cineva o întrebă unde îi e soțul. Luana se fâstâci. Iuliana încercă să schimbe vorba dar Rosti Seneg, cocoțat pe un scaun, insistă ca ea să răspundă. O privea fix, așteptând. Fata încercă să scape. Dar tu de ce ești singur, Rosti? Unde e soția ta? Nevasta mea e în spital. Tocmai mi-a născut al doilea băiat. Se uita la ea râzând ironic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
în vedere că șase din cele opt mașini de cusut pe care le avea în atelier nu funcționau. Atunci când fondul financiar fu virat în cont, Luana se implică cu tot sufletul într-o activitate ce se voia încununată cu succes. Insistă să fie reparate mașinile și într-o zi veni un meseriaș care le făcu să meargă. O convinse, apoi, pe Alexina, că era timpul să cumpere valurile de material și să treacă la croitul modelelor. Deși Luana aducea zilnic câte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
dea la o parte. Luând gestul drept o rătăcire de moment, ea se așeză sfârșită pe trotuar și așteptă ieșirea gărgăunilor din mintea celor doi. Cu cât timpul se scurgea mai greu, cu atât simțea că se înfurie mai tare. Insistau să blocheze drumul și ea nu mai avea puterea să treacă și prin asta. Așa absurditate nu mai întâlnise vreodată. Era casa ei, copilărise în curtea aceea. Dacă nevasta lui Dan avea acces acolo, atunci dreptul ei era cu atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
casa ei. Când așeză la locul lui și ultimul lucrușor, simți că realizase, în sfârșit, ceva. Avea propria locuință, era liberă și stăpână pe destinul ei. Ca de fiecare dată, cumpără ziarele și începu să-și caute de lucru. Ștefan insistă ca ea să mai aștepte puțin, până când el avea să-și deschidă cabinetul și s-o ia asistentă. Luana refuză politicos dar categoric. Îi era, și așa, datoare vândută. O ajutase cu bani, îi cumpărase televizor și ea nu știa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
o vadă că se bucură pentru ea, fata rămase surprinsă s-o audă spunând că Radu e un tip vertical și pretențios, îndrăgit de toată lumea pentru prezența și comportamentul ireproșabil, care nu se va uita vreodată la o femeie divorțată. Insistă asupra acestei idei de parcă Luana ar fi fost o paria a societății. Femeile cu care-l văzuse erau superbe, titrate și-i cerea să-și uite gândul că o simplă dactilografă ar avea șansa să atragă atenția unui bărbat ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
în fabrică și deja atentase la pudoarea unui coleg de-al lor. Luana crezu că visează. Senzația, din ce în ce mai puternică, că nimerise într-o troacă cu porci, o sufoca. Subțirelu aruncă Nuții o privire de gheață, o repezi cu bădărănie și insistă la domnișoara dactilografă să-l ierte. Cordel izbucni în plâns. Îl înșfăcă pe bărbat de mână și-l târî în biroul ei. Luana auzi rotirea cheii în yală, hohotele Nuții întrerupte de șoapte răstite și vocea lui agasată. Apoi, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
anunțase moartea Rebecăi. La rândul ei, spre stupefacția Luanei, aceasta părea că habar n-are despre ce vorbește. Ba chiar o îngrijorară vorbele lipsite de noimă. Doamna Noia simți că turbează. De ce o luau toți de proastă? La ce bun insistau să facă uitată o realitate peste care ea, în fapt, arătase că trecuse destul de ușor? Și de ce, naiba, Radu bântuia fabrica și nu era la închisoare? Se închise în biroul ei, pradă unei oboseli din ce în ce mai profunde. Amețea la fiecare mișcare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Rugă atunci pe îndărătnicul slujbaș, ce-și apăra instituția de parcă în ziua următoare i-ar fi rămas moștenire, s-o anunțe pe doamna Noia de la registratură că este căutată. Invitat să aștepte, Ștefan nu reuși să-și găsească locul. Va insista, la nesfârșit, până o va convinge să-și dea demisia și să vină să lucreze cu el. Sub permanenta lui grijă, ea își va liniști sufletul și va găsi calea spre o viață de familie fericită. Știa că-i va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
simțământ. O voia doar pe Luana, se sufoca la amintirea ei, își împreuna seara mâinile cerând acelui ceva, în care ea credea cu atâta tărie, să i-o aducă înapoi. Departe de-a înțelege ce e în sufletul lui, prietenii insistau să-l scoată în lume, să-l pună în fața realității crezând că-i fac un bine. Obosit, plictisit, ca să le închidă gura, el invită, la un moment dat, pe una dintre femei în oraș. Ieși cu ea vreme de două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
fără să nu mă uit, de nenumărate ori, în urmă. Greșelile mă urmăresc și se răzbună. Poți să-mi vorbești despre ele? Nu fără să apar în ochii tăi cea mai păcătoasă dintre femei. Intuind rostul acestor vorbe, Iuliana nu insistă dar simți o dorință nestăvilită de-a se răzvrăti împotriva acestei femei care făcea să se învârtă totul în jurul ei. Avea, la rândul ei, o viață, un zbucium și nimeni nu părea să bage de seamă asta. Dacă ți-aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
să-i recite poeziile nou învățate ori să-l încânte cu melodiile pe care le știa. La plecare, îl întreba: Tati, când te muți înapoi în cața noatră? Bărbatul căuta fel de fel de pretexte pentru a amâna răspunsul. Aniela insista. Când ai ță vii ca ță nu mai pleți, gioi? Radu încerca să zâmbească. Da, joi. Pentru Luana era un chin să fie imparțială. În timp ce inginerul se bucura de libertate de mișcare în propria casă, de altfel, făcând-o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
a rămas În prag. — În luna august, pe șaptesprezece. Adam avea să afle altădată că 17 august era și Ziua Inde pendenței. De ziua lui aveau să fie Întotdeauna la radio cântece patriotice și discursul președintelui, iar Karl avea să insiste să asculte totul amândoi. De streșinele caselor aveau să fie atârnate steaguri albe cu roșu, iar seara urmau să aibă loc În sate festi vități, cu mâncare și dans până târziu În noapte. Înainte de a adormi, Adam avea să-și
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]