2,113 matches
-
utilitar în cel ludic. Practic, prin aceste substituții textul relaxat inițial se transformă într-unul tensionat, deoarece la primul contact cititorul neavertizat le percepe ca incoerente. Ce poate însemna polița cerului? Practica lingvistică nu lasă loc unei alăturări atât de insolite iar dacă deschidem dicționarul, găsim poliță = "suport de scândură etc." sau "act prin care o persoană dispune debitorului etc.". în ambele cazuri, sintagma propusă de poet intră în conflict cu dicționarul. Cum ne descurcăm mai departe? Cunosc multe persoane, inclusiv
Zile Marin Sorescu by Solomon Marcus () [Corola-journal/Journalistic/9860_a_11185]
-
sa de la senectute Ion Druță a rămas sovieticul romanului basarabean, plasabil exact la antipodul lui Paul Goma, care poate fi numit europeanul romanului basarabean. Cei doi - Paul Goma și Ion Druță - cu biografii (sau secvențe biografice) extrabasarabene, cu pacte ideologice insolite, sunt, de fapt, marii absenți ai acestei antologii a romanului basarabean. Proza basarabeană are, cu adevărat, mulți nuveliști și povestitori buni (după cum o arată cele două volume de Proză scurtă, publicate în 2004 de Editura Știința-Arc în colecția "Literatura din
Ieșirea în larg a romanului basarabean (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12353_a_13678]
-
limbaj, fără text, fără argument narativ. Ceea ce ni se înfățișează este un teatru al imaginilor, creat de corpuri în mișcare, un teatru foarte puternic fizic și în strânsă legătură cu elementele mobile asociate și cu decorul, prevăzut cu multiple și insolite deschideri, prin care corpurile pătrund sau ies întregi, sau sunt vizibile doar parțial. Imaginile care se nasc în acest fel au o funcție metaforică, dând naștere unui univers fantastic, suprarealist, balansând între absurd și dramatic, fără a atinge pateticul, deoarece
Un teatru al imaginilor by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/9062_a_10387]
-
subiectul pe care trebuie să-l ,trateze", se trezește depunctat, fiindcă nu stăpînește ,terminologia" de rigoare. Mi s-a întîmplat în ultimii ani să citesc așa-zise perle ale elevilor, apărute în presă, care aveau, de fapt, o forță expresivă insolită și care, din acest motiv, puteau stîrni rîsul: ,Ionică fură pupăza ca să defecteze ceasornicul satului" Am citit această perlă acum cîțiva ani și am încercat să aflu ce soartă a avut, la examen, autorul ei și cine a fost profesorul
Mafiotismul mediocrităților by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/11595_a_12920]
-
de la Blaj” am descoperit cu emoție semnăturile (brodate apoi) ale lui: Octavian Goga, Șt. O. Iosif , G. Ranetti, Onisifor Ghibu, Augustin Caliani, Iacob Mureșianu ș.a. Lipsesc „cugetările” de pe masa de brad din casa lui Vlahuță, dar semnăturile, în forma aceasta insolită, reprezintă o mărturie emoționantă a prezenței scriitorilor la acele memorabile festivități aniversare ale Astrei, ce prefigurau, împlinirea, peste câțiva ani, a idealului de unitate națională, la 1 Decembrie 1918.
„Măsărița de la Blaj“ (Un interesant „document“ de istorie literară) by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/5020_a_6345]
-
Dar ce-i ofereai în afară de « Nu e vorba de asta!»? -Taci că te plesnesc!)." (p. 69) Când mărturisirile se opresc asupra mamei, ecoul contradictoriu dintre paranteze amuțește. Retorica e bruiată de încărcătura de sensibilitate și de codul genetic. În plus, insolitul verbal e potențat, aici, de o apăsată și fermecătoare pronunție ardelenească de la marginea micilor burguri, notată molcom, sunet cu sunet. Ca bărbat, Liviu își permite frecvente parade de autoflagelare. Ca fiu, nu. Insesizabilă la suprafața foii, falia dintre ipostazele sale
Copil la patruzeci de ani by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6107_a_7432]
-
vorba de iubirea imposibilă între un bărbat viu și o fată moartă (sau invers), de intensitatea neobișnuită a unei astfel de iubiri, provocată tocmai de apartenența protagoniștilor la lumi diferite. Cele mai cunoscute basme ale lui Bolintineanu se evidențiază prin insolit macabru; Mihnea și baba sau Peștera muștelor (celebre prin mecanica ingenioasă a ritmului și prin îndrăznețele armonii imitative) speculează relația ambiguă dintre vii și morți. E o primă apariție a viitoarei palori mortale eminesciene, în care moartea și plăcerea se
D. Bolintineanu, poet și nimic altceva by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5431_a_6756]
-
Stelele scutură pulbere aură, Luna molatecă în spațiu luce Ca o surîdere dulce de vergură Suflă în frunzele văii vînt dulce” (Traianida, Cîntul III). Romanele lui Bolintineanu - partea cea mai interesantă a prozei sale - sunt în literatura noastră o prezență insolită. Doar doi ani separă apariția, în 1853, a primului roman românesc terminat (Hoții și hagiul de Al. Pelimon) de apariția romanului Manoil (1855); iar anii 1855- 1865 au reprezentat la noi o „decadă a romanului”, în care noua specie a
D. Bolintineanu, poet și nimic altceva by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5431_a_6756]
-
decât spre teorie. Frapează, într-adevăr, în scrisul sau, tăietura rece a bisturiului critic, sondarea minuțioasa a adâncimilor operei, efort ce nu conduce spre o formă finală rigidă, academică, ci mai degrabă spre una născută din cultivarea paradoxurilor, a asociațiilor insolite, din căutarea orgolioasa a ineditului. Astfel, Cornel Regman descoperă în Alecu Russo unul din pionerii eseului românesc. În Cântarea României, criticul identifica premisele "eseului poematic", în vreme ce Studie moldovană, Cugetări și Amintiri fac din Russo "descoperitorul, multă vreme ignorat, al unei
Printre clasici by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/17915_a_19240]
-
Același stil predomină și în culegerea de povestiri Cei trei copii-Mozart. Tonul lejer, invenția totală, cu o putere de sugestie infinită. Cartea este un mic șir de parabole, unele atingînd serios latura SF. Însă un SF care amintește de Istoriile insolite ale lui Crohmălniceanu, niște istorii în care important este ineditul tematicii, și nu anumite caracteristici (previziunea, premonitoriul etc.). Timpul din povestirile lui Ecovoiu nu este clar determinat, însă o caracteristică este clară: este timpul trecut. Acțiunea s-a petrecut cîndva
Nu interpreta! by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15948_a_17273]
-
romane ale ciudatului scriitor evreu, Adriana Babeți, în prefața ediției, pune foarte bine în ecuație toate datele cazului interbelic reprezentat de H. Bonciu. Un studiu serios de istorie literară, cel mai documentat profil de până acum al scriitorului, reconstituie portretul insolit al celui care semna uneori cu pseudonimul Sigismund Absurdul. Reconstituie, de asemenea, atmosfera literară a anilor 1934-1937, dosarul de presă al procesului iscat de scandalul acuzelor de pornografie, atitudinea criticii postbelice și meditează la posibilitatea instituirii unui nou canon. Bazându
Atentat la canonul interbelic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11162_a_12487]
-
1999. Pentru ele a primit mai multe premii, dintre care: Geoffrey Faber Memorial Prize, Hawthornden Prize, E. M. Forster Award, James Tait Black Memorial Prize for Fiction. Timothy Mo scrie cu umor, tandrețe și un acut sentiment de înstrăinare despre întâmplări insolite pentru imaginația europeană. În spatele discursului romanesc, ca și în spatele acestui interviu acordat cu mare generozitate și promptitudine - lucru rar la romancierii consacrați - se ghicește un spirit tăios și un lirism moderat de o inteligență extrem de nuanțată. LIDIA VIANU: Faci parte din
Timothy Mo – "Umorul dezumflă prefăcătoria" by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/12341_a_13666]
-
face romanul să fie o născocire fără forță. Dacă ar fi să găsesc contribuției mele o calitate, aș spune că romanele mele sunt puternice - au o forță ce le vine din limbajul foarte special, din caracterizare și din materialul lor insolit și chiar profetic. O carte e resimțită ca puternică și ulterior momentului când a fost scrisă dacă are relevanță, dacă s-a ocupat de problemele prezentului ei. Poate că ce scriu eu a părut de neînțeles, iar personajele neclare cine știe cărui
Timothy Mo – "Umorul dezumflă prefăcătoria" by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/12341_a_13666]
-
adaptarea intră în contradicție flagrantă cu boicotarea). Construcția epică a lui Nicolae Stan se situează, de fapt, în interstițiul dintre formula realismului critic obiectiv și aceea a realismului magic. Nu este nici frescă social-istorică a comunismului românesc, dar nici fabulație insolită marqueziană, ruptă complet de referentul real. Ieșirile din verosimil sunt destul de puține față de universul miraculos din Un veac de singurătate. E drept că pattern-ul se întrevede chiar în strategia compozițională a cărții: dacă istoria familiei Buendía era (în)scrisă
Un roman al interstițiilor by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/2614_a_3939]
-
Aurorei Cornu și Elenei Preda, apoi colegei de editură, Magdalena Popescu Bedrosian, și, cum spuneam, criticului literar Eugen Simion) par să nu-i mai aparțină cu adevărat. Ele sunt din altă lume decât cea gratuit vorbăreață a Moromeților. O „proză” insolită de Sorin Preda, are parte, așadar, de patru „postfețe” despre Marin Preda!
Fratele cel mic by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5822_a_7147]
-
revizuită. Vechea banalitate critică a antinomiilor etice gravitînd în jurul aceleiași axe (centru) se impune reformulată din perspectiva deconstructivistă a multiplicării centralității, un aspect "ideologic" al textului, de subtilitate, cu încărcătură poetică (post)modernistă avant la lettre. Doctorul Jekyll, "matricea" (nucleul) insolitului experiment, își ia simbolic rămas bun de la noi, la sfîrșit, văzînd "cele ce urmează ca privind pe altul și nu pe mine însumi." Aceasta este o aluzie nu atît la supremația răului în univers - cum s-a crezut multă vreme
Deconstrucție postmodernă by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/8827_a_10152]
-
definirea avatarurilor trăirilor romantice ale acestui mare concert-simfonie în si bemol major. Prezențe violonistice spectaculoase? Au fost. Nigel Kennedy este campionul acestora; dispune de o violonistică temeinică, de excepțională performanță, în realizarea Concertului compatriotului său Edgar Elgar; apariția sa scenică, insolită, ține de zona unui exhibiționism de gust îndoielnic, nepotrivit valorilor celor mari ale muzicii pe care pretinde că le slujește. Sau se slujește de acestea? ...atunci când fugărește, literalmente, evenimentele dublului Concert în re minor de Johann Sebastian Bach, pentru a
Ultime acorduri, noi orizonturi by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/11285_a_12610]
-
în mod contradictoriu", iar comedia literaturii cadrează, la un alt nivel, de adîncime, cu viziunea poetului asupra lumii, ca uriașă farsă existențială, în care "nimic nu pare a fi cu adevărat durabil, solid articulat, miracolul conviețuind cu derizoriul, banalul cu insolitul." Chiar dacă, la analizele de detaliu, studiul lui Ion Pop are de suferit de pe urma unui anume didacticism, în ansamblu rămîne o contribuție importantă într-un teritoriu poetic încă prea puțin explorat. Ion Pop, Gellu Naum - poezia contra literaturii. Editura Casa Cărții
O monografie by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/14894_a_16219]
-
cu un mare devotament pentru o idee.” În condițiile decretării „Statului Național Legionar”, regim politic totalitar, antidemocratic și rasist, de tip hitlerist, G.Ivașcu nu și-a pierdut echilibrul moral, și-a asumat riscuri personale, civice și intelectuale, prin rezistența insolită, dârză, la presiunile autorităților. A privit cu luciditate și scepticism aderarea României ciuntite, prin semnătura generalului Ion Antonescu, la „Pactul tripartit”, încheiat la 27 septembrie 1940 între Germania, Italia și Japonia, ce consfințea Axa politico-militară din anii celui de Al
George Ivașcu, cronicar de război, la ziarul „Vremea“ (1941-1944) by Pavel Țugui () [Corola-journal/Journalistic/3695_a_5020]
-
poate mai tranșant chiar, Nichita Stănescu nu seamănă cu nimeni. Este propriul său reper. Aparținând principial structurii liricii moderne, ca rețea abstractă a unei paradigme literare a secolului nostru, Nichita Stănescu impune prin originalitatea expresiei viziunii sale un sistem poetic insolit și inconfundabil, rămânând an conștiința cititorilor și acum, la mai bine de un deceniu și jumătate de la dispariția să, unul dintre cei mai vii poeți ai literaturii române. Fiecare carte a sa a ănsemnat an viața deceniilor șapte și opt
Utopia literaturii by Alexandru Con () [Corola-journal/Journalistic/17486_a_18811]
-
cuvenit, si de cele ale curentului de la "Contemporanul" lui Gherea, unde și tînărul Iorga, totuși, a colaborat. Ciudat, în acest capitol opozant Junimii face loc operei lui Caragiale, schițata foarte sumar, Delavranea și Vlahută. Evident, ultimul capitol al acestui curs insolit e rezervat curentului de la "Sămănătorul", unde, după ce îl evocă (tot analitic pe Coșbuc, revine la revista întemeiata de Spiru Haret la "Casă Școalelor" și care a devenit ceea ce a reprezentat, în 1904, cînd N. Iorga a fost numit directorul publicației
N. Iorga- istoric literar by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17518_a_18843]
-
pentru alt personaj de român: Edward Barnes, din Omul de pe râul Kwai. Niadi, la rândul ei, se îndrăgostește de un tânăr din Mangalia, numai pentru că seamănă cu Pierre Vaillant, fiind blond și lucrând pe un șantier naval. O altă situație insolita care derivă din transformarea personajului fictiv în personaj real este aceea că Pierre Vaillant poate consulta Toate pânzele sus! că pe o "carte a sorților", pentru a afla ce urmează să li se întâmple lui și tovarășilor lui. În sfârșit
PROZATORI TINERI by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17709_a_19034]
-
Fętes Galantes pe versuri de Paul Verlaine și Trois Poemes pe versuri de Baudelaire au devoalat paraziții din grădina armonică, ritmică și mai ales formală a compozitorului. Nici vorbă de exces al virtuozității instrumentale ori de șoc al impactului cu insolitul sonor. Chiar și acolo unde virtuozitatea și insolitul își expun penajul, observăm că le lipsește strălucirea și prospețimea. Ori că sunt imediat acoperite de colbul sufocant al armoniilor terne, cenușii. Cum sufocată de opacitatea forjelor post-seriale, cu rezolvări ritmice ori
Soliști,dirijori, orchestre by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10356_a_11681]
-
Trois Poemes pe versuri de Baudelaire au devoalat paraziții din grădina armonică, ritmică și mai ales formală a compozitorului. Nici vorbă de exces al virtuozității instrumentale ori de șoc al impactului cu insolitul sonor. Chiar și acolo unde virtuozitatea și insolitul își expun penajul, observăm că le lipsește strălucirea și prospețimea. Ori că sunt imediat acoperite de colbul sufocant al armoniilor terne, cenușii. Cum sufocată de opacitatea forjelor post-seriale, cu rezolvări ritmice ori intonaționale și cu articulații cadențiale pe cât de previzibile
Soliști,dirijori, orchestre by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10356_a_11681]
-
un tăntălău sau un naiv - depinde de percepția fiecăruia dintre voi asupra sintagmei A-ți trăi viața la maxim - iar celălalt un ucigaș crud și răzbunător. Aș putea să vă spun că Ciocu' mic este un film despre prietenie și insolit... Sau să vă mărturisesc că Gérard Depardieu este cu câteva (zeci de) kilograme mai slab... Dar n-am să vă dezvălui nimic din toate acestea, pentru că savoarea lui Tais-Toi! stă în replica bine și la timp rostită, și nu neapărat
Americanii invadează marile ecrane by Mădălina Roșca () [Corola-journal/Journalistic/12685_a_14010]