2,106 matches
-
Îi fusese sugerat lui Faulques de o scenă din Micheletto da Cotignola În luptă, unul dintre cele trei tablouri pe lemn din tripticul consacrat bătăliei de la San Romano: cel de la Luvru. Acolo, ravagiile timpului estompaseră contururi și imprimaseră o modernitate insolită scenei originare, transformând ceea ce la Început erau cinci cavaleri călare, cu tot atâtea lănci În cumpănă, Într-o secvență de o extraordinară mișcare, ca și cum avea un singur personaj, a cărui Înaintare era descompusă vizual: un anunț uimitor al distorsiunilor În
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
pe coperta albumului The Eye of War. A reflectat la vulcani și la drumuri. Nu mai avea timp și pentru altceva, și-a zis. Fiecare zonă de pe frescă fusese minuțios planificată Înainte de a fi transpusă pe perete, iar acea variantă insolită nu fusese prevăzută; dar a observat că Încăpea, ca și cum spațiul i-ar fi fost rezervat Încă de la Început. Pictorul de război a dat pe gât cafeaua, realizând că mintea lui, ochii ce priveau fresca, mâinile pătate cu vopsele și pensula
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
atât e mai adâncă spaima” (III, 256). Firește, o astfel de schimbare nu modifică și imaginea despre viitor: „Dar opusul este și el adevărat: cu cât te-ndrepți spre viitor, cu atât te apropii de o formă de teroare nouă, insolită și fără îndoială la fel de intensă ca și a începuturilor” (ibidem). Peste un an Ă suntem prin decembrie 1971 Ă, și mai multă dezamăgire revoltată: „Am terminat de parcurs câteva cărți de etnologie. N-o să-i mai invidiez în veci pe
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
să-și satisfacă toate capriciile acestei scrînteli. Dar e, pur și simplu, o scrînteală? Nu asistăm aici conotația politică fiind transparent încifrată la secvențele unui proces de alienare? Așadar, încă o sustragere din real într-o extravagantă ficțiune, într-un insolit unde precum Eugen Ionescu grotescul și spăimosul se întrepătrund. A trăi... A te lăsa mințit... A (te) minți... Un coșmar treaz care, interferînd, în țesătura meșteșugită a piesei, firescul și nefirescul, te anihilează dacă nu găsești o rezolvare. Șanse, s-
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
mod de a trăi sun semnul libertății l-a condus încă de foarte devreme în temnița comunistă pe care și-a asumat-o ca pe o etapă decisivă din viața sa. Student eminent își fascina colegii prin cultura sa, prin insolitul exprimării, prin farmecul personal dar mai ales prin nonconformismul său. De aceea nu este de mirare că în jurul lui s-a constituit disidența ieșeană în anii 70-80. Hărțuit de securitate și sufocat de minciunile regimului comunist, în 1981 Mihai Ursachi
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
se vrea stil de "creație critică", ci unul adecvat metodologiei predării în clasă. Simplu, limpede, accesibil, el include oralități, clișee verbale, stereotipii, simplificări, formulări apodictice. Spre deosebire de atâția profesori din învățământul mediu, timorați de prestigiul autorilor "consacrați" sau creatori de limbaje insolite, lipsiți de curajul de a pronunța judecăți de valoare proprii, atenți să nu spună ceva în dezacord cu aprecierile oficializate sau emise de critici în vogă, Maria Pavnotescu elogiază răspicat ceea ce consideră valoros la orice poet indiferent de cota lui
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
în existența poetului. Priveliștea este stranie, cu țărmuri depărtate și fragmente de peisaj urban în care pilonii se prăbușesc, în care zilele se închid și în care poetul ajuns la marginea lucrurilor, cere "dreptatea cuvântului". M. Ciobanu posedă iscusința plasării insolite și a valorificării posibilităților semantice nebănuite ale cuvintelor: văile sunt neumblate, adică respinse cum ar spune Ion Barbu ceața crește vedenii, umbrele nu au umbre, timpul este asuprit de sunet. M. Ciobanu face poezie cu distincție și rafinament. "Niște Epistole
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
și creație". Mircea Tomuș, în Carnetul critic relevă caracteristicile poeziei lui Păunescu: "Ambiția simbolurilor vaste și ascunse, o meditație mai mult o dezbatere a câtorva teme de asemeni majore, versul agitat, cu metrica explozivă, mereu deranjată de intervenția unor tropi insoliți sau a unor expresii cu intenții de sentință, apel sau lozincă". Nicolae Manolescu îl prezintă pe Adrian Păunescu de câteva ori și nu fără rețineri: "Adrian Păunescu și-a făcut din titlurile volumelor sale cel dintâi mijloc de sfidare a
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
regizor modern, de densitatea substanței dramatice a nuvelei În vreme de război, de practic nelimitata deschidere spre zonele atît de atrăgătoare ale subconștientului, de permanenta alternare a planurilor real-ireal, de sondarea unor psihologii alunecoase ce îi ofereau șansa unor analize insolite. Dar cineastul nu a făcut o simplă ecranizare a nuvelei, ci a folosit sugestiile ei principale, pe care, preluîndu-le, le-a amplificat, îngăduindu-și să adauge personaje, situații, relații și stări care îmbogățesc filmul și dau o mai largă deschidere
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
rădăcini noduroase, fantastic încâlcite, câteva trunchiuri rămase parcă dintr-o eternă livadă cu vișini, veșnic retezată de necruțătorul fierăstrău al timpului. Ne aflăm "înăuntru", ne aflăm "afară"? Insesizabilă confundare a planurilor, imperceptibilul aliaj dintre real și fantastic, dintre banal și insolit, determină timbrul aparte al acestei reprezentații. O lectură scenică integrală a textului, care echilibrează armonios, subtil dar decis, "dichotomia dramaturgiei cehoviene". "La Cehov asistăm la o prăbușire a valorilor prin răsturnarea lor... prăbușirea constituie substanța tragică a pieselor, răsturnarea este
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
momente, accente pe situație, și încetinirea altora, secvențe filmate parcă cu încetinitorul. (...) Personajul care focalizează atenția este Astrov. Prin distribuirea lui Gheorghe Nuțescu, surprinzătoare la prima vedere, regia a obținut o triumfătoare demonstrație actoricească, impunând o compoziție "de zile mari", insolită și veridică, o creație care va marca pe mai departe cariera acestui verificat actor. (...) Magistral e realizată beția, cu dansul năclăit... treptele decăderii, dar și ale "înălțării personajului". O compoziție care surprinde fără ostentație latura trivială a personajului care indică
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
a lui I. L. Caragiale O noapte furtunoasă a fost creat, la Teatrul Giulești, cu o inventivitate și o originalitate surprinzătoare. Ambianța e absolut inedită. Se vede încă o dată arta cu care Alexa Visarion știe să compună stări exacerbate, cu relații insolite între personaje și cadențe ferme, utilizând, fără spirit digresiv, mijloace variate care merg de la reproducerea naturalistă a mizeriei până la simbolizarea rafinată a fricii. Atitudinea sa creatoare duce la un realism de sinteză. Spectacolul, socotit "eveniment al stagiunii", incită la gândire
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
cu totul memorabilă. La "balul ofițerilor", acolo, printre scamatorii, șampanii, scaune și invalizi, "puterea" și "arta", față în față... (Călin Căliman) Cineaștii compun, bucuros, filme care să dea spectatorului impresia de coșmar. Pentru asta, au grijă să atribuie personajelor sentimente insolite, sau măcar de o intensitate excesivă. Ei bine, filmul românesc Înghițitorul de săbii (de Alexa Visarion), în care caracterul de coșmar întrece toate poveștile de amărăciune și nebunie, este făcut din fapte banale, curente, fapte în sine de o importanță
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
facă, până la urmă, pe odiosul ei bărbat, Dragomir, să mărturisească, puțin câte puțin, că el îl omorâse pe Dumitru, primul soț al Ancăi. În filmul Înainte de tăcere, Alexa Visarion ecranizase tot ce nu era caricatural în poveștile lui Caragiale, elemente insolite, fantastice, morbide, rocambolești. Dimpotrivă, în Năpasta, nimic morbid, nimic fantastic. Crima, răzbunarea, furia justițiară, toate acestea sunt desigur tragice, dar nu senzaționale sau perverse. Edgar Papu a putut cu dreptate scrie despre Năpasta că "alături de teatrul lui Tolstoi și al
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
același Ilie Gheorghe. O apariție grotescă, un fel de Firs travestit, pervers, morbid, defulându-și frustrările în izbucniri cabotine, isterice. Actorul, în frac negru, târăște la sfarșitul spectacolului măștile celor două personaje, adunându-le în ființa sa de histrion. O propunere insolită, provocatoare a regizorului Alexa Visarion, o temă de meditație pentru montări ce vor urma cu Livada..., căruia marele actor îi conferă mister și dramatism. Iașa Adrian Andone, Duniașa Anca Dinu, Varia Petra Zurba, Pișciklon Colan, Epihodov Cosmin Rădescu, un trecător
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
nu-i decât un intermediar. El realizează, cu geniu sau fără, relația între cele două elemente fundamentale ale teatrului: actorii și publicul. Cum se aplică toate acestea spectacolului pe care îl repetați pe scena Teatrului Național din București, distribuției destul de insolite pe care ați făcut-o? Deci, mă bucur că lucrez. Cred în repetiții. Iar distribuția nu e decât părerea regizorului despre piesă. Am șansa unei întâlniri emoționale puternice. Pot cu acești artiști (Carmen Galin, Claudiu Bleonț, Costel Constantin, Cerasela Stan
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
pop sau un mit cultural al sfâr șitului de mileniu (Monica Spiridon), fiindcă postmodernismul își trasează frontie rele mai ales prin delimitare de modernism, se poate evidenția pregnanța unor trăsături proprii ce îi conferă identitate și substanță. Instituirea unui dialog insolit cu literatura preexistentă, prin intertextualitate; efectele majore ale acestui procedeu sunt: discreditarea stilului elevat al predecesorilor și a principiului autorității, deturnarea „jocului secund“ al poeziei conceptualizate ce ducea spre ermetism sau a jocului distructiv al avangardiștilor (care au împins poezia
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
creației asumate explicit, anticipând deschiderea imaginarului poetic spre planul declarativ definitoriu. Cuvântultitlu conferă temei valoarea unui fapt cotidian, poetul demitizând viziunea despre creație și, în același timp, propunândo ca soluție la frica de moarte, inerentă oricărei ființe umane. Întro manieră insolită, cu feroce îndrăzneală, Virgil Mazilescu își exprimă întregul crez despre artă, viață și moarte, propunând prefață drept cheia către înțelegerea tuturor poeziilor sale. SUBIECTUL al IIlea (30 de puncte) Rolul cunoașterii literaturii naționale în dezvoltarea orizontului cultural al adolescenților Alături de
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
istoria nu poate deveni mai reală decât este. Ea nu se află între adevăr și ficțiune, cum spune profesorul Lucian Boia, ci concomitent în adevăr și în ficțiune. Adevărul și ficțiunea sunt interferate atât prin limbajul folosit, cât și prin insolitul gândirii (adică propensitatea de a crea imagini prin reprezentări lingvistice). Se află în adevăr atunci când poate comunica evidențe certe, chiar dacă o face într-un mod figurativ. Se află în ficțiune atunci când o interpretăm în fel și chip, fără niciun raport
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
generale, limitându-se la încasarea dividendelor și la revânzarea acțiunilor. În cazul societăților cu un număr restrâns de asociați participarea la viața socială capătă o mare importanță 69. Deși în cazul unei societăți unipersonale ideea de affectio societatis poate părea insolită, în doctrină s-a considerat că nu se poate neglija existența acestui element intențional și în această situație. Manifestarea lui constă de fapt în comportamentul asociatului ca organ parte a unei entități cu personalitate juridică, prin evitarea oricărei confuziuni între
Dreptul societăţilor comerciale by Maria Dumitru () [Corola-publishinghouse/Science/1418_a_2660]
-
artștii plastici Picabia sau Marcel Duchamp, în etapele lor mașinist-ironice. Grefierul care a intuit demonica tehnică și reificarea făpturii lui Dumnezeu, lovită de patologia voinței și credinței, acedia, acordă mare spațiu obiectelor a căror sinistră brutalitate le dă un aer insolit în context. Tehnica incongruității va reveni la Gellu Naum, dar și în grotescul optzecist, ca și cea a enumerării și asocierii premeditate a abstractului la concret, urmărindu-se astfel "lezarea ordinei ontologice". Universul urmuzian conține în puține pagini toate scenariile
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
direct, folosind "cuvinte ce nu mai fuseseră spuse". Deși par precare însăilări provizorii, ele sunt numai bune pentru a conjura primejdioasa vecinătate a absurdului, infernul sinonim cu golul, cercul barbar, locul sau momentul Trezirii. Lucian Raicu identifică în Bacovia un insolit curier nu doar de năucitoare buletine meteo, ci mai ales de știri și mesaje privind chestiuni capitale, în ciuda unor erori de redactare sau rânduri sărite (aluzie la editarea fracturată de versuri, stenograme și onomatopee din ultimele culegeri). Depresivul ce-și
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
doar printr-o reîntrupare epico-ritmică în cugetări și personaje aventuroase, ci și printr-o acoperire eseistică recurs la un "paleativ", cum hiperurbanizează V. T. de mai multe ori, corect paliativ (palliativo, it.; palliatif, fr.) a textului poetic. Personajele din acest insolit "dicționar al iubăreților" apar în haloul și aura lor istorică, poetul dându-le o solemnitate iconografică, dar și un nou look exegetic plin de noime intraverbale și muzicale. Curățate cu grijă de orice trop al inflamării patetice și însoțite când
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
Este legitimă, așadar, apropierea între "sugestia cadrajelor descentrate, neconcentrice, ale fotografiei" și căutata "obiectivitate sau neutralitate (actanțială) a imaginii" din opera scrisă. Aspirația literaturii, față cu nesfîrșitele combinații produse în jocul focalizării fotografice, față cu "subiectele decupate, punctele de vedere insolite ale unei stampe japoneze" se îndreaptă și spre opera de montaj -"visînd la texte la fel descentrate, ex-centrate, la subiecte decupate, la <<felii de viață>>" (ibidem). Perspectiva vizuală se edifică în strînsă relație cu perspectiva narativă. Acordat cu interesul analizei
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
împreună: solul (Milescu scrie despre el însuși la persoana a III-a) și askaniama (Ma La). Intrate în narațiune, le ascultăm certîndu-se, înregistrînd victorii diplomatice în chestiuni minore, aparent ridicole, dar care țin de importanța (și presiunea) ritualului. Survin episoade insolite, precum pierderea cailor în stepă, transformarea înalților dregători în căutători de perle (mai înainte, "askaniama spusese solului că uneori găseau mărgăritare care luminează noaptea"), întîlnirea cu idolii de piatră ("Unul era îmbrăcat ca un filosof, celălalt ca un războinic") și
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]