10,350 matches
-
sudoare de sînge, Iar stelele d-aur se-ngînă cu nori. O, rară minune! Mormîntul tresare Și-ndată deschide și sînu-i de lut. Frumoasa promisă de marmură pare, Iar luna lumină în spațiul tăcut”. Pentru un poet la care momentele de inspirație se întîlnesc doar accidental, poemul de largi dimensiuni părea destinat din pornire eșecului. Așa stau lucrurile cu cele mai cunoscute poeme epice ale lui Bolintineanu - mici piese de teatru în versuri, de abia schițate și total nereușite, cu monologuri fără
D. Bolintineanu, poet și nimic altceva by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5431_a_6756]
-
lui Bolintineanu - mici piese de teatru în versuri, de abia schițate și total nereușite, cu monologuri fără sfîrșit (Sorin, Andrei). Ca dramaturg, poetul nostru nu a scris nimic notabil. Există însă două excepții de proporții - ultimele lui poeme de largă inspirație. Conrad (1867) și Traianida (1870) au apărut tardiv, în ultimii ani de viață ai scriitorului. Nu știm cînd au fost cu adevărat compuse (Conrad poartă marca indeniabilă a exilului, începînd cu atmosfera generală și terminînd cu aluzii precise la evenimente
D. Bolintineanu, poet și nimic altceva by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5431_a_6756]
-
el acasă: nimeni pînă atunci nu încercase așa ceva. Romantismul debordant și fastuos prindea pentru prima oară formă în limba română în versurile Traianidei . E drept că, în același timp, ascuns în camera sa studențească de la Viena, ca sub imboldul unei inspirații secrete, Eminescu așternea deja pe hîrtie primele sale poeme fantastice de mari dimensiuni: „Arbori cu fructele d-aur se coperă, Munții perd frunțile verzi în azur, Lacuri, prin cele opt ceruri feerice, Rîur molatece cu lin murmur. Silvele-mprăștie dulce
D. Bolintineanu, poet și nimic altceva by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5431_a_6756]
-
care noua specie a înregistrat numeroase tentative, precum și prima reușită incontestabilă, sub pana lui N. Filimon. Cele două romane de Bolintineanu, Manoil și Elena (1862) aparțin acestui interval fast. Spre deosebire însă de celelalte romane românești ale perioadei (romane de inspirație balzaciană, influențate de rețetele „romanului negru”, obsedate de probleme sociale și de atotputernicia banului), scrierile lui Bolintineanu aparțin altei lumi: amîndouă sunt romane de iubire, avînd erosul drept unică preocupare. Autobiografie, nici măcar trucată, există din plin, deși ea apare intens
D. Bolintineanu, poet și nimic altceva by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5431_a_6756]
-
raportează zbenguiala lor la eternitate: „Fluturii în grădină se joacă sau caută timpul?”. Poetica lui George Drăghescu are simplitatea și transparența unui izvor ce țîșnește în miez de codru. Dacă litera versului se compune dintr-un mozaic percepțional, frecvent de inspirație silvatică, spiritul care îl animă e o transcendență. O obiectivitate angelică, incantatorie: „Pe unde au trecut lupii, eu am scris poezie, pe unde au trecut greierii, eu am scris poezie, pe unde au trecut îngerii, era scrisă poezie”. Într-un
Vîrsta edenică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5469_a_6794]
-
semnelor de care are nevoie pentru a intra în dispoziție. Strictețea înseamnă restrîngere la cît mai puțin, rigoarea înseamă strîngere la un loc, strictețea înseamnă eliminare, rigoarea, acumulare; strictețea e alegerea unor focare, rigoarea e regăsirea unor forme; strictețea dă inspirație, rigoarea dă înțelegere. E strict cine vrea să pună punctul pe „i“, dar e riguros cine vrea să prindă „i“-ul într-o schemă oarecare, de pildă în șirul vocalelor în uz. Din categoria naturilor stricte fac parte artiștii și
Strictețea contemplativă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5165_a_6490]
-
capul. Tot sângele i s-a scurs din față,/ e palid într-adevăr ca un mort/ și abia-și mai ține pleoapele întredeschise.” Sistem? Nu. Eu îi spun autopastișă. Ca să nu mai pomenesc zecile de situații în care criza de inspirație se rezolvă prin apelul la umbră. Se poate însă și mai rău. Ca în ultimele două poeme din carte, Camera de rubin și Cameră tapetată cu pași. Aici, Danilov se agață de o metaforă financiară. O dată spune: „întorc moneda/ de pe
Sistematica poeziei by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5180_a_6505]
-
citat de Mediafax. Duane Butcher a mai spus că "aceia care au fost suficient de norocoși să locuiască și să lucreze în România au ajuns să-i aprecieze frumusețea izbitoare, de la plajele aurii de pe țărmul Mării Negre (...), la culmile pline de inspirație ale Carpaților", unde au învățat și fiii săi să schieze, "frumusețea naturală neatinsă a Deltei Dunării, satele istorice din Transilvania și renumitele mânăstiri pictate din Bucovina".
Duane Butcher e trist. Vezi din ce motiv by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/53947_a_55272]
-
obosit și sunt indiferent la speculațiile filosofice. Nu am răbdare să termin o carte, de vreme ce, după cîteva zeci de pagini, îi simt golul, simt că afirmațiile n-au acoperire în trăirile autorului.“ (p. 19) Drept care Dan Iacob gustă literatura de inspirație religioasă, de la cărțile unor duhovnici ca părintele Ghelasie de la Frăsinei, pînă la interpretările ezoterice semnate de Vasile Lovinescu. Pentru un spirit hrănit cu astfel de lecturi, frumusețea unui text nu înseamnă nimic dacă nu transmite nuanțe verificabile sub unghi vital
Spiritul vacilant by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5398_a_6723]
-
sunetelor ornamentale, depășește nevoia strictă a unei comunicări de anume atracție; dimpotrivă, are consistență, dispune de valoare poetică, se sprijină pe o meditație filosofică hrănită de lecturi din Petrarca, Dante, din Goethe, este inspirată de marile călătorii, cele care înflăcărează inspirația, imaginația călătorului; este un veritabil excurs ce se poate întrupa în pagini memorabile așa cum se întâmplă în marele poem pianistic, Sonata în Si, una dintre creațiile atinse de geniul poetic al duhului romantic, cel care animă sunetul aflat în vecinătatea
Cultura recitalului de pian by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/5419_a_6744]
-
i-a ispitit și pe unii, nu mulți, dintre scriitorii noștri. Așa încât antologia e și una a absențelor, a poeților care ar fi putut scrie sonet, dar s-au ferit. Și, de bună seamă, o prenumărare a felurilor în care inspirația se supune formei, uneori salvatoare, alteori detestată. Șirul îl deschide Asachi, cu sonete nemeșteșugite, aș putea spune (și e de așteptat, într-o limbă română care-și căuta tonurile) și neavând mai nimic, nici ca selecție a temelor, cu sentimentele
Cele mai frumoase poezii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5118_a_6443]
-
dacă se poate trăi în țara noastră, cade într-un ușor ridicol) și de comentariile pe această temă ale câtorva scriitori români, cărora pare să li se fi pus doar întrebări vagi, generaliste (ca dovadă, câțiva răspund cu aprecieri despre inspirație și Dumnezeu), era interesant de urmărit într-un astfel de reportaj pur și simplu (?) parcursul banilor din domeniul editorial. Dar și teme precum motivul pentru care drepturile de autor nu depășesc 10% din vânzarea cărților și chiar și-așa sunt
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/5124_a_6449]
-
se antropomorfozează - dar umanizarea lui e reflex pur livresc, o contopire cu actul scrierii. Onirism trăit cu ochii deschiși, existența pisicii devine mărturia - prima și ultima - a felului în care se naște poemul. Eustache e doar un alt nume al inspirației poetice, o trompă metafizică prin care cuvintele se metamorfozează în versuri, printr-un proces alchimic ce vizează necesitatea separației genurilor - legătura dintre cuvinte și alfabet dovedindu-se una mistică și primejdioasă: „ne asurzește pe toți// când își curăță instrumentul/ din
Cronică literară by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5129_a_6454]
-
Stîngi, în vreme ce tabăra lui Franco a reprezentat Răul cu majusculă. În realitate, nu există un adevăr unic în privința acelui război, Franco putînd fi privit tot atît de bine ca eroul care a zădărnicit încercarea comuniștilor de a prelua puterea, sub inspirația a două modele pe care le aveau sub ochi: modelul revoluției ruse și apoi exemplul german al Republicii de la Weimar. Și așa cum mai sînt azi inconștienți care afirmă că încercarea de lovitură de stat a lui Karl Liebknecht și Rosa
Despre rădăcinile ororii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5131_a_6456]
-
cer scuze, modestia dvs. e recunoscută, dar explicați-ne ca și când n-ar fi vorba de dvs. - însă admițând că ați atins prin această consacrare niște senzații rezervate puținor artiști - cam ce etape deschid drumul spre, să-i zicem, succes? - răbdare, inspirație, transpirație etc., etc.?” Iată și punctul de vedere al artistului: „Personal sunt flatat ca orice om când capătă un asemenea adjectiv și, mărturisesc, sunt tentat în intimitatea mea să o cred. Din fericire, acest lucru nu ține mult. Cred că
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/5141_a_6466]
-
cu tensiunea unei alte lumi, de unde și neputința de a vorbi de artă acolo unde ficțiunea lipsește; viața de zi cu zi nu poate fi material de spectacol, fiindcă nu e ficțiune, ci realitate crasă; ea poate fi motiv de inspirație în nașterea unei ficțiuni, dar în nici un caz plăsmuire artistică, de unde și confuzia frecventă între lume și teatru, în descendența ilustră a versului lui Shakespeare din Cum vă place?: „Lumea întreagă e o scenă“. Din fericire, lumea nu e o
Teatrul din afara teatrului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5349_a_6674]
-
picoreur [termen intraductibil, se referă la albine și la păsările care-și strâng mâncarea „furând” de ici, de colo câte puțin - n.n.]. Ne servim din ceilalți așa cum ne servim de pe rafturile dintr-un supermarket: orice este bun pentru a alimenta inspirația. Pare că citiți totul în legătură cu această „temă mare” a dragostei. Dincolo de a fi o carte demistificatoare, o proteză de luciditate, deci o contribuție personală de gândire, Paradoxul iubirii este și o carte bine documentată, foarte utilă pentru cei care vor
Pascal Bruckner despre paradoxurile iubirii () [Corola-journal/Journalistic/5355_a_6680]
-
filmărilor la Hemmett se decide să de o mână de ajutor unui coleg aflat în impas, regizorul Nicholas Ray, celebru pentru Rebel Without a Cause (1955), un film cult. Numai că Nicholas Ray se află nu doar în criză de inspirație, ci și în agonie cu un cancer terminal. Wenders va schimba direcția implicării sale făcând un impresionant film documentar despre această agonie, Lighting over Water (1980). Tema morții și a cinematografiei ca artă spectrală vor fi prezente în Starea lucrurilor
Omul cu camera by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5371_a_6696]
-
în propria creație percepții ale realității înconjurătoare. În același timp, arta lui Feininger este mai aproape de cea a lui Kandinsky decât pare la prima vedere. Pentru cei doi artiști, ca și pentru Klee, muzica a fost o uriașă sursă de inspirație. Suprema lor dorință a fost aceea de a include în relația dintre privitor și pictură ceva din libertatea de interpretare și varietatea de răspunsuri emoționale pe care muzica o aduce celor atinși de farmecul ei. Faptul că muzica, prin definiție
Între lumi: Lyonel Feininger by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/5218_a_6543]
-
parte și Baudrillard, căci traseul pe care l-a urmat în viață e cel de care au avut parte mai toți intelectualii postbelici (Derrida, Deleuze, Lyotard, Bourdieu): s-au școlit sub auspiciile mimetismului marxist, au trecut la existențialismul plat de inspirație sartriană, au explodat în etosul revoluționar al anului ‘68 și apoi s-au stins într-o critică acerbă a societății contemporane. Critica lor e de fapt o reacție hrănită de o dezabuzare tardivă: nu e ușor să recunoști la bătrînețe
Lumea ca simulacru by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5228_a_6553]
-
Alexandru Jitea și a scenografilor Liliana Cenean și Ștefan Caragiu, prezintă un virulent război al cuplurilor. Yasmina Reza scria, în 2008, Zeul Măcelului (Le Dieu du carnage), despre care, ulterior, într-un interviu acordat The Guardian, povestea despre sursa de inspirație. „A fost un incident în viața fiului meu. Când fiul meu avea 13, 14 ani, prietenul său cel mai bun a avut o altercație cu alt băiat, în urma căreia și-a spart câțiva dinți. Câteva zile mai târziu, când m-
Zeul Măcelului își așteaptă spectatorii la Teatrul Nottara () [Corola-journal/Journalistic/66663_a_67988]
-
Bosch, este doar unul dintre zecile de autoportrete, realiste sau imaginare, pe care le-a compus. A dorit mereu să demonstreze că lucrările sale fac parte integrantă din istoria artei europene. Rând pe rând, se reprezintă ca un "dandy" de inspirație rubens-iană ("Autoportret cu pălărie înflorată"), cu un gest al mâinii ce-l invocă pe Dürer, ca un schelet ("Portretul meu în 1960") sau ca o insectă parcă descinsă dintr-un desen de Odilon Redon. Pictate cu agilitate, în culori stridente
Colecția de curiozități a lui James Ensor by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/6673_a_7998]
-
Roșu din pricina părului arămiu, autor al celebrelor concerte cunoscute sub numele de "cele patru anotimpuri", dar și al unor lucrări de muzică sacră între care și un Stabat Mater, de unde și titlul cărții. Așadar, Stabat Mater e un roman de inspirație istorică, localizat în Veneția începutului de veac XVIII. Protagonista este o elevă a lui Vivaldi, întrupare a singurătății, melancoliei, a noncomunicării, a unui zbucium sufletesc fără alinare; visele ei sunt delirante coșmaruri ale morții în otrava neagră a mării și
O carte, două premii: SUPERMONDELLO și STREGA - 2009 by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/6677_a_8002]
-
petreceau tot timpul împreună", este declarația prietenului lui Alex. Cei doi au format un cuplu în perioada 2008-2009, dar după ruperea relației Adele a suferit îngrozitor. A încercat să-și înece amarul în alcool și tocmai atunci a lovit-o inspirația. Au rezultat piesele de pe albumul "21", cel care i-a adus succesul și de pe care cele mai cunoscute piese sunt "Someone Like You", "Set Fire to the Rain" și "Rolling in the Deep".
Vezi cine este bărbatul care a inspirat-o pe Adele la melodia "Someone like you" () [Corola-journal/Journalistic/67001_a_68326]
-
Mihai Dogotari din București, au fost preferații juriului format din maeștrii Octavian Lazăr Cosma, Cornel }ăranu, Carmen Petra Basacopol, Adrian Pop, Mariana Nicolesco. Două recitaluri și un simposion dedicat unei specii aparte a "cântecului de dor" și a liedului de inspirație italiană, au întregit imaginea unei manifestări unice în felul ei în peisajul artistic, la noi. Personalitate artistică manifestă în ipostază de organist și dirijor, muzicianul româno-american Valentin Radu a revenit zilele trecute în prim-planul vieții muzicale bucureștene; după mai
O suită de concerte by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/6699_a_8024]