2,101 matches
-
îi antrenează jumătate de obraz într-o strâmbătură. Semnul, totuși, al unei nervozități stăpânite. încă își mai chinuie mintea cu acei stropi de noroi pe o manșetă de pantaloni, umilit de gândul care nu se poate desprinde, provocându-i o insuportabilă suferință fizică în toată făptura, o durere care îl umilește și îl revoltă, sus, la etaj, uși închizându-se, deschizându-se, pași înceți pe scara de lemn. — Cum, domnule Ialomițeanu ? Cum, nu rămâi să cinezi cu noi ? Cum, dezertezi ? întreabă
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
dar nu pot să dorm. De jos, de la camera ei, percep zgomote ferite, ce îmi atestă că totuși situația nu este în regulă, uși se închid, se deschid, neobișnuit pentru această oră. Cum nici nu pot măcar să fumez, așteptarea este insuportabilă. De ce oare, Doamne-Dumnezeule, viața ia atât de ușor această agitație nefirească ? De ce când nu mi-am dorit decât liniște, mi-e dat să trăiesc o asemenea consumare a nervilor ? 27 august 1916 Zilele trecute am fost incapabil a scrie vreun
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
a Bucureștiului, panica trecând fulgerător, după căderea Turtucaiei, de la Oltenița la capitală ! Ieri se renunțase, dar el încă se resimțea : nu-i deloc ușor în aceste zile să te afli în guvernul care a declarat războiul ! Ca totdeauna, tensiunea mea, insuportabilă, a mai scăzut când m-am văzut silit să ies din mine și să privesc în afară. Jorj era și el într-o stare de nervi cum nu l-am mai văzut în acești treizeci de ani de când ne cunoaștem
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
evita, dar nu să-i cer acuma... Isteria stupidă la care ajunsese, dar mai ales fața ei buhăită, răutatea buzelor subțiri și a nasului cu vârf ascuțit, schimonoseala grotescă a plânsului care îmi stârnea milă, furie, remușcare, dezgust, toate deodată, insuportabile, m-au făcut să îmi pierd cumpătul. Parcă o umbră roșie mi-ar fi alunecat pe față. Mi-am simțit creierii aprinzându-se și, fou de rage, probabil făcând o figură teribilă, mi-am încleștat mâinile pe umerii ei, zguduind
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
paharul de Pimm’s În mînă, iar eu rămîn uitîndu-mă după el, scăpînd un cub de gheață În iarbă. Un apartament. Asta nu poate să Însemne decît un singur lucru. O să facem sex. Și, din senin, mă cuprinde o nervozitate insuportabilă. — Doamne, ce tîmpit sînt ! exclamă Connor, lăsîndu-și jos cuțitul. Doamne, ce orb am putut să fiu. Se Întoarce cu fața spre mine, și Îmi aruncă o privire albastră otrăvită. Emma, știu cu cine te vezi. Mă cuprinde un atac uriaș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
care proprietarul ni-l descrisese, cînd am Închiriat apartamentul, drept „terasă spațioasă“ și ne așezăm pe bucățica cu soare, bînd schnappsul pe care Lissy l-a luat anul trecut de la duty free. Fiecare Înghițitură Îmi arde gîtlejul În mod absolut insuportabil, dar cinci secunde mai tîrziu, Îmi trimite o căldură blîndă și calmantă prin tot corpul. — Trebuia să-mi dau seama, zic, cu ochii În pahar. Trebuia să mă gîndesc că un milionar important ca el n-are cum să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
ce face, lacrimile Îmi inundă ochii, de ușurare. Știe. E OK. — Deci... Îmi șterg fața, Încercînd să-mi revin. Deci asta... deci asta Înseamnă că... sîntem... Nu mai sînt În stare să-mi termin fraza. Urmează o tăcere lungă și insuportabilă. Dacă zice nu, nu știu ce-am să fac. Părerea mea e să nu te pripești să iei o hotărîre În privința noastră, spune Jack Într-un final, privindu-mă cît se poate de serios. Fiindcă mai am o groază de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
ca un fel de leafă pentru autoritatea politică locală, parte ca o indemnizare pentru proprietarul suprem al pământului întreg de pe o moșie, deci în ochii poporului acestea erau prestațiuni bine întemeiate cătră boieri. Sarcina populațiunii de jos nu era tocmai insuportabilă, mai cu samă pentru că birurile cătră guvern nu erau atât de mari și de grele ca mai târziu. D. Clerul, acoperind în mare număr țara, dar neavând nici o știință și departe de orice cultură mai înaltă, apoi, afară de clericii din
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
lui să ție atât de bine în marginele lor amândouă stările acestea de oameni și nu s-a făcut nicicând urât sau desprețuit. Pertinax însă a fost ales contra voinței soldaților, cari se deprinseseră la desfrâu sub Commod și găseau insuportabilă viața regulată pe care Pertinax voia s-o introducă. Asta a produ-s ură. La asta se adaose deconsiderarea din cauza bătrânețelor lui, încît a trebuit să piară puțin după ce-a stătut Domn. Să se observe că ura se poate
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
-l omoare pe loc pe Dudley. Gallaudet i-a spus: mai bine te-ai Împușca singur din capul locului, fiindcă asta ai face de fapt. Au decis să aștepte și să o facă după litera legii. Bud White făcea așteptarea insuportabilă. Avea tuburi În brațe și atele pe degete. În piept - trei sute de copci. Gloanțele Îi spulberaseră oasele și Îi sfîșiaseră arterele. Avea o placă metalică În craniu. Lynn Bracken Îl Îngrijea. Nu putea să se uite În ochii lui Ed.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
130 de pagini.) Îmi vine greu să comentez ce am simțit, poate "un tremur și-o spaimă". Dar toată această comoție nu e semnul nici unei exaltări. Este spaima pe care am avut-o intuind condiția filozofiei "needificatoare", a speculației ultime. Insuportabilă senzația de inițiere condensată și integrală, de ezoterism profan, de glorie a spiritului asistată de Dumnezeul culturii. După spectacolul acestui scrâșnet suprem al minții s-a așezat în mine, nu știu de ce, o tristețe mare. Și după ce Noica a plecat
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
te ascunzi și să dispari? Cât timp se poate prelungi acest exercițiu pe fond de lehamite continuă, cu un nod în gât, cu respirația nedusă până la capăt, cu gustul ăsta mizerabil de iască și leșie? Duminicile după-amiaza... Toate zilele în insuportabilul după-amiezei lor... Panica urâtului care mă cuprinde la căderea zilei... Nimic din ce ai putea face să nu te atragă: nici să te ridici din fotoliu, nici să rămâi, nici să citești, nici să dormi, nici să mănânci, nici să
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
patetic, dar din nefericire el exprimă o stare de fapt. Fiind melancolic și depresiv, în ciuda exuberanțelor periodice și a unor înclinații ludice evidente., tot ce am încercat să fac, susținut și pe termen lung, mi-a fost bruiat de umori insuportabile. Având pesemne o minte bună, ea nu a reușit niciodată să obțină o continuitate satisfăcătoare datorită "stărilor" care o invadau. Pe de altă parte, n-am știut niciodată să convertesc acest capitol de sâcâială interioară și de suferință într-un
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
un mic vibrato în voce: "Cînd ați scris paginile acestea?" Sânt foarte mândru de mine, adică de soluția pe care am găsit-o. Întrebând, evit banalitatea unei aprecieri ipocrite, ceva de genul "Minunat!" sau "Ce text extraordinar!", dar evit deopotrivă insuportabilul tăcerii când aerul, în stânga mea, vibrează sub pintenul așteptării. Așadar, întrebarea " Cînd ați scris paginile acestea?" mi se pare, ca soluție, deosebit de astuțioasă. Pot să-mi spun: Ce onest sînt! În loc să mă pretez la o laudă nerușinată, sânt politicos și
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
să-i pese că-și murdărește uniforma de sărbătoare și se apucă să strige: doamnă! doamnă!, pînă cînd veni doamna și totul se opri cînd Începură să răsune poruncile ei: să coboare Rafaelito! să coboare În clipa asta! că era insuportabil! că nu știa să se poarte cu verișorii lui! că atunci de ce-i mai invita!... că la anul n-o să-i mai serbeze ziua numelui!... și tot așa, cu mult dramatism, pînă cînd Rafaelito a coborîte Încet, cu zîmbetul pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Susan se uită și ea la el: ce fericit era vărul Juan, cu pectoralii plesnind sub cămașa de mătase, cu pîntecul umflat pe care Încerca să-l ascundă cu ajutorul croitorului, cu mîna vîrÎtă Între nasturii de la haină, Într-un gest insuportabil, cu mustăcioara dreaptă umbrindu-i buza de sus cum văzuse el În tinerețe În cine știe ce cabaret (n-o să uite niciodată clipa cînd Santiago, soțul ei, a spus că era distanța cea mai scurtă Între obrajii lui bucălați), părul lins cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
pești colorați În bazin... Cu el ieșea să petreacă seară de seară! Cu el dansa! Cu el bea! Cu el Își petrecea nopțile! Din cauza lui ei n-o vedeau aproape de loc! Din cauza lui era tristă acum! Santiago făcuse o descoperire insuportabilă. „Nici la Hollywood nu le fabrică așa de fine“, se gîndea funcționarul agenției Panagra, covîrșit de admirație, cînd Juan Lucas spuse: „Semnează hîrtiile astea, Susan“, Întinzîndu-i un stilou de aur cum nu mai văzuse niciodată, nici măcar la anunțurile de publicitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
bărbați care țineau În mînă pahare de whisky și o mulțime de afaceri, ca să răsune la club, spunînd cuvinte potrivite În orice Împrejurare, ca să fie respectat de barmanii care știau prea multe lucruri. Termină cu bărbieritul și acum pijamaua devenise insuportabilă, Îl aștepta un duș rece și o să mai cînte puțin, Înainte de a se Înfășură În prosoape viu colorate, tot for men only, apoi o să-și pună cămașa de mătase italienească, pe urmă o să-și aleagă cravata, nici o femeie nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
afla alături, făcu să i se pară că lumea e desăvîrșită. Juan Lucas fredona un cîntec, anunțînd astfel că se apropiau de casă. Ce zi Însorită! Parcă era o zi de vară! În sfîrșit o să-și poată lepăda hainele astea insuportabile! Vedea Înaintea ochilor cămașa sport care-l aștepta În șifonier, ca să meargă la golf. Intră pe ultimele turnante Înainte de a ajunge la palat și ochii Îi căzură pe mîneca hainei de stofă neagră, se simțea stînjenit la gîndul că purta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
el. El a penetrat-o și a început să dea în ea cu mișcări scurte și intense. Instantaneu, valurile au început să se formeze din nou în ea, crescând în intensitate, răspândindu-se în tot corpul, atingând un nivel aproape insuportabil de plăcere. După ce a terminat, el a plâns în părul ei auriu. 49tc "49" Vineri seara, încălțată cu pantofi sport, îmbrăcată cu pantaloni de mătase și cu topul ei fără mâneci din vâscoză de la Prada, Lisa aștepta în dreptul ușii sale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
un lucru mărunt, dar... —A spus „Mămica m-a învățat bine“, a intervenit Ashling. Da, și eu am fost fermecată al dracului de mult de asta. Mă iubește, spuse Clodagh defensivă. Probabil că așa este, își dădu seama, simțind înțepături insuportabile și o furie crescândă. — Apoi ce s-a întâmplat? M-a invitat să ieșim la o cafea... —Și apoi? —Și apoi... a apărut aici a doua zi. — Când a făcut mai mult decât să spele căni? Nu avem conversația asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
cere să scrii despre un vis, se poate imagina că ți se cere să scrii și un capitol de carte. Nu prevăzusem că se va ajunge la așa ceva, Într-un săptămînal la care tata era abonat: „Desigur că, sătul de insuportabilul său pacient, un psihanalist la modă În cercurile pariziene l-a invitat pe François Weyergraf să scrie despre fantasmele sale“. Să fiu tratat drept un insuportabil pacient! De ce “insuportabil“? Ca și cum dr. Zscharnack, la care nu mă mai duceam, care Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
la așa ceva, Într-un săptămînal la care tata era abonat: „Desigur că, sătul de insuportabilul său pacient, un psihanalist la modă În cercurile pariziene l-a invitat pe François Weyergraf să scrie despre fantasmele sale“. Să fiu tratat drept un insuportabil pacient! De ce “insuportabil“? Ca și cum dr. Zscharnack, la care nu mă mai duceam, care Îl Îngrijise cu zece ani În urmă pe un tînăr cineast agorafob și care evident nu știa că eu scriam un roman, m-ar fi sfătuit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
un săptămînal la care tata era abonat: „Desigur că, sătul de insuportabilul său pacient, un psihanalist la modă În cercurile pariziene l-a invitat pe François Weyergraf să scrie despre fantasmele sale“. Să fiu tratat drept un insuportabil pacient! De ce “insuportabil“? Ca și cum dr. Zscharnack, la care nu mă mai duceam, care Îl Îngrijise cu zece ani În urmă pe un tînăr cineast agorafob și care evident nu știa că eu scriam un roman, m-ar fi sfătuit să scriu despre fantasmele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
valoarea lor literară ca și În valorile creștine incluse În ele. — „Incluse În ele“! Dragul meu, primești prea multe scrisori de la portărei. Adoptă mai degrabă fermitatea decît stilul lor. — Ca să nu consider că tata era un scriitor mediocru - un gînd insuportabil - trebuia ca eu să devin un scriitor bun. Aici intervine numele de familie. Aveam să fac să strălucească numele de familie al tatălui meu pe firmamentul literelor. — N-o lua așa repede! Nici cartea dumitale nu stîrnește chiar entuziasmul. Te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]