2,033 matches
-
că atunci când un actor este singur pe scenă, se presupune că se întreține numai cu el însuși, și că nu vorbește decât pentru ca spectatorul să știe despre ce vorbește și la ce se gândește. De aceea ar fi o greșeală insuportabilă dacă un alt actor i-ar afla astfel secretele. Se poate scuza acest lucru într-o trăire atât de violentă, încât te obligă să izbucnești, deși nu ai pe nimeni care să te asculte, și nu aș vrea să fie
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
pe tiran pentru a instaura republica. I se întâmplă chiar să introducă scene care nu au un raport direct cu una din cele trei intrigi, și care sunt destinate numai să arate în același timp că tirania lui Alexandru este insuportabilă tuturor, dar că nimeni la Florența nu este cu adevărat hotărât să acționeze. De exemplu, el ne face să asistăm la conversația unui argintar cu un negustor de mătăsuri, la cea a unor burghezi ce deplâng decadența orașului. Tot în numele
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
cărui emergență se datorează tocmai exagerării, a "îngroșării", a căutării excentricităților, a tendinței de a întrece măsura cu orice preț. În grotesc, deformarea caricaturală extremă împinge comicul spre zonele oripilantului, receptorul fiind simultan îngrozit și forțat să râdă la descoperirea insuportabilului antagonism care confruntă rizibilul și monstruosul. Dincolo de râs, grotescul provoacă o stare apăsătoare, de neliniște în fața derizoriului spectacol al hazardului din alternanța frumos-urât, nobil-vulgar, plăcut-dizgrațios etc., expresii concrete ale tragicului dualism viață-moarte. Asemenea absurdului, grotescul va fi explorat cu precădere
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
schimb batistele una după alta, mă gândesc cu nostalgie la toți ghețarii pe care i-am visat pe vremea când doream să fac parte dintr-o expediție la polul nord, la ploile bacoviene din toamnele noastre... Zadarnic. Căldura devine din ce în ce mai insuportabilă. Din când în când, zeilor maya (în al căror imperiu am intrat) li se face milă de noi, trimit un nor, ploaia se prăbușește pe autobuz ca un bivol de apă, urmează o vagă senzație de răcoare, mai mult o
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
spoită, asudată, care mi-a atras atunci mâna în tenebrele ei. De fapt doar eu am văzut, ea a simțit-o pe pielea ei, de parcă ar fi fost îmbrăcată într-o retină pură, pufoasă și senzitivă și, pe ea, de la insuportabila imagine răsturnată, cât un timbru de mică, ar fi ieșit buba colcăitoare. Ochii tăi în oglindă, Victor, sânt frumoși, puternici, cinstiți, de cavaler fără pată și prihană. Te-am privit până când aerul din sala de baie s-a întunecat într-
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
cea neagră! Mi-am simțit țeasta explodîndu-mi 17 în țăndări și am luat-o la fugă strigând, până ce totul s-a-ntunecat în jurul meu. A trecut mai mult de o lună de-a-tunci, și răul n-a scăzut, frica e la fel de insuportabilă... Ce încerc aici e chiar ultimul lucru pe care-l mai pot face. Mă agăț acum ca de cel din urmă pai de gândul că poate e posibil să mă vindec prin scris. Adică să dezleg, atât cât mă țin
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
trebuie să scriu, fiindcă fulgerările dureroase de amintiri pe care le-am avut toată ziua, prea rapid stinse ca să pot prinde ceva din ele în afara emoției pure, s-au desfăcut deodată sub țeasta mea, când abia ațipisem, într-o răbufnire insuportabilă. Reacția minții și a viscerelor mele a fost atroce. Nu știu ce vor să însemne acele imagini, dar ele m-au sleit cu totul, și cu atât mai puțin o să reușesc să le descriu aici în indescriptibilul lor. Am văzut de fapt
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
să plece cu toții către zonele mai fierbinți ale taberei, unde se pregătea marele bal de sfârșit. Rămas singur, cum fusesem în fiecare seară, am mai stat vreo 119 jumătate de oră, până când singurătatea s-a îndesit și mi-a devenit insuportabilă. Poate că aveam să mai trăiesc încă douăzeci de ani cu acest țiuit în urechi, huietul camerelor goale. Acasă, când nu-mi mai suportam singurătatea, după ce citeam ore în șir până la împăienjenirea ochilor și refuzul minții de a mai înțelege
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
obiect văzut cu ochii nu ar fi putut-o avea. Vedeam, de parcă ar fi fost mărite de o sută de ori, fiecare crăpătură, fiecare grunjure de vopsea, fiecare pată de rugină de pe fiecare cui care susținea gemulețul. Ușa devenise orbitoare, insuportabilă, totul în cosmos dispăruse în afara ei, chiar și propria mea ființă. Nu o mai vedeam eu, n-o mai vedea nimeni, ea era, ea se vedea pe sine, privire care devine substanță, care devine privire. Toate ușile pe care le
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
de mult, clădirea vuia subliminal, amenințător, cum vuiesc în copilărie locurile străine prin care ești silit să treci. Dormitorul, cu paturile dezbrăcate de așternuturi, cu ziare și ghemotoace de hârtie de împachetat împrăștiate pe jos, era de o tristețe 170 insuportabilă. Cartea mea zăcea pe jos, călcată-n picioare, cu paginile îndoite și pline de praf. Am ridicat-o și m-am așezat, cu ea în mâini, pe salteaua vărgată, mizerabilă de pe patul meu. Am rămas cu ochii-n gol câteva
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
nu numai, am venit aici să citesc nestingherit și să fiu departe de privirile călugărilor, simțindu-mă rușinat, lasă-ți inima să vorbească, astăzi poimâinea cerută de Diana, ultimele însemnări din caietul lui Theo, Peste poiană și pădure un aer insuportabil de singurătate, mă ridic brusc din iarbă și știu că trebuie s-o văd în seara asta pe Diana, tulburătoarea dorință de a fi lângă ea acum când, ai venit să fii lângă mine în ceasul acela din duminica a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
el. El a penetrat-o și a început să dea în ea cu mișcări scurte și intense. Instantaneu, valurile au început să se formeze din nou în ea, crescând în intensitate, răspândindu-se în tot corpul, atingând un nivel aproape insuportabil de plăcere. După ce a terminat, el a plâns în părul ei auriu. 49tc "49" Vineri seara, încălțată cu pantofi sport, îmbrăcată cu pantaloni de mătase și cu topul ei fără mâneci din vâscoză de la Prada, Lisa aștepta în dreptul ușii sale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
un lucru mărunt, dar... —A spus „Mămica m-a învățat bine“, a intervenit Ashling. Da, și eu am fost fermecată al dracului de mult de asta. Mă iubește, spuse Clodagh defensivă. Probabil că așa este, își dădu seama, simțind înțepături insuportabile și o furie crescândă. — Apoi ce s-a întâmplat? M-a invitat să ieșim la o cafea... —Și apoi? —Și apoi... a apărut aici a doua zi. — Când a făcut mai mult decât să spele căni? Nu avem conversația asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
zâmbitor al lui Jane Chambers, pe francezul Joe Dulange strivind gândaci, pe Johnny Vogel cu biciul lui și pe Betty, care mă implora s-o fut sau să-i omor ucigașul - ori una, ori alta, nu conta. Dar cel mai insuportabil era să mă trezesc singur-singurel în casa noastră din povești. Veni și vara, cu zilele fierbinți în care dormeam pe canapea și nopțile fierbinți când patrulam prin cartierul negrilor din vest - whisky, cluburile Royal Flush și Bido Lito, Hampton Hawes
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
dispară trei săptămâni fără să fac nimic? Am pus niște detectivi să te urmărească, Dwight. Seamănă cu nenorocita aia de moartă, așa că n-ai decât să rămâi cu ea, nu cu mine! Ochii ei uscați și vocea calmă erau mai insuportabile decât ceea ce-mi spunea. Am simțit că încep să tremur tot, că mă lasă picioarele. — Iubi, la naiba... Kay se trase înapoi, ca să n-o ating. — Curvarule! Lașule! Necrofilule! Tremuratul mi s-a accentuat. Kay îmi întoarse spatele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
o culca în fiecare seară și o sfătuia să nu-și urască sora și tatăl - chiar dacă ea îi ura. Ocrotirea Marthei și educarea ei în spiritul iubirii pentru artă devenise scopul ei în viață, reazemul ei moral într-o căsnicie insuportabilă. Când Maddy împlini unsprezece ani, Emmett remarcă asemănarea dintre ea și Georgie și îl desfigură pe adevăratul ei tată. Ramona se îndrăgosti de Georgie. Acum el era și mai lipsit de frumusețe fizică decât ea - și Ramona simțea că sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
spaimă pură, fără să înțeleagă nimic. Era insuportabil să le privească în timpul strălucitoarelor sacrificii ale cultelor imperiale. Când era mic, mama sa îi acoperea fața cu mantia ei, pentru că voma. Animalele simțeau mirosul violenței. „Violența miroase“, spunea Germanicus. Mirosul acru, insuportabil și amețitor al unei legiuni când, sub comanda centurionilor, înainta în fața dușmanului, în bătaia soarelui, fără zgomot, numai zornăitul înspăimântător al armurilor, bătaia armelor pe scuturi. Mirosul oribil, persistent al prizonierilor germani înlănțuiți, zăcând unii peste alții pe jos, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
timp de două-trei zile crezură că se vindecase; vestea însănătoșirii sale se răspândi. Apoi se simți din nou rău, și de data aceasta nu mai reacționă la tratamente: febra era mică și oscilantă, lumina îl deranja, durerile de cap deveniră insuportabile, urina era amestecată cu sânge. În câteva zile, mâinile îi deveniră diafane și scheletice, cu încheieturile și tendoanele vizibile; pe torace, mai jos de gâtul slab, începură să se zărească claviculele și coastele. Nu împlinise treizeci și cinci de ani și, în timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
acuză?“ Ce se întâmplase în zilele cât zăcuse? Ca să se liniștească, își zise că, din cauza ambiției nemăsurate, Callistus nu suporta să aibă rival. Și totuși, neliniștea sporea: Macro era omul căruia, practic, i se încredințase viața lui. Era un gând insuportabil și Împăratul îl alungă. Alunecând în somn, își spuse că existau spioni și informatori care aveau să-i spună adevărul. O să aibă el grijă de asta. Scurta frază a lui Callistus fu izgonită într-un colț al memoriei. Callistus n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
problemă - și strânse la piept codexul ce conținea numele lor - nu vor putea ieși în stradă. La fel ca în vila din insula Pandataria, Împăratul ar fi vrut să urle. Nu Împăratul judeca, ci el, omul, cuprins de o suferință insuportabilă pentru că, după toți acei ani, aflase până în cele mai mici detalii cum ultimele zile din viața mamei și a fraților săi fuseseră mult mai crude decât își imaginase. Încercă să iasă din mărăcinișul gândurilor, se întrebă ce ar fi făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
se face auzit: — Toți te urăsc, pe tine și pe ai tăi, de trei generații, blestemați... Urmară niște urlete, iar printre ele se ghiceau niște nume. Împăratul se îndepărtă. Anchetatorii îl îndemnau pe condamnat: „Vorbește“. Cel interogat urlă din cauza durerii insuportabile, iar Împăratului i se păru că aude „Callistus...“ Se opri. Numele acela într-un interogatoriu... Însă nu se mai auziră decât gemete. Anchetatorii insistau, ca și cum n-ar fi înțeles: — Numele, toate numele... Omul plângea, amenința, implora: — Ajutați-mă! Implora sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
patrulau prin oraș. Cei ce ieșiseră în stradă se retrăgeau repede sub porticuri, ca în vremea lui Tiberius. Germani Corporis Custodes staționau înarmați, insensibili și nemișcați, cufundați în tăcere, la toate intrările de la Palatinus. Împăratul auzea intrând prin ferestre tăcerea insuportabilă a Romei. Mângâindu-l, mâinile Miloniei încercau să-i alunge și amintirile nopții; simțea alături căldura trupului ei. „Femeile nu știu cât de importante sunt mâinile lor pentru un bărbat“, gândi el. Ar fi vrut să i-o spună, ca pe o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Nu știu ce să fac să rezist acestor impulsuri imunde, acestor spasme viscerale ce mă schimonosesc la chip și-mi dau fixitatea de sfinx a privirii. Urina este densă, ruginie, de o alcătuire corpusculară foarte ciudată; când urinez dimineața, simt o usturime insuportabilă, e o arsură ce taie În carne ca un ciob de sticlă. Marmora din baie pe care picură se descompune, Își pierde strălucirea și culoarea din cauza acizilor tari concentrați În lichid. Ceva acru și iute Îmi lovește nările, făcându-mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
liceului nostru din Slatina, mă crispam dureros, ca un gladiator intrat În arena cu lei. Eu și Emilia devenisem protagoniști fără să vrem, ne selectaseră ceilalți În rolurile principale, pe care noi le jucam involuntar În fiecare zi. Situația aceasta insuportabilă mă ținea Încordat, dar Îmi dădea sentimentul că trăiesc cel mai intens; eram orgolios pentru că eu sunt cel ales. (15 septembrie) Aventură unică În adolescență: să te afli cu schiurile-n picioare, la miezul nopții, pe dealul din fața străzii Văilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Când a văzut-o pe Anda, Petre i-a făcut semn să tacă, adică să nu-mi spună mie nimic. De asemenea, Șerban, care era pe partea cealaltă, l-a văzut astfel. Ce să mai cred? Să comentez această durere insuportabilă? Nu. Știu doar atât: că În noaptea asta Îmi voi face lecțiile mai conștiincioasă ca totdeauna, ca să răzbun visurile În care m-am scăldat după-amiază, În loc să Învăț. În mine clocotește ceva crud, ceva strivit prea mult, o mirare, o uimire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]