1,613 matches
-
E de-ajuns să ridice o mână și... Dar Cremutius îl întrerupse; în glasul lui se ghicea mila: — Mâinile lui sunt goale. Asupra Romei aveau putere alte autorități, mai complexe: Senatul, toate acele collegia de sacerdotes, consules și, deasupra tuturor, intangibilul Tiberius, imperator-ul. Germanicus era acum un patrician roman ca atâția alții: tânăr, foarte frumos, amabil, faimos și iubit, însă privit de prea mulți cu suspiciune și cu vechi ranchiune. Și, mai ales, nu avea funcții și nu avea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
micii armate care forma familia Caesaris. Însă bogăția nemăsurată pe care i-o oferise puterea nu punea stavilă fanteziilor înăbușite și represiunea îndurată de-a lungul anilor dispărea, printr-un control din ce în ce mai labil. În mijlocul oamenilor de la curte, singurătatea lui era intangibilă și, totodată, lipsită de apărare: nimeni nu putea ajunge la el dacă nu trecea în prealabil printr-o mulțime de filtre - și totuși, fiecare gest al său era cunoscut, într-o clipă, de sute de oameni. O mulțime de curteni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
trupul privirilor. Acum, pe chipul ei era doar un surâs ceresc. În locul acela sordid al plăcerilor, ajunsese oare cu adevărat un mesager al Domnului, se surprinse pe sine poetul că se gândea, unul dintre Îngerii care pășiseră pe străzile Sodomei, intangibili până și În toiul delirului iscat de dorințele imunde? Antrenate de rotirea din ce În ce mai rapidă, poalele mantiei Începuseră să se ridice și să se lărgească sub forma unei extraordinare corole care se tot deschidea sub privirile spectatorilor, amuțiți dintr-o dată, În timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
căreia se străduia să rămână surd, Îi șoptea că Muza tragică nu va avea mai mult succes decât Prințesa. Chiar dacă, sondând la Întâmplare manuscrisul voluminos, nu găsea nici un cusur vreunui anume pasaj sau vreunei scene, simțea că Îi lipsește forța intangibilă care Îl face pe cititor să lase cartea deoparte cu regret și să o reia cu nerăbdare. Era un lucru pe care Îl recunoștea cu tristețe, fie și numai În tăcere, față de sine Însuși, În nopțile nedormite. Era oare cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
se deschide o altă lume. Luna rămasă pe cer și suspină înghețată și veșnică Izvorul se duce la vale, plăpând, mi-e milă, Stelele mai au farmec, sunt fade, sunt moarte, Întind ființa mea spre veșnicie Cred și sunt acest intangibil și șters loc În care mă bucur de intimitate. Iarăși nu e adevărat, spațiu închis și mort, Implor prezența vieții în toate, dar știu că e numai în mine, Spațiu neadevărat, unic și retras, Univers al simțurilor mele profunde, Imposibil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
ea sclipiri din noapte. Rochia ei neagră, cu guler înalt se târâia de pământ cu o trenă micuță. Și ochii ei luminați îi sticleau fără să se schimbe nimic în nuanța lor de nedescris. Lumea se mira de frumusețea ei intangibilă. Ea era trufașă. Trufașă mai era. A închipui, Et puis A se preschimba Scump Crăiasă Insectă Preafrumoasă Isteț Taci, tu Inventiv Chiar te rog Indesit Prețios Plecat Stânjeni, incomod, a incomoda Petrecere, petrecut Țintă, a țintui Estetic Tace Iubi Taci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
în viață“ este o formulare problematică, pentru că gorfii nu sunt niște forme de viață precum cele pe care le știm noi. Lor nu le trebuie nici mâncare, nici apă, nici aer și nu au decât un singur organ senzorial, unul intangibil, care le servește pentru vedere, auz, pipăit, gust, miros și pentru multe altele - un fel de aură sau emanație ce le înconjoară corpurile uriașe, tari și inutile. Ca să fim expliciți: gorfii seamănă cel mai bine dintre toate cu niște broaște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
era și sirenă, iar sirena e o devoratoare de bărbați. Cu toate astea, era o femeie frumoasă, care trezea dorința, și lăsase deja să se înțeleagă că și ea îl dorea. O astfel de disponibilitate i se părea ușor descurajatoare. Intangibilul îl fascina mult mai mult, iar Elfrida, cu atașamentul ei îdeclarat adesea) față de piticul ei fanfaron, Elfrida era mult mai aproape de intangibil. Vultur-în-Zbor nici măcar nu era sigur că ea e atrasă de el. între ei nu se spusese nimic. Bărbatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
deja să se înțeleagă că și ea îl dorea. O astfel de disponibilitate i se părea ușor descurajatoare. Intangibilul îl fascina mult mai mult, iar Elfrida, cu atașamentul ei îdeclarat adesea) față de piticul ei fanfaron, Elfrida era mult mai aproape de intangibil. Vultur-în-Zbor nici măcar nu era sigur că ea e atrasă de el. între ei nu se spusese nimic. Bărbatul își baza speranțele doar pe câteva priviri, câteva atingeri ale pielii, câteva ezitări ale ei atunci când vorbea despre dragostea sa față de Ignatius
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
care fusese o piedică în descoperirea celui care continua să joace un rol în viața ei. Același rol al personajului necunoscut, mereu în umbră, mereu doar la un pas de a fi deconspirat și apoi o nouă mască. Prezent, dar intangibil. Ce poveste ciudată. O atrăgea misterul, necunoscutul, la fel ca în filmele polițiste în care trebuia să descopere infractorul. Erau mici detalii care-l demascau, detalii care erau adesea trecute cu vederea de alții, nu și de ea. Dar detaliile
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
caută o definiție (fie după Dumézil, Lévi-Strauss, Eliade, fie după Barthes) ajunge destul de repede la concluzia că dandy-ul nu este un mit. „Hercule, Orfeu, Siegfried, Don Juan, oricât de diverse ar fi reprezentările lor, prezintă o sumă de constante intangibile, prin care se identifică rapid. Nu același lucru se Întâmplă cu figura dandy-ului: debordantă, multiformă, ea rămâne de neperceput. Și aceasta cu atât mai mult cu cât caracterul singular și proteiform al dandy-ului e amplificat prin dubla necesitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
o zi Înainte ca eu să decolez spre Paris, Eva a fost trimisă la București pentru a mă supraveghea și a-mi asigura protecția pe timpul călătoriei. Restul Îl știam... Deci, asta era: mă apropiasem prea mult de teritoriul unui secret intangibil! Nu Înțelegeam, totuși: dacă depășisem, fără să vreau și fără să știu, bornele unui spațiu interzis, de ce nu apelaseră la soluția radicală despre care Îmi vorbise doctorul Wagner: lichidarea? Era mai simplu și mai sigur, nu? - Mi-am pus și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
a diverselor vestigii ale timpului distribuite pe tot domeniul nostru de la țară. Își Îndrăgea trecutul cu aceeași Înflăcărare retrospectivă cu care reconstitui eu acum imaginea ei și trecutul meu. Astfel, am moștenit Într-un fel, un superb simulacru - frumusețea proprietății intangibile, a moșiei ireale - și aceasta s-a dovedit a fi o splendidă pregătire pentru capacitatea mea de a Îndura pierderile de mai târziu. Simbolurile și Însemnele ei speciale mi-au devenit la fel de dragi și de sfinte precum erau pentru ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
amănunt ipotezele lor, cu un amestec unic de perspicacitate filozofică, de bonomie și rigoare. Riguros, ba chiar maniac, nu tolera nicio improvizație În interpretarea experiențelor; În același timp, nicio idee nouă nu i se părea aprioric absurdă, niciun concept clasic intangibil. Îi plăcea să-și invite studenții În casa lui de la țară, la Tisvilde; primea acolo oameni de știință din alte domenii, oameni politici, artiști; discuțiile treceau lesne de la fizică la filozofie, de la istorie la artă, de la religie la viața zilnică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
plece; va pleca să muncească. Altceva nu știa să facă. I se păru că cerul era străbătut de raze; Își dădu seama că plângea. 5 Când avionul se apropie de plafonul de nori care se Întindea la nesfârșit sub cerul intangibil, avu sentimentul că Întreaga lui viață trebuia să ducă la acest moment. Preț de câteva clipe n-a existat decât cupola imensă a azurului și un plan imens, ondulat, În care alternau un alb orbitor și un alb mat; apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
N-am reușit să ajung la izvorul său palpabil, n-am reușit să ajung la o certitudine fatală. Cuvinte, șoapte, rîsete, chiar și o fărîmă de carne trădătoare, toata țesătura uriașă și mișcătoare a acelei lumi crude și fantomatice era intangibilă și zbura pe lîngă mine, legenda veșnică și invincibilă a disprețului și a Înfrîngerii. Apoi, chiar cînd stăteam acolo, În stradă, groaza oarbă mă părăsi cu iuțeala de basm cu care apărea și dispărea totdeauna; pretutindeni În jurul meu oamenii parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
menirea, încercând să răspundă unei fantomatice depărtări, ale cărei date, deși imprecise, sunt promițătoare. Dincolo de toate orientările literare tangente, lirica lui Viorel Dinescu este înclinată spre o esențializare a imaginii, prin renunțarea la contactul cu imediatul, înlocuit cu un inventar intangibil, peste care ninge din aștri, în vreme ce iubita, corelată, pe deplin, cu acest construct, e îndemnată să-și abandoneze preocupările teoretice (Ecuațiile tale ciudate), în care o vagă urmă de atmosferă domestică - Chipul tău îmi surâde prin aburul unui ceai / Printre
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
un echilibru pe care și-l construiește eul pentru a putea să-și asume viețuirea, cu luciditate, fiindcă totul îți va fi refuzat (...) / viața în apropierea desăvârșirii. Și chiar ideea existenței desăvârșirii susține cumpăna, câtă vreme e intuită, chiar dacă rămâne intangibilă. În altă ordine de idei, spre exemplu, poetul romantic, revoltat, revoluționar, ar fi încercat, altădată, să răstoarne alcătuirea nedreaptă a vieții. Pentru postmodernist însă, toate datele ei sunt pasibile de ridicare la rangul de izvor al artei, iar o dovadă
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
la băute cu prietenii de la IUG ! Îi privea gura ca a unui pește pe uscat ca și cum ar fi vrut să-i spună ceva însă renunța repede ! Basarabiul... forul tutelar de care aveau nevoie când le era lumea mai dragă părea intangibil, știindu-i slăbiciunea în felul acesta îi închidea pliscul. Astfel când au fost alegeri, Berti l-a menajat în ziua aceea; l-a ținut pe lângă el, au mers împreună la o ciorbă iar la prânz au intrat cu toții la ședință
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
enigmatic. Doreau ca drumul să nu se sfârșească niciodată. Amânarea finalului constituia singura speranță din tărâmul perceput pentru ei. Alunecau fericiți împreună, șoseaua se îngusta și în depărtări fragile răsăreau figurile distincte, însă fantomatice ale nălucirilor. Acolo, la marginea universului intangibil își simțeau umbrele, ușoare, parfumând pâcla înserării. Îi răvășea apropierea, dar îi calma certitudinea că nu se vor despărți. Ea își aplecă capul spre el în tăcere. Se sprijini, răsucindu-se domol și transformându-se într-o liră. Supus, abia
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
o peliculă infinită de lichid. Dacă șoferul nu urmărea șoseaua atent exista riscul de a se împotmoli sau se puteau prăbuși cu mașina în râpele și viroagele de pe mărginea drumului. Satul se pierduse în urmă, până la oraș era o distanță intangibilă... dealurile la orizont se unduiau prin parbriz, neclar, ca niște sâni și umpleau ținutul bântuit de furia vântului și bătut de ape; amețită începuse să se dezmorțească dându-și seama că existau numai ei doi, căzuți în balta universului; restul
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
Punem și pe ele o taxă, o amendă! Și cine plătește? Mitropolia! Sunt animalele astea cu aripi, păsările ălui de Sus?...Să plătească ăl de Sus. Dumnezeu? Nu, domnule, nu te lega de cel mai de sus care e la fel de intangibil ca și șeful statului care uite acolo că are și poză. E vorba de mitropoliți, de ierarhi. Ei să plătească. Și cu statuile cum rămâne? Le amendăm și pe ele. În halul în care arată, ne fac de râs orașul
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
În pat - dacă ar fi să mă iau după femeile din viața mea. M-au lăudat pentru capacitatea mea de a le oferi orgasm multiplu și după un oarecare interval de timp m-au lăsat cu ochii beliți către orizontul intangibil. La scris, în al doilea rând. Cu toate acestea, am fost obligat să stau la coadă pe la uși, să scutur scame de pe revere, unii și-ar fi dorit și limba mea fierbinte în fundurile lor urât mirositoare. Așa că hai să
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
strângând ușor mâna sa) și o altă melodie întinse voaluri fine peste mese... La finalul programului, o văzu ridicându-se. O femeie înaltă, îmbrăcată în rochie verde, cu păr lung, negru, ondulat, o femeie care fuma mult, cu degete lungi, intangibilă și îndrăgostită iremediabil de altcineva (își spuse asta cu fermitate, pentru a-și înfrâna pornirea inițială, dorise să se ridice din nou, să o conducă până la ușă, apoi până la un taxi, apoi...) sau poate doar de melodiile acelui saxofonist care
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
mocnea asemenea unor cărbuni nestinși aflați sub cenușa aparenței, era gata în orice clipă să iște un incendiu. Ea nu putea suporta gândul că îna va avea un copil de la Alex pentru că socotea că acesta ar fi fost un drept intangibil al ei. Zi și noapte lucra la un plan al răfuielii. Cum, în ce fel nu știa încă, dar având de partea ei pe Cel care nu îndeamnă oamenii la bine, nu se putea să nu poată găsi o soluție
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]