15,922 matches
-
să le scape acest aspect comparatist al situației lor? D.R.P.: în mod destul de curios, n-am observat nici un fel de reacție dinspre latura extrem-naționalistă (Vadim Tudor, Coja, Zamfirescu & co.) Dintre cei care au luat poziție de această dată se numără intelectuali români și, de asemenea, jurnaliști născuți în România care trăiesc în străinătate. Cum vă explicați aceste reacții? Ele se întind de la cei care au observat câteva amănunte istorice greșite până la ideea extremă că ați manipulat realitatea în folosul vreunei conspirații
Tony Judt în dialog cu Dumitru Radu Popa: Pe muchia Europei by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15629_a_16954]
-
prezentarea lui Ceaușescu și a echipei sale? în paragrafele asupra lui Antonescu? în citatele din Eliade? Foarte bine: să admitem că există o distorsiune (intenționată) a unei istorisiri care-ar fi trebuit prezentată într-o formă voioasă, plină de străluciți intelectuali liberali, de acte și afirmații politice legitime, de motivații greșit interpretate, de păcate exagerate etc. De ce am scris mormanul ăsta de minciuni dăunătoare? Cui bono? Și în favoarea a ce? Concluzia mea este că istoria României trebuie "biruită" prin includerea deplină
Tony Judt în dialog cu Dumitru Radu Popa: Pe muchia Europei by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15629_a_16954]
-
culturale și economice plicticoase, pluraliste, încrezătoare, așa-zisa "a treia cale", toate cele care sunt astăzi atributele comune ale vieții publice din Europa Occidentală (dar care n-au fost astfel cu doar două generații în urmă). Și că, drept consecință, intelectualii români vor abandona starea de nesiguranță provenită din centrarea pe sine, aceea care face dintr-un eseu ca atâtea altele al unui autor din New York, publicat într-o revistă de limbă engleză, o cause célèbre națională... New York, decembrie 2001 Traducere
Tony Judt în dialog cu Dumitru Radu Popa: Pe muchia Europei by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15629_a_16954]
-
Să ne înțelegem: poate că s-ar cere, nu asta e problema, problema e că n-avem control asupra difuzării. Cîteva zeci ori sute de exemplare în fiecare mare oraș n-ar fi mult pentru profesorii, medicii, studenții, elevii, pentru intelectualii, în general, care ne citesc și ne reclamă absența revistei din chioșcuri (în Titan, cartierul bucureștean, și în Cluj sau Timișoara, ca să dau doar aceste exemple, n-avem practic desfacere). Dar așa cum nu ne permitem tipografie și depozit propriu, nu
La sfîrșit de an by Mihai Minculescu () [Corola-journal/Journalistic/15636_a_16961]
-
Academia Civică (editor dl Romulus Rusan) și, deși scrise idilic bătrînește, lipsite de flacăra intelectualității autentice, amintirile tîrzii ale lui Ilie Lazăr se citesc cu real interes. Născut în 1895 în Giuleștii Maramureșului, Ilie Lazăr are aproape biografia standard a intelectualului ardelean. Avea în ascendență cîteva familii de preoți și protopopi și era mîndru că, în Maramureș, toți ierarhii politici erau români înnobilați. Și la alegerile districtuale în vechea Austro-Ungarie aproape numai români deveneau deputați. Își evocă, nostalgic, copilăria, aducîndu-și aminte
Memorialistica unui bătrîn penețist by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15659_a_16984]
-
afectului românesc perturbă grav o urbanitate oricum rudimentară, școli, fabrici, umeuri, aziluri, închisori și celulele lor de bază, familiile concentrate la bloc. Non-verbalizarea, neconștientizarea nevoii și a neputinței reprezintă azi simptomul cel mai grav al crizei omului obișnuit. 2. Dar intelectualii? Săptămâna 9-15 octombrie 2000, miercuri, la un talk-show de pe Antena 1: ,,Mă tem că oamenii vor vota la alegerile din noiembrie psihologic (și nu rațional)". E deci psihologicul ștampilă de vot pentru cetățeanul turmentat? Sâmbătă, pe TVR 2, se sancționează
Scoase din uz by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15646_a_16971]
-
ci tocmai alibiul de care aceștia aveau nevoie pentru a supraviețui. Maximalismul lor imposibil e cel care ține, nu întâmplător, lumânarea la căpătâiul schimbării. El scoate la lumină o culpabilitate adâncă și refractară față de noua situație. Prin poziție și aspirații, intelectualul român mai ales are restanțe grele de dat în ceea ce privește restatutarea atribuțiilor proprii. (Acest decalaj e unul dintre motivele pentru care, neîncrezătoare în caracterul spontan al răsturnării din '89, a apărut teza loviturii de palat. Ea substituie simbolic, într-o rețetă
Scoase din uz by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15646_a_16971]
-
cu un firesc încurajator. Iar dincolo de toate astea, Caius Dobrescu scrie ca un om care nu se sfiește de propriile dorințe de acțiune și implicare, nicidecum ca un filosof rentier, ci ca un eventual viitor decident. Printre tot felul de intelectuali "apolitici" infernali în apolitismul lor, Caius Dobrescu are curaj să spună: "Nu mă sperie deloc, ba chiar mă mobilizează ideea de a acționa asupra realității. Am toată încrederea că aș putea s-o fac, nu neapărat de pe poziția de consilier
Inamicii lui Caius Dobrescu by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15673_a_16998]
-
contraculturii care ia naștere în interstițiile acestui marxism de grotă va asigura României un loc pe agenda noilor generații de istorici ai mentalităților." Caius Dobrescu face și o discuție mult mai atentă decît am întîlnit de obicei în jurul implicării/neimplicării intelectualilor în politică: "Deși într-un mod infinit mai puțin violent și iresponsabil, intelighenții afirmați în anii '60 au intrat în anii '90 în politică aproximativ în același fel în care au făcut-o în perioada interbelică generația lui Mircea Eliade
Inamicii lui Caius Dobrescu by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15673_a_16998]
-
suav interbelice cu apelative de politețe nu e greu de văzut. Sînt de așteptat însă răspunsurile pe măsură. îndelung analizate în eseurile lui Caius Dobrescu mai sînt: rolul cultural al generației '60 și înțelesul reducționismului estetic, retragerea în cultură a intelectualilor marxiși și absența în consecință a criticismului din acestă direcție, atitudinea "contemplativă" în raport cu ierarhia intelectuală oficială încurajată de educație după '89, înțelesul și consecințele elitismului "Școlii de la Păltiniș", "rezistența prin cultură" ca eliberare, dar și ca legitimare a regimului trecut
Inamicii lui Caius Dobrescu by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15673_a_16998]
-
nervi de nu se poate, Terry. Dacă n-ar fi ăștia ca tine, încă ați avea cinematografie, dar-ar dracii. Cînd v-ați pornit voi, isteții, să vă băgați în față - pe la sfîrșitul anilor '50, nu? - a fost începutul sfîrșitului. Intelectuali, tineri furioși, John Osborne, Woodfall Films, stîngiști din clasa de mijloc. Dintr-o dată a trebuit să trîmbițăm cu toții că filmul e-o formă de artă - de parcă s-ar fi îndoit cineva pîn-atunci - și din două filme unul a fost făcut
Jonathan Coe - Casa somnului by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Journalistic/15650_a_16975]
-
nuancé." Această ironie vine să compenseze tonul justițiar pe care Liiceanu îl imprimă textului cu cîteva rînduri mai înainte: "șeramț incapabil să-mi reprim stupoarea pe care mi-o stîrnea gîndul că omul care-i chemase pe mineri să măcelărească intelectualii Bucureștiului îi scria acum lui Cioran." Nu că autorul n-ar avea dreptate în rîndurile de mai sus, dar lipsa "nuanțelor" (ucigătoare, cum ne învață Cioran) atacă serios perenitatea oricărui text. în portretul alcătuit lui Andrei Pleșu, este pomenit și
Resemnare și declarații de dragoste by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15691_a_17016]
-
ascunzând un început de chelie și cu un aer de violență abia stăpânită, purtând totuși o urmă de duioșie. M-a întrebat, clar: ,, Vrei să-ți produc o suferință?" Cel mai mult m-a șocat predicatul, atât de cult, de intelectual: ,,să-ți produc..." Cei doi morți pe munte (Lacul Bâlea) proptiți de o stâncă, morți de epuizare, rătăciți, fiind ceață. Unul, cu un biscuit în mână, cu rucsacul deschis, în care cealaltă vârâtă, părea să caute ceva. Trei ciobani, găsindu
Fiicele Indiei by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15697_a_17022]
-
al lui Tony Judt în "The New York Review of Books", primit în mediile intelectuale americane, după cîte îmi dau seama, drept un studiu normal, o analiză rece, la obiect, fără inutile efuziuni și fără dubioase calcule obscure, a stîrnit printre intelectualii români - din țară și din străinătate - o adevărată furtună. Impactul articolului a fost mai mare pe malul Dîmboviței decît pe cel al lui East River - ceea ce, oricum am lua-o, nu e normal. Date fiind însă circumstanțele excepționale, cînd America
Trista viață a naționalistului de nicăieri by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15722_a_17047]
-
fiind însă circumstanțele excepționale, cînd America are cu totul alte probleme decît să pună pansamente pe bășicările narcisice ale cutărei țări îndepărtate, cvasi-tăcerea de aici s-a situat în sfera firescului. Nu și în România, însă. Aud că un distins intelectual a ajuns să someze un partid să ia atitudine împotriva blasfemiei, altul, cu impecabil trecut democratic, vede comploturi și umbra nemiloasă a "liftelor păgîne" care-au pus gînd rău țarișoarei, altul, un stîngist cu vederi de dreapta, nu se sfiește
Trista viață a naționalistului de nicăieri by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15722_a_17047]
-
așteptat decît acest prilej ca să iasă la război, oștiri întregi de apărători ai demnității naționale s-au năpustit pe articol, rîvnind să distrugă, în efigie, imaginea dușmanului generic al românității. în loc să vedem partea bună a lucrurilor - și anume, că un intelectual de super-clasă precum Tony Judt dedică un articol României, și încă într-o revistă de extraordinar prestigiu - căutăm noduri în papură acolo unde ele nu există. O lectură lucidă a scrierii sale, "Romania: the Bottom of the Heap" (imaginea amintește
Trista viață a naționalistului de nicăieri by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15722_a_17047]
-
regretatului Isaiah Berlin, - naționalismul nu e decît arareori rezultatul lăcomiei și al setei de glorie; cel mai adesea el provine dintr-o mîndrie rănită. Or, aici e buba: chiar atunci cînd au reușit să-și facă un rost în străinătate, intelectualii români - cu rarissime excepții - sunt plasați în poziții oarecum subalterne sau cu totul precare. Văzînd potopul de proteste trimise pe email din Belgia, Franța, Olanda, Germania, Canada, Statele Unite, îmi vine să le spun de la obraz: "Băieți, dacă în țărișoara de dragul
Trista viață a naționalistului de nicăieri by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15722_a_17047]
-
mesaje aberante. M-am gîndit că acesta chiar merită luat în serios. Nu de alta, însă tactica d-lui Pantazi dovedește o oarecare abilitate în amorsarea acestui gen de acțiuni: deocamdată, ne aflăm în faza în care face apel la intelectualii transilvăneni din întreaga lume, în încercarea de a-i atrage într-o mișcare amplă. Într-o fază urmatoare, Garibaldi-ul de la antipozi anunță că va pune la dispoziția comunității academice internaționale date concrete despre abuzurile adminsitrației române în Translilvania pentru a
Zgomotul și euforia by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15706_a_17031]
-
simțire: ateism/fundamentalism religios, internaționalism/naționalism furibund, mesianism/indiferentism izolaționist, revoluționarism/ conservatorism, rațiune/sentiment. Apropo de relația rațiune/sentiment, mă duce gîndul la Julien Benda, autorul faimoasei La trahison des clercs, carte de o tulburătoare actualitate bazată pe ideea-forță că intelectualii nu pot fi demni de sacerdoțiul dorit în măsura în care servesc valorile universale, eliberîndu-se de singularitățile momentului - religioase, partizane, naționale, care atribuie spiritului o vocație îndoielnică, adesea pernicioasă. Iată însă cum îl caracteriza pe raționalistul Benda un comentator al revistei ,,Le Nouvel
Cele două morale și politica by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/15707_a_17032]
-
centrul creației beletristice. Tânărul își întemeiază o familie, pe temeiul afecțiunii și afinității, devine părinte și-și petrece vacanțele studioase la Miorcani, moșia părintească din nordul Moldovei, unde află tihnă și mediul ideal de confort spiritual, pentru scris. Este un intelectual nu numai prin înzestrare genetică, dar și printr-o neobosită muncă de informare, acea lărgire a cercurilor ca într-o îndrăgită poezie a lui Rilke, din care, de altfel, Dinu Pillat a și tradus. Tânărul Pillat trăiește astfel în literatură
DINU PILLAT - 80 de ani de la naștere: Un destin împlinit? by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15723_a_17048]
-
altfel, și Dinu Noica și Alexandru Paleologu. În Codul penal nu exista crima de a fi fost moșier, totuși, una din direcțiile acuzării a mers pe această pârtie, a răfuielii, în larga bolgie a luptei de clasă. Procesele grupurilor de intelectuali din 1959 încheiau seria nesfârșitului lanț de asemenea înscenări, cu scopul de a nimici elitele tuturor categoriilor sociale românești, pe modelul patentat leninist. Operație care a reușit, în opinia noastră, în proporție de 95%, cu urmări probabil irecuperabile în biosul
DINU PILLAT - 80 de ani de la naștere: Un destin împlinit? by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15723_a_17048]
-
societății românești pretinde altceva decît monumente prestigioase, copleșite de troienii de zăpadă ai vîrstei lor foarte înaintate. Dezbaterile autentice le-ar rezerva și acestora un loc, desigur; dar esențial ar fi să se rostească nu evocatori și figuranți anacronici, ci intelectuali tineri, cu adevărat reprezentativi pentru ce este cu adevărat această tagmă. Ideea tipic nomenklaturistă după care dacă vrei să pui în discuție problema guturaiului trebuie neapărat să convoci un conclav de academici prezidați de ministrul sănătății este înrădăcinată la toate
Fabule de critic și romancier by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15709_a_17034]
-
televiziunea noastră." Alexandru George nu își teme puritatea culturală dacă se uită la televizor ("eu nu trec la pasivul existenței mele aceste ore de încîntare"), nici dacă vede filme (e unul din cei mai buni cunoscători în ale cinematografiei dintre intelectualii noștri), nici dacă citește romane polițiste sau proze SF. A alcătuit de altfel o excelentă antologie de proză fantastică românească la începutul anilor '80. N-am întîlnit cel puțin în aceste texte vehemența care i se reproșează de cele mai multe ori
Fabule de critic și romancier by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15709_a_17034]
-
postmodernismul metanarativ. Nu doar formula este cea care delimitează aceste proze, ci și o comunitate de simboluri pe care le folosește în comun cu cei cîțiva mari postmoderni care pătrunseseră la noi în acea vreme. Astfel, în Insula, doi tineri intelectuali trăiesc într-o lume compusă din cărți, vorbesc în citate și descoperă sub tălpile lor o imensă carte îngropată, ale cărei prime fraze sînt, bineînțeles, primele fraze ale prozei pe care o scrie autorul nostru. Prilej de întinse comentarii: Arcimboldo
Proză de zile mari by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15744_a_17069]
-
dialog între literatura greacă și cea germană, prezentă prin nume de primă mărime: poeta müncheneză Dagmar Nick, a cărei sursă statornică de inspirație o constituie mitologia greacă, poetul Günter Kunert, originar din Berlinul de Est, ale cărui evocări despre avatarurile intelectualilor în timpul regimului comunist stârneau zâmbetele auditorilor mai tineri, dar căpătau accente dramatice în sufletul celor care au trăit experiențe similare, prozatorul Norbert Niemann, unul dintre cele mai viguroase talente afirmate în ultimul deceniu în Germania. Avanpremieră a manifestărilor care s-
,,Dimensiunea europeană a literaturii neoelene" by Elena Lazăr () [Corola-journal/Journalistic/15737_a_17062]