6,649 matches
-
trecut, în „Alegoria peșterii” a lui Platon și de asemenea în filozofia hindusă și budistă. Mulți filozofi au avut contribuții de-a lungul vremurilor asupra dezvoltării acestei teorii. Părăsirea oarecum discretă a filozofiei Greciei s-a simțit încă din „Teoria intuiției în fenomenologia lui Husserl”. Extinderea, dominația „Theoriei” îl neliniștea pe Lévinas. Mai mult decât oricare altă filosofie, fenomenologia, pe urmele lui Platon, trebuia să fie „lovită de lumină”. Acuzația, la început timidă - greu fiind să înalți un discurs filozofic asupra
EU ȘI CELĂLALT de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 2236 din 13 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383271_a_384600]
-
apă. Situație jenantă! Atunci Regina Elisabeta și-a luat propriul bol și a băut și ea o gură de apă de acolo. În felul acesta , atât de inspirat, a depășit momentul!„ Prezență de spirit, un anume simț al realității, o intuiție care n-a dat greș niciodată sunt trăsături remarcabile ale Elisei, femeia acomodată vieții într-un mare oraș, cu toate că venea dintr-un sat de lângă Turnu-Severin, o persoană sofisticată, fără studii prea înalte, dar autodidactă, cu un limbaj îngrijit, literar, rod
BOMBOANA DE MENTĂ de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2303 din 21 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383315_a_384644]
-
un arest, semne ale unei false justiții. Supușii mei sunt liberi! O propoziție paradoxală. O realitate pe care mințile legiuitorilor cu perucă sau cu mânecuțe nu o vor pricepe niciodată. Pentru că ei încearcă să afle totul prin rațiune; eu - prin intuiție. Simt în fiecare cetățean al orașului un Brutus. Am fost ucis cu gândul, cu privirea, cu spaima plebei față de Putere, de mii de ori. De sute de mii. EU, Părintele! De milioane, fiindcă, zi și noapte, locuitorii Stațiunii - în dușmănia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
și acesta? Numai răspunsuri relative, neverificabile, care încurcă și mai mult lucrurile. Vrei să știi ce era scris în Arta comunicării instantanee. Nimeni nu a auzit de un asemenea manuscris, dar îți place să crezi că a existat. Și Arta intuiției: să întrevezi totul. Nici nu se putea să nu dispară o civilizație care stăpânea cele două științe, intimitatea omului era complet compromisă. Castelanul poate afla gândurile oricui; o comunicare incompletă, într-un singur sens. Teroarea terorilor. Va face câteva demonstrații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
săi descoperitori. — Și ce conține? Teofilo nu răspunde de Îndată, ca și când s-ar fi gândit la ceva. — Ai spus că nu e din lotus, ci că provine din pământuri Îndepărtate, Îl zori Dante. În mintea lui, Își făcuse loc o intuiție. Oare să fie vorba despre... meconiu? — Meconiu? repetă Încet spițerul. — Substanța care se extrage din macul de la Răsărit, despre care scrie Plinius cel Bătrân. Aceea cu care marele Împărat Marcus Aurelius Își alina chinurile și grijile cârmuirii. Văd că știința
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
că nu era oportun să stea deoparte, În acele momente. Ceilalți cinci priori erau În stare de orice, din josnicie, din ambiție și din ferocitate obtuză - trei fiare care devastau Florența. Era nevoie de Înțelepciunea lui, de știința și de intuiția lui, pentru salvarea orașului. Dar trupul Aintiliei continua să Îi umble printre gânduri. Își Încordă urechea la sunetele din preajmă. Nu se auzeau glasuri, nici zgomot de pași. Mânăstirea părea pustie, ca și când toți locuitorii s-ar fi evaporat. Ieși din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
acele măști din bumbac pe care multe nobile doamne o purtau pe afară, pentru a se feri de praf. Dar Îi fusese suficientă o mișcare ușoară, În timp ce se ridica pe vârfuri ca să vadă mai bine, pentru a o recunoaște cu intuiția amintirii unui bărbat Îndrăgostit. Nu mai știa ce hotărâre să ia. În clipa aceea, femeia se deplasă și ea spre ieșire, cu pasul ei mlădios. Pentru câteva momente, poetul avusese impresia că Noffo Îi făcuse un semn atunci când trecuse pe lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
sau prin cântece, ci prin mișcările trupului. Ei bine, messere, eu cred că Antilia, Într-un fel sau altul, pe aceia Îi cinstește prin dansul ei. Poetul strânse din buze. Pentru o clipă, fu pe punctul de a da dreptate intuiției primitive a acelui om necioplit. De altminteri, oare nu percepuse el Însuși ceva magic și ritual În pașii femeii, prima oară când o văzuse? Dacă ideea nu ar fi fost blasfematoare, el chiar ar fi admis că exista ceva divin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
ales, de ce În felul acela barbar, În ambele cazuri? Trei erau răspunsurile pe care le căuta, iar necesitatea logicii impunea să izbutească să ajungă la toate trei În același timp, altminteri ar fi fost zadarnic. Fruntea Îi ardea. O nouă intuiție Își croi drum În mintea lui. Până atunci căutase un singur răspuns care să dea seama de toate trei enigmele. Însă cel care Își pătase mâinile de sânge putea să fi fost mișcat de o motivație diabolică și să fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
a două figuri călare, acoperite cu mantii greoaie de călătorie, cu fețele ascunse În glugi, țanțoșe În dreptul pragului uneia dintre colibele din mica așezare. Pesemne urmăriseră cu atenție toată drama, până la deznodământ. Sări ca ars În picioare, cutremurat de o intuiție: acei oameni erau cei doi meșteri din Como. Alergă de-a lungul debarcaderului Încercând să ajungă până la dânșii, dar ajunse la colibă taman la vreme spre a-i vedea Întinzând-o tot Înainte la galop. Unul dintre cei doi, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
pe Orly? m-a Întâmpinat, zglobie și pempantă, doamna psiholog În cabinetul ei, in care năvălisem amețit de uimire, dar - de ce să nu fiu sincer? - și animat de un Început de speranță. Fără obiect, fără rațiune - speranță, pur și simplu. - Intuiția mea feminină Îmi spunea că o să ne mai Întâlnim undeva, cândva, și uite că nu m-am Înșelat, a continuat, mai amuzată decât mi se părea mie că ar fi fost cazul, numita Eveline Fontaine. - Așa s-ar zice, deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
mi se părea mie că ar fi fost cazul, numita Eveline Fontaine. - Așa s-ar zice, deși, ca să fiu eu ceva mai sincer decât Îmi păreți dumneavoastră, mă Îndoiesc profund că acea premoniție a revederii noastre are vreo legătură cu intuiția - fie ea feminină, masculină sau hermafrodită... - Nu vă pierdeți În conveniențe: ofensiv și la obiect! - E un elogiu sau un reproș? - Nici una, nici alta; o modestă constatare științifică: genul de comportament propriu timizilor congenitali, care Încearcă să-și ascundă slăbiciunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
să te abandonezi farmecului unei impresii și nici amăgirii unei speranțe clădite pe dorință sau interes. M-am decis să-l abordez pe fizician. Îmi dădea ghes curiozitatea de a vedea cum reacționează sau poate doream să-mi verific o intuiție, nu știu. Howard s-a declarat disponibil pentru o Întrevedere imediată. Ba a adăugat că i-ar face o reală plăcere dialogul cu mine. Ca să vezi! Asta Înseamnă că nu mă Înșelasem foarte tare. - Mister Adam, a Început el plin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
mai comunicativă În altă zonă, așa că am atacat oportunist acolo: - Voi (adică, voi, subteranii misterioși și deștepți nevoie mare), voi știți de ce a murit Alexandru cel Mare? Mă interesează problema, Îți dai seama. Iar după ce-am avut confirmarea că intuiția mea n-a dat greș, cu atât mai mult... - Așteptam Întrebarea, n-a scăpat Eveline ocazia să mai fie o dată iritantă cu siguranța ei ostentativă. M-a și distrat când, pentru a-ți ilustra teoria fracturării artificiale a istoriei, ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Din reflex de cercetător mefient când e vorba de documente, la sfârșitul lecturii, primul lucru la care m-am gândit a fost În ce măsură puteam avea Încredere În ce scria acolo. Îmi doream să fie adevărat, asta mi-ar fi confirmat intuițiile, dar, În același timp, mă suspectam de partizanat interesat și, prin urmare, nu voiam să mă las atras de elanuri triumfaliste facile. N-aveam aici nici un mijloc la Îndemână să verific, și chiar dacă m-aș fi aflat la Biblioteca Academiei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
și măgulit. Înțelesesem că vă ocupați cu fișele psihologice ale mai-marilor lumii, nu și cu ale muritorilor de rând. - Ați Înțeles bine, ați concluzionat greșit. Datele privitoare la profilul dumneavoastră psihologic mi-au parvenit dintr-o sursă privată. Ghiciți care? - Intuiția mea nu este chiar infailibilă, așa că prefer să nu Încerc. - Păcat, era foarte simplu: Eva. Este prietena mea și, din când În când,mai bârfim și noi ca fetele, să nu ne pierdem antrenamentul. Am avut o ridicare de sprânceană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
acum de ce ți-am cerut mai devreme să-l Închizi... Până la urmă, m-am convins că tot nevoia, săraca, naște soluții. Nu mergea cu hazardul, am luat-o metodic. N-aș băga mâna-n foc că rezolvarea a venit dinspre intuiție sau dinspre memoria mea pasivă, depozitândă undeva În subconștient. În adolescență citisem o mulțime de biografii ale unor celebrități artistice - cântăreți, regizori, actori -, mă fascinau, le devoram, și-mi amintesc cum căutam În poveștile vieților lor detalii În care Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
a ei? N-aveți de unde să știți, iar pe ea n-o văd În stare de excese inutile de sinceritate. În Consiliu s-a discutat problema care ne preocupa atunci pe toți, În legătură cu domnul academician Adam Adam: până unde mersese intuiția sa vizavi de enigma acelor accidente ale istoriei pe care le reperase cu o atât de periculoasă perspicacitate? Ajunsese el sau nu cu ipotezele până În apropierea imediată a existenței Centrului? Și dacă da, o va recunoaște? Eveline Fontaine a venit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
mecanica specifică ale unor fenomene distanțate În timp și extrem de diferite ca morfologie propriu-zisă. - Înțeleg trimiterea, nu e cazul să vă pierdeți În amabilități. - Perfect. Mister Adam, aveți un simț al evenimentelor În mișcare deosebit. Nu știu dacă provine din intuiție, din știință sau dintr-o anume logică filozofică aplicată la istorie. Important este că reușiți să vedeți totul de sus, per ansamblu... - Toți istoricii au o viziune de ansamblu, altfel... - Greșiți. Istoricii, ca și criticii literari, de exemplu, se Împart
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
deranja câtuși de puțin; din contra. Ne procură satisfacții ceea ce dobândim prin muncă, Însă ne bucură mai mult câștigurile norocoase. Probabil că, În intimitate, ne place să vedem În ele semne ale predestinării, altfel nu-mi explic. Mă rog, baftă-nebaftă, intuiție, tehnică de căutare sau ce va fi fiind ea În realitate, Însușirea respectivă mă făcea optimist În privința șanselor de a da de urma Statutului. Dacă cineva acolo sus mă iubește, are acum ocazia ideală s-o dovedească. ...La finele rememorării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Între timp o persoană importantă și n-am sesizat eu schimbarea propriului statut? Sau era vorba despre altceva? Despre ce? Nu, nu mergea În felul acesta, pierdeam timpul... S-o luăm metodic, mi-am zis cum făceam de obicei când intuiția empirică mă lăsa În drum. Cine putea intra În camera mea fără să se strecoare pe sub ușă, fără să poată viola ori convinge Încuietoarea să cedeze la un simplu „Sesam, deschide-te”? Ei, cine ? Păi, vreo patru-cinci persoane, nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
și mărul care Îi sugerează legea gravitației este, În aceeași ordine de idei, apocrifă. Ei bine, am ajuns la concluzia că am complicat mental și mai mult o problemă, nu foarte simplă din start. Atunci am luat-o gospodărește cu intuiția feminină - chestia aia pe care bărbații au pierdut-o pe drum și la care se strâmbă ipocriți, părându-li-se la fel de acră ca strugurii la care nu ajung. Am avut și noroc, de ce să nu recunosc, dar norocul Îi ajută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
nu murise, nici nu dormea și nu era nici atât de buimăcită cum părea, așa cum aveam să constat. Pe neașteptate, a Înșfăcat hârtia cu varianta literală a conturilor și a Început să miște mărunt din buze: verifica ceva, Își urmărea o intuiție, o ipoteză... Pe măsură ce Înainta, chipul i se lumina promițător: găsise ce căuta, probabil. Dar nu: subit, colțurile gurii i s-au lăsat În jos, s-a Întunecat la față, a lăsat dezolată hârtia la loc pe masă și și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
în genere, tandrețea nu reprezentau mare lucru în sisteme socio-economice care nu se mai bazau pe cunoașterea aproapelui, ci pe exploatarea lui. Nu alta era situația la începutul secolului al XVII-lea, pe vremea povestirii noastre, așa încât, cu profunda lui intuiție, Broanteș își dădu seama că gestul lui ar fi în esență fals și nu-l mai făcu. — La mănăstire n-am mai stat mult după aceea, reluă Cosette întinzându-se după ceșcuță și dezvelind cu acest prilej un genunche - pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Cosette ședea atât de frumos cu vițele negre de păr fluturând în bătaia fumului pipei spătarului Vulture, încât un marinar mărunțel numai mușchii și osu’, ce căra înspre pupă un sac umplut cu stoici și eleați, avu trecând pe lângă țigăncușă intuiția că, oricât s-ar strădui, oricât ar munci pentru binele societății din care făcea fatalmente parte, nu va reuși niciodată să se bucure de nurii unei asemenea ființe: covârșit de revelație, acest om simplu trecu trist spre babord. — Măria-Ta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]