2,638 matches
-
este numărul de aur, . Deci prima față a lui este modestul raport (1). Dacă ținem cont că a=b+c => => => număr de aur diferă de inversul său printr-o unitate. Avem -1=0, de unde , a doua față a lui Ønr irațional, pătratic și se aproximează prin 1,618. Cine a stabilit prima formulare matematică a lui Φ nu se mai știe, dar sigur egiptenii l-au folosit în construcția piramidelor. Herodot afirmă că egiptenii i-au destăinuit că secretul armoniei piramidei
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
profesie și nici prilej de delectare ieftină, ci idee, credință și cale de mărturisire. Opera lui, cu alura de întreg compact și cu aerul de închis-deschis, care provine dintr-o structura poliedrică, trimite reflexe care suscită receptorilor ei efecte afective iraționale și raționale. Acest întreg cu margini flexibile în care sălășluiește ambiguitatea estetică este o constelație caleidoscopică în care se poate "citi" o rafinare inteligentă a ideii deținute în temeiul unei imaginații explozive bine strunite. Omul și arta lui de autor
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
de regizor al istoriei. În fond, chiar alegerile sale majore (fascinat o viață de Shakespeare, de Cehov și Caragiale ) depun mărturie pentru faptul că și-a integrat firesc în weltanschauung-ul său aceste idei: că lumea este și rațională și irațională (uneori "își iese din țâțâni", știau prea bine toți acești maeștrii respectați), că scânteia comică este și semn al tragicului cotidian și, deopotrivă că absurdul și drama pot fi maligne sau benigne. Nu se știe, cu certitudine, dinainte. Dar, mai
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
însăși bazele conștiinței democratice necrezând în forța intrinsecă a "masei democratice moderne", care are o tendință benefică spre adunare pentru a câștiga forță și legitimitate; în schimb, cinicii moderni se simt bine în "masele de adunătură" (după expresia lui Canetti), iraționale și capricioase, exhibiționiste și fluide, ce pot fi ușor manipulate. Mai nou, cinicii cultivați, provenind din medii intelectuale, nu cultivă în public luciditatea brutală. Cel puțin nu în spațiul autohton. Tocmai de aceea, deși îi disprețuiesc inclusiv pe cei care
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
are însă nevoie de idoli și din ei se detașează, atunci, soldatul... Acesta este Tamburul Major rol oferit la o valoroasă interpretare de către Adrian Vișan... Ei fac parte din acel admirabil ansamblu care construiește spectacolul. [...] Contrastul cu această lume dezlănțuită irațional, în arderea "patimilor" se marchează prin prezența lui Woyzeck, a cărui partitură regizorul o dezvoltă, o amplifică prin alte două personaje: înțeleptul Nebun și Andres, posibile fațete evolutive ale spiritului "lunatic", dar și "pământean" ce sălășluiesc în personajul care trăiește
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
multidimensionale, indisociabile de viața noastră individulă și socială sub toate aspectele sale"172 devin mai clare, fie în articolele apărute în Science/Culture, fie în Trans-versales. În 1992, ca răspuns la apelul de la Heidelberg care denunță "ecologia ca o ideologie irațională", reafirmă că "natura se află în serviciul omului" și că doar "știința, tehnica și industria" vor salva lumea, Jacques Robin ia poziție și de-clară: "Știința a luat locul religiei în Occident pen-tru a revendica aspectul absolut al cunoașterii, pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
etc.), sentiment, voință. Spiritul este totalizarea lor conștientă și îmbogățirea lor cu rațiunea. Intelect rațiune. Intelectul caută și dă cunoștințe, rațiunea dă înțelesuri. Primul se oprește (cu grecii, de ex.) și se sperie (antinomii, infinit) de irațional; al doilea integrează iraționalul" (Constantin Noica, Jurnal de idei, București, Editura Humanitas, 1990, p. 368). Dar cele trei "demersuri" ale sufletului (care constituie și pentru Dilthey punctul de plecare în "construcția lumii istorice în științele spiritului") sunt tocmai cele trei componente ale naturii umane
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
Privită din perspectiva raționalistă hegeliană, dar și din perspectiva uneia dintre ideile ei fundamentale, conform căreia gândirea nu poate pătrunde în spatele vieții (vezi II, nota 86, precum și IV, 3), metafizica lui Dilthey este după expresia lui Schnädelbach "o metafizică a iraționalului". Plecând de la "modelul lui Schopenhauer", ea consideră că tot "ce <<asigură coeziunea lumii în componentele ei cele mai intime>> rămâne inaccesibil rațiunii"; în schimb, "metafizica lui Hegel e pe de-a-ntregul raționalistă, căci, potrivit ei, orice realitate, chiar și cea
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
eșec susțin adepții modelului relativist -, este bine că se întâmplă așa, fiindcă aici avem de-a face în fond cu "o limitație ce nu limitează", care constituie tocmai "tăria" ei. Atunci intră în joc rațiunea care, instituind, caută "să integreze iraționalul"93. Numai rațiunea, care "este întotdeauna în mers și niciodată la capătul drumului"94, are capacitatea de a înlătura blocajul intelectului în fața "iraționalului". De aceea, Noica "socotea că orice plăsmuire speculativă de autentică valoare va fi o închidere ce se
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
nu limitează", care constituie tocmai "tăria" ei. Atunci intră în joc rațiunea care, instituind, caută "să integreze iraționalul"93. Numai rațiunea, care "este întotdeauna în mers și niciodată la capătul drumului"94, are capacitatea de a înlătura blocajul intelectului în fața "iraționalului". De aceea, Noica "socotea că orice plăsmuire speculativă de autentică valoare va fi o închidere ce se deschide."95 (Subliniem "plăsmuire speculativă", nu cunoaștere obiectivă, de tip științific.) Întrebându-se "de ce ne scapă Ideea mereu", Noica răspunde că "numai așa
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
filozofiei (înțelese drept cunoaștere a unui "insondabil" ce rămâne mereu de explorat) într-o premisă a libertății: fiecare filozof devine liber să-și aleagă "axiomele" proprii, în încercarea personală ca moi pensant, cum ar spune Paul Valéry110 de a "integra iraționalul" într-o viziune capabilă să dea un sens lumii. Această "integrare" nu înseamnă desigur și o cunoaștere obiectivă a "iraționalului". Dar chiar dacă filozoful pune în joc un adevăr relativ, multiplu condiționat 111, aceasta nu înseamnă că nu ne aflăm în fața
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
liber să-și aleagă "axiomele" proprii, în încercarea personală ca moi pensant, cum ar spune Paul Valéry110 de a "integra iraționalul" într-o viziune capabilă să dea un sens lumii. Această "integrare" nu înseamnă desigur și o cunoaștere obiectivă a "iraționalului". Dar chiar dacă filozoful pune în joc un adevăr relativ, multiplu condiționat 111, aceasta nu înseamnă că nu ne aflăm în fața unui adevăr. Orice filozof are propria accepțiune a conceptului de "adevăr", iar aceasta "depinde de viziunea lui generală despre lume
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
Spranger, Der Sinn..., p. 25. 91 L. Blaga, Censura transcendentă, p. 443. 92 Ibid., pp. 443-444. 93 Am văzut în primul capitol (nota 185) că din punctul de vedere al lui Noica, intelectul oferă doar "cunoștințe" și se blochează în fața "iraționalului"; în schimb, rațiunea, care "dă înțelesuri", "integrează iraționalul". 94 M. Flonta, Între gând propriu și sistem, p. 374. 95 Ibid. 96 Apud G. Liiceanu, Jurnalul de la Păltiniș, p. 120. 97 Ibid. 98 L. Blaga, Ființa istorică, p. 176. 99 În
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
Censura transcendentă, p. 443. 92 Ibid., pp. 443-444. 93 Am văzut în primul capitol (nota 185) că din punctul de vedere al lui Noica, intelectul oferă doar "cunoștințe" și se blochează în fața "iraționalului"; în schimb, rațiunea, care "dă înțelesuri", "integrează iraționalul". 94 M. Flonta, Între gând propriu și sistem, p. 374. 95 Ibid. 96 Apud G. Liiceanu, Jurnalul de la Păltiniș, p. 120. 97 Ibid. 98 L. Blaga, Ființa istorică, p. 176. 99 În alt loc, Noica modulează astfel această idee: "Toți
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
Nietzsche. Atunci când îl citim pe Nietzsche ar fi bine să avem în fața ochilor faptul că sora sa (cea care a făcut pactul cu naziștii!) a intervenit în manuscrisele nepublicate ale gânditorului german și, de aici, multe enunțuri inexplicabile, ilogice sau iraționale! Atunci când îl citim pe Nietzsche, mă întreb dacă nu cumva, în multe dintre paragrafele atribuite acestuia, o citim pe... sora lui Nietzsche! Foucault nu-mi aduc aminte să fi precizat ceva în legătura cu acest aspect, ori de câte ori se referă la
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
efectele sexului asupra psihicului (dorințe, plăceri, dureri, șocuri, perversiuni etc., tot ceea ce marchează psihicul uman prin intermediul sexului!). În acest mod a fost posibilă, peste veacuri, nașterea unei psihanalize, iar în secolul XX, a sexologiilor! Sexualitatea nu este nici rațională, nici irațională, ci un permanenent vehicul între cele două stări. Astfel, ea se află la interferența dintre nevoie și dorință. Am putea înscrie nevoile umane într-un registru al raționalului, iar dorințele fanteziste și patologice în cel al iraționalului. Un fel de
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
nici rațională, nici irațională, ci un permanenent vehicul între cele două stări. Astfel, ea se află la interferența dintre nevoie și dorință. Am putea înscrie nevoile umane într-un registru al raționalului, iar dorințele fanteziste și patologice în cel al iraționalului. Un fel de voyeurism mental însoțește discursul occidental despre sex; discurs care incită și excită sufletele oamenilor. De aici și cele două instanțe complementare ale sexului-rege: 1) sexul ca reprezentare; 2) sexul ca practică. Precum religiile, sexualitatea occidentală e însoțită
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
trup material. Avem un suflet și un spirit ce mențin și conferă vitalitate carnației. Avem o rațiune domeniu de problematizat! -, ce urmărește cu meticulozitate... dorințele, interesele și ceea ce fiziologii secolului al XIX-lea numeau instincte. Avem o serie de pulsiuni iraționale și inexplicabile ce deschid posibilitatea (re)structurării conștiinței. Există o relație non-reprezentabilă între felul lui Cum? se forjează instinctul criminal pe restructurarea conștiinței. Astfel, criminalii devin reformați mental, evident, dacă sunt integrați într-un proces al recuperării, și nu unul
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
o diminuare a plăcerii intense! Prin pornografie, energia sexuală, atât de vitală, se consumă în van, dar ea răspunde și unei dorințe imediate din subconștientul uman ce se află în căutarea plăcerii și a puterii! Pornografia este "răspunsul" la dorința irațională de putere-plăcere, dar ea se situează și ca o "alienare" a sufletelor înstrăinate din zilele noastre. Sexualitatea nu este ceva care stârnește zâmbete decât pentru adolescenții curioși. Prin actul sexual, prin practicarea plăcerilor, viziunea sau concepția omului despre sine, despre
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
că-și poate întreține soția și copiii. Clauzele dintre soț și soție erau ferm stipulate în contractul de căsătorie. Cu toate acestea, soțiile grecilor erau femei emancipate, fără a avea semnificația a ceea ce modernii înțeleg prin emancipare, devenită o formă irațională și impresionistă, golită de semnificație istorică! Emanciparea vechilor greci avea drept axe fundamentale permanenta educare și cultivare a sinelui, a interiorului (sufletul, spiritul fiind elementele de emancipat), spre deosebire de emanciparea modernă, centrată pe exterior (trupul, imaginea) și pe o cultivare nu
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
sistemele de învățământ moderne nu sunt altceva decât vehicule ale puterii-cunoaștere, în loc de instituții pentru o societate civilă liberă și matură în gândire. În loc să stimuleze voința de cunoaștere, cercetarea dezinteresată, sistemele "noastre" îndârjesc relațiile de putere, diseminează în rândul tinerilor dorința (irațională) de putere, de a fi puternic și important, de parcă aceste atribute se pot dezvolta fără o cunoaștere istorică și umanistă. Ele produc în masă inegalități sociale și economice prin formarea unei elite ce este aservită economic (de bănci, care le
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
bine întreținute conform căreia discursul revoluționarului din "Împărat și Proletar" ar fi chiar vocea, convingerea etică a poetului. Neliberal prin înrâurirea "Upanișadelor" și a eticii kantiene, ce legiferau suveranitatea ierarhiilor și a elitelor caracterelor apte să canalizeze patimile, instinctele, defulările iraționale ale mulțimii, Eminescu este prezent în cugetarea Cezarului, nerecunoscând decât legea morală lăuntrică ce exclude furia egalitaristă, pragmatismul și contingentul. Deturnarea retorică a planului semantic, premeditată de Eminescu, a generat confuzia de apartenență a celor două conștiințe, cea empirică a
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
ea". Care sunt probele date la iveală de Valentin Protopopescu în acest proces de lustrație pe adresa vieții și operei lui Cioran? Textele de tinerețe în limba română, delirante, ale marelui stilist de mai târziu, despre Hitler (mistica führerului, cultura iraționalului, elogiul revoluției național-socialiste), trimise în țară din poziția de bursier la Berlin și München (1933 - 1935), ferparul radiofonic rostit la 27 noiembrie 1940 (la câteva ore după asasinarea lui Iorga și Virgil Madgearu) celebrându-i nu pe aceștia, vai, ci
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
călătorului care abia împlinise 39 de ani față de Germania (pe-atunci R.F.G.) este una de refuz al latinului față de firea și psihicul germanilor, impregnat cu un strat "selvatic, tenebros, nelatin", cum spune V. P., atrași fiind de goticul nocturn și irațional, un reper ancestral sesizat la vremea sa chiar de Tacitus. Participând la un carnaval renan, profesorul Zaciu are ocazia să vitupereze climatul de libertate excesivă, folosind expresii tari pe adresa acelei dizgrațioase, obstinate petreceri colective în care risipa și ostentația
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
a voinței de a trăi această viață împotriva Voinței schopenhauriene", pesimismul eminescian (marcat definitiv de memoria mormântului ciobanului mioritic și al mândrei sale crăiese) se supune eticii filosofului german, dorinței de auvtoanulare, de stingere în Noluntas, animat ontologic de acel irațional cupio dissolvi. Așadar, față de mesajul final de solidaritate creaturală a lui Leopardi, mesajul lui Eminescu este, după Albisani, unul al nostalgiei morții, al unei voluptăți tanatologice exprimate în embleme tip "mai am un sigur dor / iar când voi fi pământ
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]