1,605 matches
-
deplasat in timpul crizei la Ambasada României din Bagdad și a supervizat transportul și perioada de diebriefing la care au fost supuși jurnaliștii români la vila SRI-ului. De asemenea, a asistat și la audierea jurnaliștilor de către comisia de anchetă irakiană condusă de generalul Raad și locotenent-colonelul Moaed, deplasată la București imediat după eliberare. După cum declara mai târziu, "într-adevăr, este adevărat, Serviciul Român de Informații a avut o implicare în ceea ce înseamnă operațiunea de salvare. Pe un anumit segment de
Florian Coldea () [Corola-website/Science/304803_a_306132]
-
pe „arabii mlaștinilor”. După Invazia Irakului politica de drenare a mlaștinilor a fost oprită, dar rămâne de văzut dacă mlaștinile vor reapărea. Eufratul este navigabil cu ajutorul unor bărci pentru ape puțin adânci (barje), cu care se poate ajunge până la orașul irakian Hit, aflat la 1.930 kilometri în amonte de gura de vărsare și la o altitudine de doar 53 metri deasupra nivelului mării. Mai sus de Hit, însă, datorită repezișurilor și barajelor naturale, râul nu poate fi folosit pentru navigația
Eufrat () [Corola-website/Science/304840_a_306169]
-
situația britanicilor din zona Orientului Mijlociu s-a complicat după declanșarea unei lovituri de stat în Irak, care a înlăturat de la putere guvernul probritanic. La Bagdad a fost instalată o conducere progermană în frunte cu Rashid Ali al-Kaylani. Noua conducere irakiană a cerut forțelor britanice să părăsească țara. În Irak erau două baze militare britanice,una la Basra, cea de-a doua la Habbaniya. Baza de la Basra era foarte bine apărată și era de necucerit pentru irakieni, dar baza aeriană de la
Istoria militară a Regatului Unit în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/314100_a_315429]
-
Irak erau două baze militare britanice,una la Basra, cea de-a doua la Habbaniya. Baza de la Basra era foarte bine apărată și era de necucerit pentru irakieni, dar baza aeriană de la Habbaniya era slab apărată și izolată în mijlocul teritoriului irakian. Baza aeriană era în principal un centru de antrenament. Personalul militar al bazei transformase avioanele de antrenament în aparatele capabile să poarte arme. Irakienii au încercuit baza de la Habbaniya și i-au avertizat pe britanici că orice activitate militară avea
Istoria militară a Regatului Unit în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/314100_a_315429]
-
genuri literare arabe. Spre exemplu, Nasif al-Yaziji, din Liban, a compus maqamate ce se asemănau cu formele medievale. Totuși, în cele din urmă, poeții arabi au început să caute forme mai moderne de exprimare, cum ar fi versul alb. Poeta irakiană Nazik al-Malaˈika este asociată de multe ori cu începuturile mișcării de instituire a versului alb. Poezia arabă modernă este un gen foarte complex, incluzând poeme în proză și forme care sunt experimentale în diferite grade. În perioada modernă tradiția prozei
Literatură arabă () [Corola-website/Science/314207_a_315536]
-
iar suma era comparabilă cu valoarea investițiilor moldovenești în România. Valoare schimburi comerciale (milioane euro): <br clear=left> Comerțul dintre România și Israel în anul 2010 a fost de 427 milioane de dolari. România, alături de alte state, a restructurat datoria irakiană, datorie făcută înainte de 1989. În 2006 Irakul a recunoscut o datorie față de România de 977 milioane de dolari care va fi achitată, potrivit Ministerului Finanțelor, eșalonat, până în 2028. La insistențele americane, o sumă importantă din datorie a fost ștearsă. Conform
Comerțul exterior al României () [Corola-website/Science/320376_a_321705]
-
fost ștearsă. Conform unei telegrame a ambasadei americane în România, transmisă Washingtonului și publicată la începutul anului de WikiLeaks, susținea că președintele Traian Băsescu a renunțat în 2005 după o întâlnire cu ambasadorul american Richard Jones, la 80% din datoria irakiană. România și Republica Federală Nigeria au stabilit relații diplomatice la 12 noiembrie 1966, la nivel de ambasadă. În 1968 s-a deschis Ambasada României la Lagos și a fost acreditat primul ambasador rezident. Din 2001, aceasta funcționează la Abuja (actuala
Comerțul exterior al României () [Corola-website/Science/320376_a_321705]
-
s-a înscris la o universitate din Moscova celebră pentru recrutarea de tineri comuniști străini. În 1970, s-a oferit voluntar în Frontul Popular pentru Eliberarea Palestinei. În Liban, și-a terminat pregătirea la o școală la care predau militari irakieni. După mai multe atentate nereușite, Ramírez Sánchez a devenit celebru în 1975 pentru un raid în cartierul general al OPEC din Viena, soldat cu moartea a trei oameni. Acesta a fost urmat de o serie de atacuri împotriva unor ținte
Carlos Șacalul () [Corola-website/Science/323416_a_324745]
-
pentru Eliberarea Palestinei în iulie 1970. A fost trimis la o tabără de pregătire pentru voluntarii străini organizată lângă Amman, Iordania. După ce a terminat pregătirea, a trecut la o altă școală, cu numele de cod H4 cu profesori din cadrul armatei irakiene, aflată lângă granița dintre Siria și Irak. După ce a terminat pregătirea pentru luptele de gherilă, Carlos a jucat un rol activ pentru FPEP în nordul Iordaniei în timpul conflictului Septembrie Negru din 1970, câștigând o reputație de luptător. După ce organizația a
Carlos Șacalul () [Corola-website/Science/323416_a_324745]
-
La 21 decembrie 1975, el a condus echipa de șase (din care făcea parte și Gabriele Kröcher-Tiedemann) care a atacat întrunirea la vârf a liderilor OPEC: au luat peste 60 de ostatici, au ucis trei persoane, on polițist austriac, un irakian angajat al OPEC și un membru al delegației libiene. Carlos a cerut ca autoritățile austriece să citească la radio și televiziune din două în două ore un comunicat privind cauza palestiniană. Pentru a evita execuția unui ostatic la fiecare 15
Carlos Șacalul () [Corola-website/Science/323416_a_324745]
-
cererea KGB, deși serviciile de informații occidentale se așteptau la activități teroriste în această perioadă. La un moment dat, Securitatea din România l-a angajat pe Carlos să asasineze disidenți români care locuiau în Franța. Cu susținerea condiționată a regimului irakian și după moartea lui Haddad, Ramírez Sánchez și-a oferit serviciile grupării sale către FPEP și alte grupări. Primul atac ar putea fi unul eșuat, cu rachetă, asupra centralei termonucleare Superphénix din Franța la1 18 ianuarie 1982. În februarie 1982
Carlos Șacalul () [Corola-website/Science/323416_a_324745]
-
susținere în Siria. S-a stabilit la Damasc împreună cu Kopp și cu fiica lor, Elba Rosa. Guvernul sirian l-a obligat pe Ramírez Sánchez să rămână inactiv, și el nu a mai fost perceput ca o amenințare. În 1990, guvernul irakian l-a abordat cu unele oferte, iar în septembrie 1991, a fost expulzat din Siria. După o ședere temporară în Iordania, s-a considerat mai bine protejat în Sudan și s-a mutat la Khartoum. În cariera lui Carlos, petrecută
Carlos Șacalul () [Corola-website/Science/323416_a_324745]
-
a fost un incident care a avut loc la data de 28 martie 2005, când trei jurnaliști români (Ovidiu Ohanesian, Sorin Mișcoci și Marie Jeanne Ion) se aflau în capitala irakiană de aproximativ o săptămână pentru a realiza interviuri cu premierul irakian și cu noul președinte al Irakului au fost răpiți în Irak împreună cu ghidul lor irakian Mohammed Munaf (despre care ulterior s-a aflat că avea și cetățenie americană) de către
Răpirea jurnaliștilor români în Irak () [Corola-website/Science/323013_a_324342]
-
fost un incident care a avut loc la data de 28 martie 2005, când trei jurnaliști români (Ovidiu Ohanesian, Sorin Mișcoci și Marie Jeanne Ion) se aflau în capitala irakiană de aproximativ o săptămână pentru a realiza interviuri cu premierul irakian și cu noul președinte al Irakului au fost răpiți în Irak împreună cu ghidul lor irakian Mohammed Munaf (despre care ulterior s-a aflat că avea și cetățenie americană) de către persoane necunoscute. Răpitorii, care au declarat că fac parte din organizația
Răpirea jurnaliștilor români în Irak () [Corola-website/Science/323013_a_324342]
-
de dolari pentru eliberarea fiecăruia dintre cei patru ziariști. După ce au fost ținuți 3 zile într-o locație din Bagdad, jurnaliștii răpiți au fost transferați la 1 aprilie 2005 în beciul unei ferme, aflată la 15 km sud de capitala irakiană, fiind eliberați după 55 de zile, la data de 22 mai 2005. La 22 mai 2005, într-o declarație de presă, președintele României, Traian Băsescu, a mulțumit serviciilor secrete de informații străine și române, precum și autorităților americane din Irak, comunității
Răpirea jurnaliștilor români în Irak () [Corola-website/Science/323013_a_324342]
-
unei celule noi, cea care i-a răpit de jurnaliștii noștri. Colonelul SIE în rezervă Ionel Dragomir susține că cei trei jurnaliști români au fost răpiți inițial de o grupare controlată de servicii secrete străine care urmăreau să descopere teroriștii irakieni specializați în răpirea cetățenilor occidentali. Această răpire a fost înscenată pentru a se vedea dacă grupul care a făcut răpirea, care era sub control, va fi contactat de o organizație teroristă reală. Ulterior, operațiunea a scăpat de sub control, iar jurnaliștii
Răpirea jurnaliștilor români în Irak () [Corola-website/Science/323013_a_324342]
-
privind vânzarea și furnizarea de arme și materiale conexe Irakului, instituite de Rezoluția 661 (1990) a Consiliului de Securitate și de rezoluțiile ulterioare relevante, inclusiv Rezoluția 1483 (2003) a Consiliului de Securitate, altele decât armele și materialele conexe necesare guvernului irakian sau forței multinaționale instituite în conformitate cu Rezoluția 1511 (2003) și în care acesta amintește menținerea obligațiilor statelor membre de a îngheța unele fonduri, active și resurse economice și de a le transfera în conformitate cu Rezoluția 1483 (2003), precum și menținerea interdicțiilor sau a
32004E0553-ro () [Corola-website/Law/292611_a_293940]
-
activităților descrise la alineatul 3, litera (f) din Rezoluția 707 (1991) a Consiliului de Securitate din 15 august 1991, alineatul (1) al prezentului articol nu se aplică pentru vânzarea, furnizarea, transferul sau exportul de arme și materiale conexe necesare guvernului irakian sau forței multinaționale instituite în conformitate cu Rezoluția 1511 (2003) a Consiliului de Securitate în sensul Rezoluției 1546 (2004). (3) Vânzarea, furnizarea, transferul sau exportul de arme și materiale conexe menționate la alineatul (2) fac obiectul unei autorizații eliberate de autoritățile competente
32004E0553-ro () [Corola-website/Law/292611_a_293940]
-
autonomia și libertatea sunt incompatibile cu acesta. Războiul împotriva Terorismului nu este de fapt despre terorism, ci este, cum ne spune Arundhati Roy, impulsul distructiv al unor superputeri către supremație, coerciție și hegemonie globală. De aceea, continuă autoarea, decimarea societății irakiene este comparabilă cu austeritatea argentiniană sau, mai recent, cu cea din Europa de Sud-Est: toate sunt asediate de imperialismul neoliberal doar că unele cu raiduri aeriene și altele cu carnetul de cecuri al FMI-ului. În primul rând, trist și
De aici, de la margine: pentru o metodă decolonială în discursurile culturale din România () [Corola-website/Science/296077_a_297406]
-
peste 90% din necesarul de combustibili al Turciei a provenit din afara țări. Turcia susține un proiect de oleoduct între porturile sale, Samsun de la Marea Neagră, și Ceyhan de la Mediterana, care servește deja drept terminal pentru oleoductele care aduc petrol azer și irakian. Din 2003, Rusia este primul partener comercial al Turciei, cu schimburi de 38 de miliarde de dolari în 2007. Sute de firme turcești operează în Rusia, circa două milioane de ruși vin anual în Turcia (un milion conform altei estimări), iar
Turcia () [Corola-website/Science/297606_a_298935]
-
sunt polonezi, suedezi, pakistanezi, irakieni, somalezi, germani, vietnamezi și danezi. Norvegienii de origine pakistaneză sunt cel mai mare grup minoritar din Norvegia iar majoritatea lor, 31.000 de persoane, locuiesc în și în apropiere de Oslo. Imigrația cetățenilor de origine irakiană a arătat o creștere în ultimii ani. După extinderea Uniunii Europene din anul 2004 a existat un aflux de imigranți din Europa Centrală și de Est, în special din Polonia. Cea mai mare creștere de imigranți a fost în 2007
Norvegia () [Corola-website/Science/297678_a_299007]
-
65) Deși limba arabă este în general asociată cu islamul (fiind limba de cult), trebuie si subliniat că ea este vorbită, de asemenea, de către arabii creștini, evreii mizrahi, și de către comunități religioase mai mici cum ar fi ceea a mandeenilor irakieni. Majoritatea musulmanilor din lume nu vorbesc araba, dar cunosc o serie de expresii fixe, cum ar fi cele folosite în rugăciunea islamică, fără să le înțeleagă neapărat sensul. Totuși, învățarea arabei reprezintă o parte importantă din aria curriculară a oricărei
Limba arabă () [Corola-website/Science/296905_a_298234]
-
dintre ei având relații în trecut cu ETA. Osama bin Laden a amenințat public în 2003 cu acțiuni de pedepsire contra țărilor care vor sprijini Statele Unite în invazia Irakului, indicând foarte clar numele Spaniei, care are 1300 soldați pe pământul irakian la începutul lui 2004. La orele 14 în ziua de 12 martie, Ministrul de Interne a dat o serie de detalii referitoare la detonare și tipul de exploziv implicat, care pare să sublinieze bănuielile asupra unui grup islamic. Cu o
Atentatele din 11 martie 2004 de la Madrid () [Corola-website/Science/297142_a_298471]
-
ale Irakului și Iordaniei au înființat o structură confederativa, Federația Arabă. Steagul acesteia a fost steagul Iordaniei, cu triunghi roșu, dar fără steaua albă cu șapte colțuri. Uniunea a durat mai puțin de șase luni, fiind abolita în urmă Revoluției irakiene de la 14 iulie 1958. În urmă răsturnării monarhiei la 14 iulie 1958 de către generalul Abdul Karim Al Kassem, s-a proclamat Republică. Noul steag adoptat prin legea 102 din 1959 a fost cu totul diferit: un tricolor negru - alb -verde
Drapelul Irakului () [Corola-website/Science/297221_a_298550]
-
ea un cerc galben. Culorile benzilor erau cele pan-arabe, soarele galben din centru reprezenta poporul kurd, iar steaua roșie a lui Iștar reprezenta trecutul antic al țării și minoritatea „asiriana”, formată din creștini caldeeni, asirieni sau sirieni. Acest drapel irakian este permis în prezent în zona autonomă kurdă, care, în schimb, nu admite steagurile irakiene cu numai culorile panarabiste folosite în 1963-2008. După răsturnarea în 1963 a lui Al Kassem de către Partidul Baas, nour regim a adoptat la 31 iulie
Drapelul Irakului () [Corola-website/Science/297221_a_298550]