1,973 matches
-
preluabili în echipă și promițători pentru rest. (Adusesem cu mine o mostră din traducerea lor, și Noica - citind-o împreună într-una din seri - s-a arătat încîntat.) " Dacă ne punem problema unui elitism cultural, fără de care nu poți face ispravă culturală, cred că ar trebui să avem un impact cu elevii din ultimele clase. Acolo e de aruncat sămânța, nu la cei care tocmai au ieșit din facultate și pe care în felul acesta îi pierzi pentru cei mai buni
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
fapt ați ajuns în situația când nu mai puteți pierde partida decât într-un singur fel: nejucînd-o. Dar ce înseamnă a o juca? Înseamnă a respecta imperativul cantității, care în științele umaniste este decisiv. Toți cei care au făcut o ispravă în umanistică știau o carte teribilă. Nu poți veni în cultură doar cu natura spiritului, cu înzestrarea lui animală." Andrei îi invocă pe grecii secolelor V-IV. "Era oare gândul lor îngreunat, precum este al nostru, de întreg balastul alexandrin
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
lumina ei bună? Limba, care este întotdeauna mai înțeleaptă decât noi, știe să spună: "s-a săvârșit din viață", care est un fel de "s-a desăvârșit viețuind", "s-a împlinit". Orice moarte bună este forma unei desăvârșiri, a unei isprăvi cu cap și coadă. A întreba ce crezi despre moarte sună ca și cum ai întreba despre tăcerea care se așterne după o simfonie. Nu poți să crezi nimic despre ea: crezi numai despre împlinirea care a fost simfonia. Eu aș acorda
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
lui față de Sorin, pe care, după 15 ani, continuă să-l confrunte cu regula eficacității, când celălalt s-a așezat sub semnul mai leneș al Orientului, al meditației care nu trebuie să se convertească cu orice preț în faptă și "ispravă culturală". În orice caz, din întîlnirea lor aștept lucruri spectaculoase, pentru că Noica este în plină aventură logică, cu acele Scrisori din care a publicat deja două în "Viața romînească". Jocurile noastre vesperale au fost inaugurate de Noica. "Mi-am propus
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
arena în care s-au exersat Aristotel și Russell? Am să vă mărturisesc că fac lucrul cu umilință, dar fără sfială. La vârsta mea nu mai poți avea sfială. Cobor deci umil în arena unde Aristotel și Russell au făcut isprăvile pe care le-au făcut, dar cobor cu gândul că ei au lăsat totuși probleme deschise, că au lăsat deci destul loc în care să mă pot înscrie și eu pentru a-mi prezenta micul meu exercițiu. Însă tot în
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
te integrează și te unifică? Te pun, cu această întrebare, în fața destinului tău cărturăresc. De ce să treci către matematică în vederea logicii, în loc de a te muta cu logica în filozofia culturii? Ești singurul de la noi care ar putea face o asemenea ispravă. A merge pe linia filozofiei culturii făcute cu mijloacele formalismului modern ar fi, cred, singurul mod de a mântui și logica, și pe tine. Orice logician, când apucă pe drumul fără întoarcere al logicii, devine un Pierrot: o ființă pe
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
pentru cel pentru care o analizează, acela nu are "rațiune", ba nici îndreptățirea de a vorbi și de a scrie. Acestea cu privire la Bochenski. Cât privește întrebarea de ieri a lui Gabi, "de ce nu putem ieși pe scena culturii europene cu isprava noastră": Gabi ar vrea, spun eu, "un cântec încăpător cât lumea"; iar eu nu vreau decât un cântec încăpător. Iar un asemenea cântec este o cucerire de fiecare zi. Ca și libertatea despre care vorbea Goethe, bucuria trebuie cucerită zilnic
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
lecțiile de engleză pentru ospătari, îndatoririle mele sânt aceleași." Și a plecat. Mie mi-a mărturisit că mă iubea mai mult decât pe fiul său, care trăia în "desăvîrșirea fără săvîrșire" (se călugărise), pe când de la mine mai putea spera "o ispravă culturală". Iar în preajma unei operații, dîndu-i telefon de la spital, m-a întrebat dacă aveam liniștea interioară ca să pot, până una-alta, lucra. Toate aceste gesturi, care pot fi judecate desigur ca monstruoase, își aveau însă întemeierea într-o atitudine care
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
neștiind încotro s-o apuc, ars de îndoială și patimă ca în ceasul dintâi al vieții. O, Doamne, nu înseamnă că am dat dintr-o dată cu piciorul la tot ce însemnase până atunci viața mea. Știam, în continuare, ce este o ispravă filozofică și pentru că asistasem, prin Noica, pe viu la ce înseamnă nașterea ei, admirația mea pentru scrâșnetul suprem al minții rămăsese intactă. Dar tocmai pentru că asistasem, pe lângă acest scrâșnet putusem să disting și altceva, un lucru pe care l-aș
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
a pus în farfurii "mămăliga pripită". Cînd a început să ne doară burta, pe Virgil și pe mine, am înțeles de ce Fărcășanu ne cânta fals un Bach la vioară. Nu se putea concentra din cauza crampelor." În orice caz, încîntată de isprava ei, se grăbește să i-o anunțe mamei, în România. Cunoscând pesemne competența fiicei sale în domeniu și evaluând corect riscurile, mama trimite o telegramă: Arretez tout de suite. Lettre suit. Îmi amintesc, de asemenea, de seri petrecute la Ierunci
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
este să-ți pui singur întrebările juste, să intri în viață cu toate mirările lumii și apoi să te așezi, din miile de orbite posibile, pe aceea care-ți convine și care devine a ta. Pesemne că cea mai mare ispravă a cuiva este să-și dea un destin. Când vorbesc, în cazul lui, de darul căutării și găsirii am în vedere tocmai această vocație a destinului. Este ceva tulburător în indivizii care intră în viață semănând cu coarda bine întinsă
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
l-a jucat alt savant, directorul adjunct al Institutului, un elvețian care se afla de 20 de ani în Japonia, purtând numele straniu de Urs Ap. Așadar, undeva pe acest drum presărat cu mii și mii de kanji a început isprava fiului meu. A ști cu adevărat japoneza însemna să poți "desena" spontan, așa cum facem noi cu cele 24 de litere ale alfabetului latin, câteva mii de semne a căror reproducere comportă uneori îmbinarea în forme unitar-baroce a peste zece liniuțe
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Ființă și timp. Atacase apoi cursul din 1925 care a stat la baza redactării lui Sein und Zeit, când l-am invitat să mă însoțească în finalul aventurii cu care avea să se încheie ― așa îmi propusesem deocamdată cel puțin ― isprava mea de traducător al lui Heidegger în românește. Terminasem de tradus trei sferturi din Sein und Zeit și am simțit dintr-o dată că nu voi ajunge niciodată la sfârșit. Cel puțin nu așa cum ajunsesem să trăiesc, traducând pe apucate, incapabil
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
roșii, turle de biserici și, în zare, relieful împădurit al dealurilor care înconjoară Heidelbergul și care rămân până către mijlocul zilei învăluite distant în ceață. Apartamentul are toate conforturile civilizației germane. Bucătăria, minunat dotată, îmi permite să mă lansez în isprăvi culinare și, din acest punct de vedere, ne completăm minunat, Cătălin și cu mine, eu acoperind capitolul gastronomic, iar el pe cel tehnico-computeristic, care ne ține branșați la univers. De îndată ce are o clipă liberă, Cătălin trece la "lefton", numele denigrator
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
spune toate acestea și multe, multe alte lucruri pe lângă ele (de la "care e ființa ciocanului sau pantofului" și până la "care e ființa sinelui meu"), Heidegger elaborează un cod cu ajutorul căruia să poată îmbrățișa în 600 de pagini toată ființa lumii. Isprava traducătorului este aceasta: el trebuie să învețe acest cod, să-l deslușească în toate cotloanele lui și să creeze unul analog recurgând la materialul pe care i-l oferă limba lui. Aceasta este aventura singulară despre care vorbeam la început
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
că trupul trebuie să ne fie liber și mișcările lejere, pentru a putea păși mai lesne pe acest alt tărâm. Ba există chiar o "vocație a jerpelelii" care ne-a mânat pe amândoi în alegerea echipamentului ce pare adecvat pentru isprava noastră. În fiecare dimineață, când ne așezăm la masa de lucru, eu port bermude, un T-shirt negru lălâu și, în picioare, o pereche de pantofi mocasin, însă cu o singură șosetă neagră, pe piciorul stâng. Cătălin are niște pantaloni pufoși
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
lui Noica, al cărei plic l-am desfăcut tremurând, a venit la capătul unei așteptări atât de încordate și a reprezentat pentru mine o asemenea eliberare, încît de fericire am început să plâng. Am simțit atunci că făcusem una dintre isprăvile vieții mele și că în spatele ei, făcînd-o posibilă, se afla un enorm zăcământ de iubire. Am aflat atunci ― și distanța care mă despărțea de locul unde totul se petrecuse m-a ajutat să aflu ― cum se poate coborî în străfundul
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
congresele și colocviile de filozofie dedicate unui gânditor. Sala unui colocviu este proiecția în spațiu a unui soi de pitacism superior. Mai mult, gânditorul celebrat seamănă cu "strămoșul", cu eroul eponim căruia i se reproduc, ritualic, faptele (gesta). Însă cum isprava strămoșului filozof este tocmai codul pe care el l-a inventat, ritualul repetitiv este unul esențialmente lingvistic. Pitacismul comentatorilor constă tocmai în această repetiție cu valoare simbolic-ontogenetică: cosmosul originar al gândirii gânditorului este creat din nou cu fiecare colocviu care
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
rasă, freamătul pe care îl răspândesc în jur te trimit, toate, la un amplu zvon al existenței în măruntaiele căreia pare că, prin ei, se pregătește ceva, ca în preliminariile revărsării unui vulcan, când totul fierbe în vederea izbucnirii finale, a isprăvii care va țâșni cândva, îngropînd lumea sub fierbințeala ei. Spectacolul acestui clocot în mers, al acestei promisiuni îl fascina pe Noica atunci când ne privea și îl făcea să exclame, cu o vorbă pe care atunci nu o înțelegeam deloc, "ce
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
prelung porțile zăvorite atâta vreme lăsând să se facă văzută cea mai cristalină construcție a filozofiei din câte se întîmplaseră vreodată, abia acum aveam de ce să vreau să văd circumstanțele în care se întrupase spiritul celui care fusese autorul acestei isprăvi. Vreau să spun că numai așa ele puteau începe să-mi vorbească, numai așa se puteau întoarce, pentru a le spori și înviora, asupra sensurilor descărnate ale operei care, la rândul ei, mi le lumina făcîndu-le în alt fel inteligibile
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
turiștii care nu au credibilitate decât dacă au o poză făcută lângă piramide. Orice bibliotecă este proiecția unei veleități culturale. Ea este un garant pentru o știință care nu poate fi probată în fiecare clipă, este dovada indirectă a unei isprăvi culturale care nu trebuie neapărat să fi avut loc și care trimite cu gândul la altele care nu vor avea loc niciodată. Pentru privitorul neavizat imaginea unei biblioteci este cel mai adesea o capcană, o entorsă, Ersatz-ul unei împliniri culturale
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
privea. A trebuit să apară episodul Kosovo, în care România s-a implicat direct și în jurul căruia pasiunile intelectualilor s-au dezlănțuit, pentru a afla, opt ani mai târziu, prin ce infern trecuseră populațiile învecinate cu noi. În țările Europei isprăvile lui Miloșevici și ale generalilor lui îi umpleau pe oameni de stupoare, în vreme ce noi brodam pe tema ortodoxiei care ne înfrățea cu ei. Această plasare placidă în mijlocul lumii, în care dezinteresul pentru problemele altora se însoțește cu indignarea uimită că
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
aici trei doctori și vin tot timpul să mă vadă. Eu Înțeleg foarte bine tot ce-mi spun și acum cînd le-am spus că o să-ți scriu mi-au spus să-ți transmit salutări din partea lor. Le-am povestit isprăvile tale și mereu mă Întreabă de tine cînd vin să mă vadă. De asta e nevoie să-mi scrii ca să știu ce mai faci și să le pot povesti și alte lucruri. Dictează-i lui Vilma ce vrei să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
lîngă asta, cînd te duceai la el și-l rugai să-i dea o chelfăneală lui Gomez, metisul ăla păros și cam prostănac, el zîmbea și-ți spunea că altădată. Așa stăteau lucrurile cu Arzubiaga, aproape că uitară pînă și isprava cu ridicatul bolovanului, cînd Îl ținuse cîteva clipe deasupra capului și apoi și-l așezase pe creștet. Într-o bună zi Silva ridică și el pietroiul și pe urmă și-l așeză pe cap. Silva era un băiat blond cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
nou la o corridă. De aceea o sărută bucuros și se duse În fugă să-i spună Nildei să pregătească repede mîncarea. De aceea Îi spuse ei, de trei ori În acea după-amiază, povestea cu zidarii și cu gălețile și isprava lui cu Albinețu și ea Îi spuse că era un ștrengar, dar știa că Julius era la fel de cuminte ca Întotdeauna. De aceea Sălbatica Îl ajută să-și orînduiască puțin gîndurile și-i spuse ce trebuia să povestească mai Întîi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]