1,829 matches
-
turnului de la „El Frare Blanc“ decupîndu-se printre copaci. Apropiindu-se de colțul de la Román Macaya, tramvaiul Își Încetini mersul pînă cînd se opri aproape cu totul. Conductorul sună din clopoțel, iar controlorul Îmi azvîrli o privire de cenzură. — Hai, domnu’ isteț. Grăbiți-vă, că numărul treizeci și doi aici e. Am coborît și am ascultat huruitul tramvaiului albastru care se pierdea În ceață. Reședința familiei Aldaya era peste drum. O poartă mare din fier forjat acoperită de iederă și de frunze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
pentru domnii Sempere, spuse ea pe un ton sclifosit. Că știu eu că dumneavoastră, intelectualilor, vă plac merele, ca lui Isaac Nepom. — Isaac Newton, bobocel de micșunea, preciză Fermín cu solicitudine. Merceditas Îi aruncă o privire ucigătoare. — Ia te uită, istețul. Să-mi mulțumești că ți-am adus și dumitale unul, și nu un grepfrut, cum meriți. — Dar, femeie, pentru mine ofranda mîinilor dumitale feciorelnice, ăst fruct al păcatului originar, mă-mboldește năvalnic a... — Fermín, te rugăm, i-o reteză tata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
dată. Uite cum își încheie el zapisul: „Toți acești cuprind chiriia o sută șaizăci și cinci de lei, acești bani toți să aibu a-i plăti după tocmală; și am iscălit. Let 1779 avgust 1” D-apoi făclierul era om isteț. El știa să facă socoteli, că altfel nu se lega de mâini și de picioare cu acest zapis... Știa și a plăti. După cum se vede din însemnarea de pe zapis, a plătit până la 1 august 1783 fără nici o amânare... După câțiva
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
Ura! La burlanul pe roți al companiei, camarazi! Bunătăți de alea: stridii, caviar. Ei, ași! Astea-s chestii de coconași (traducere de Iulian Gabriel Hrușcă). Wax! Unor răcani, ca noi, ne-ar face greață. Aspirăm la o marfă ceva mai isteață! Cu slană și mazăre ne-ndoparăm și azi, De la burlanul pe roți al companiei, camarazi. 3 După atâta merinde aleasă, Îngerași ne trezirăm în Rai, nu acasă. Sfântul Petru, cazon, ne primește, Cu ochiul ne face, clipind șmecherește: -Aici, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
se pună acest nume. Dar numai numele nu era suficient. Nu exista în Takamori nici urmă din modestia și franchețea tizului său. Tomoe, în schimb, semăna perfect istoricei Tomoe Gozen care a luptat neînfricată alături de stăpânul ei, Yoshinaka Kiso. Era isteață și nu-i plăcea să sufere nici o înfrângere. Pe scurt, ea a fost crescută în maniera japonezei din zilele noastre. Takamori considera că sora lui era mai drăguță decât multe alte fete de seama ei. Când nu era furioasă sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
netrebnici? Păi, dacă-i așa, n-am să mă căsătoresc niciodată, spunea ea cu nerușinare. Takamori învățase, până la urmă, că era mai înțelept să nu-i răspundă când îi vorbea astfel. Își dădea și el seama că ea este mai isteață și mai energică decât el. Încă din primii ani de studenție s-a gândit, după ce-și făcuse un mic calcul, că n-ar fi rău să se apuce de învățat italiană - limbă care nu prea se studia -, dactilografie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
ar putea fi mai instructiv pentru ea“, gândi Takamori. Gelsomina era mereu prin preajma lui Zambaloni și nu-l părăsea nici o clipă, chiar dacă îi făcea șicane sau o bătea. Până la urmă, a abandonat-o în munți, iarna, la apusul soarelui. Femeie isteață de altfel, dar nu se gândea deloc la viața ei și nu-și calcula pierderile și câștigurile. O fată din zilele noastre ar considera-o de-a dreptul proastă. Și totuși acea lungă suferință a transformat-o, până la urmă, într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
fiul meu.“ Știți cum gândesc oamenii ăștia. N-o să înțeleagă dacă-i spuneți că este acolo undeva, dar că nu-i puteți arăta locul exact. Mma Ramotswe duse cana la buze, urmărind-o pe secretară cum vorbește. Uite o fată isteață, reflectă ea. Înțelesese exact modul de gândire al americancei și apreciase exact cât de greu ar fi să explici aceste adevăruri subtile cuiva care percepe lumea ca fiind în întregime explicabilă prin știință. Americanii sunt foarte deștepți; au trimis rachete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
îngrijorare. Vru s-o liniștească, dar se abținu. Nu avea de gând deloc să îl lase pe Jurig să ducă la bun sfârșit amenințările lui sângeroase, dar nu trebuia să uite că dincolo de aceste ziduri sinistre se ascundea un observator isteț și că acțiunile și mișcările cele mai mărunte erau evaluate și analizate cu mare atenție. - Poți face ceva? întrebă ea, sau Discipolul își face griji degeaba în privința dumitale. - Eu aș vrea să știu, răspunse Gosseyn, ce vezi că voi face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
gândi-se Viola, așa ceva numai în anumite momente se cântă sau se ascultă... Domnul îi întinse o bucată de ciocolată dar ea îl refuză... stând concentrată, așteptarea devenise tensionată... oare de ce a chemat-o vecinul în curte? -Ascultă tu, cățelușă isteață! - începuse vecinul pierzându-și răbdarea. Tu la mine latri în fiecare zi, ori că-ți place ori că nu-ți place ce-ți arunc. Azi te-am servit cu ciocolată, pentru că știu că-ți place, iar tu mă refuzi. Am
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
a-și apăra copilul.) PRIMA URSITOARE: Ca și leii fii de tare / Și frumos ca primăvara./ Să fii gingaș ca o floare, / Luminos ca luna sara...// URSITOAREA A DOUA: Să fii ager și cuminte / În purtare și-n cuvinte, / Și isteț să fii cu duhul / Cum e ziua și văzduhul...// URSITOAREA A TREIA: Și iubit să fii de lume, / S-ai izbânzi și mare nume, / Pretutindeni lăudat./ Și să-ți meargă astfel cum e / La feciori din basme dat. // (Toate trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
avut, de treabă și chefliu Anisia, nevasta afurisită a lui Ispas Onofrei Bârliba, omul cu un car prea mare Costea Conovăț, omul cu multe capre Istrate Cârlig, omul bâlbâit și cu gânsac Jupân Marcu M. Marcu, negustoraș filosof Codârlic cel Isteț, slujbaș mic și prost, mai mare peste doi draci și jumătate Cei doi draci și jumătate Ghimizdroc lăudărosul Aschimodie gâlcevitorul Muțachi șmecherosul Pâșpâlică, scripcar brunet și oportunist Mușterii fără treabă prin iarmaroc Un urs deranjat Partea întâi Tabloul 1 (Acasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
așteaptă numai pân-oi ridica clopotnița și-oi pune toaca. CODÂRLIC: Stăi, bre, nu te-apuca de năzbâtii. Iazul, locul și pădurea de pe-aici sunt ale noastre. DĂNILĂ: I-auzi! Și voi cine sunteți? CODÂRLIC: Eu îs Codârlic cel Isteț, mai marele peste doi draci și jumătate. Și alții, mai mari și mai mici decât mine, stau pe fundul bălții cu ochii holbați și așteaptă să pleci de-aici. Mai ieri noapte ne-am bucurat c-ai venit. Acuma ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
Când vorbi, glasul lui avea un ton grav, bărbia cu cicatrice lăsându-i-se în pieptul larg ca la un tenor de cabaret: — Văd că le știi pe toate, zise el. Că doar ești detectiv particular, nu? Un afurisit de isteț de profesie. Te superi dacă întreb cam cât câștigă ăștia ca tine? — Da’ de ce, nu mai primești mită suficient de des? Auzind asta, zâmbi forțat. — Mă descurc binișor, i-am răspuns. — Nu te apasă singurătatea? Adică, doar ai fost polițist
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
să știi ora exactă, întrebi un polițist. — ...dar încă nu ai întrebat pe nimeni de ce te afli aici. Credeam că despre asta vorbim. — Zău? Presupune că eu habar n-am. Asta n-ar trebui să fie prea greu pentru un isteț ca tine. Ce ziceam noi? — Rahat, uite ce e, ăsta e spectacolul tău, nu al meu, așa că să nu te aștepți să ridic eu cortina și să mă ocup de nenorocitele de lumini. Continuă cu rolu’ tău, eu doar voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
în hârtie galbenă. Ea și Izzie făceau chestia asta de ani de zile, de când erau destul de mari ca să câștige bani singure și suficient de responsabile să trimită regulat colete prin poștă: își trimiteau una alteia tricouri cu inscripții haioase, nesuferite, istețe sau pur și simplu stupide, de fiecare dată sperând să fie mai interesante decât ultima dată. Doar cu câteva săptămâni în urmă, Emmy îi trimisese lui Izzie un maiou pe care scria AI ÎNCREDERE, SUNT DOCTOR, iar Izzie i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
soldații americani În Vietnam. Armstrong Îi dopa cu glas răgușit; da, chiar puteai să cazi În extaz, uitînd de prăpăd, ascultînd cîntecul. Sau să dezertezi. Cel care alesese un astfel de semnal muzical pentru radioul de front nu fusese cine știe ce isteț, dar, neîndoielnic, cinic fusese. Thomas fredona deseori cîntecul, mai ales pînă să se cumințească, un eufemism, desigur, de vreme ce paranteza Amsterdam, recentă, Întrecea tot ceea ce Antonia, de pildă, și-ar fi Închiput despre stricăciune. Fredona What a... și la toaletă, cîteodată
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
mă deranjează mai mult decât o părere profesională pe care n-am solicitat-o. Psihiatrul lui Julie habar n-avea de Unica mea Dragoste. — Atunci de ce mi-a trimis toate cadourile alea și mi-a spus că sunt cea mai isteață fată din Manhattan și m-a cerut de nevastă? N-are nici o logică, am argumentat. —Știi ceva? Are logică. Pentru un tip ca Zach, cu ceva bani și ștaif, e floare la ureche să aburească o fată. E mult mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
în spectacol în fața lui, dar odată s-a văzut în situația de a da drumul unuia din acele discursuri patriotice reglementare în prezența lui și-a celorlalți soldați. Bietul căpitan nu-și putea dezlipi ochii de la ochii și de la gura istețului băiat, spionându-i mimica, ceea ce nu-l împiedica să nimerească altceva decât locurile comune ale discursului, până când, alarmat și speriat, nemaistăpânindu-se, i se adresă soldatului, zicându-i: „Ce, zâmbești?“, iar tânărul: „Nu, domnule căpitan, nu zâmbesc“, la care celălalt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
si pentru voi! Eu am fost cea mai bună ucenică a lui la trasul cu șișul la țintă. De atunci știu să bag cuțitul la fix. E drept că-l bag în lemn. Uneori mai scapă în câte un cap isteț căruia țăranii îi put a priori a bălegar, țiganii a fum și minerii a umezeală de subteran, așa că mai bine dă-i în mama lor, de sus în jos, de la mare înălțime. Mai bag șișu și în țeasta câte unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
mă duc să deschid. În prag se află Nathaniel, puțin mai elegant decât de obicei, în jeanși cafenii și cămașă verde. — Bună, zic iute. Hai să mergem. Stai ! Eddie îmi blochează drumul. Domnișoară, s-ar putea să fii mult mai isteață decât crezi. O, nu. Ce se întâmplă ? întreabă Nathaniel. — E un geniu matematic ! spune Trish cu ochii scoși din orbite. Și tocmai am descoperit asta ! E pur și simplu incredibil ! Îi arunc lui Nathaniel o privire gen „vorbește prostii”. Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
să-i pregătești camera de oaspeți. — Prea bine, aprob din cap ascultătoare. — Te rog să-i pregătești tu patul și să aduci și un birou... cred că-și aduce laptopul cu ea. — Da, doamnă Geiger. — Melissa e o fată foarte isteață. Trish aprinde o țigară cu bricheta ei Tiffany. Extrem de motivată. Una din fetele din City. — Am înțeles, spun, înăbușindu-mi un chicot în clipa în care Nathaniel reușește să-mi dea jos espadrila. Cu ce se ocupă ? E avocată, spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
în cadrul personalului subaltern, un lucru derivând inevitabil din celălalt, nu dispune, generic vorbind, de suficient discernământ și capacitate de percepție pentru a capta subtilități și nuanțe de acest fel, la drept vorbind aproape volatile, însă Marçal Gacho, nefiind cel mai isteț din categoria sa, posedă, în avantajul lui, un anumit ferment de ambiție având ca țintă cunoscută promovarea ca gardian rezident și, într-o a doua etapă, firește, ca gardian de clasa întâi, care nu se știe unde l-ar putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
ce? Fiecare se simte același, de demult și dintotdeauna, deși știe că nu mai e... străinul din noi, silit să se accepte străin... de propriul trup, nu doar de sufletul îmbătrânit și de mintea năclăită? Oroarea de propriul trup? Da, istețul Marga ar fi în stare de o astfel de isteață întrebare. Acea secretă timiditate pe care o aveam, ca adolescenți, și pe care o regăsim în preajma adolescenților, Herr Doktor? O potențialitate, doctore, un tremur. Camaraderie ilicită, care își creează cruzimile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
știe că nu mai e... străinul din noi, silit să se accepte străin... de propriul trup, nu doar de sufletul îmbătrânit și de mintea năclăită? Oroarea de propriul trup? Da, istețul Marga ar fi în stare de o astfel de isteață întrebare. Acea secretă timiditate pe care o aveam, ca adolescenți, și pe care o regăsim în preajma adolescenților, Herr Doktor? O potențialitate, doctore, un tremur. Camaraderie ilicită, care își creează cruzimile, dar nu pierde acordul incert, o amețeală muzicală, de aprilie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]