1,946 matches
-
de circumstanță, prezența cititorului, chiar dacă acesta e mereu presimțit și se proiectează pe sine undeva Într-un viitor incert. Ideal vorbind, jurnalul intim este și aventura solitară a lecturii efectuate, la intervale, de către autor. Prin urmare, autopotretul Însuși va fi istorisirea descoperirii de sine a autorului prin confruntarea cu propriile bovarisme. El este obligat să se recunoască dacă nu În ceea ce a spus despre sine, cel puțin În ceea ce citește (și felul În care citește) aventurile conștiinței dornice să se mărturisească
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
de parvenire. Odată cu ivirea În lume, el aspiră la un statut cert. Dorința de lămurire, de mărturisire, de autocunoaștere l-a premers, dorința de clarificare estetică Îl Împinge pe căi imprevizibile. Prin faptul că spune, Într-un limbaj propriu, o istorisire, jurnalul intim acoperă un spațiu Încă nelocuit al imaginarului. Altfel spus, transcrie obsesia necesității, a dorinței. A spune Înseamnă Întotdeauna și a inventa. A te supune unei reguli, chiar dacă n-ar fi decât dorința. Care, la rândul ei, implică o
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
forme epice are același obsedant reper: viața autorului. Dacă, În autobiografie, relatarea vieții ia forma secvențelor epice ample, În jurnal, organizarea (ca și dezorganizarea) materialului e mai strânsă. Ea se reduce la suite de evenimente, ce pot lua forma scurtelor istorisiri, cu un număr infim de personaje și dialoguri 57, ordonate În jurul datei Înscrise În partea de sus a paginii. Și, de cele mai multe ori, istorisiri coerente, determinate cauzal, Înarmate cu explicații, Îmbogățite cu o strategie - strategia duratei lungi, a viziunii retrospective
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
materialului e mai strânsă. Ea se reduce la suite de evenimente, ce pot lua forma scurtelor istorisiri, cu un număr infim de personaje și dialoguri 57, ordonate În jurul datei Înscrise În partea de sus a paginii. Și, de cele mai multe ori, istorisiri coerente, determinate cauzal, Înarmate cu explicații, Îmbogățite cu o strategie - strategia duratei lungi, a viziunii retrospective - i se substituie demersul introspectiv. Jurnalul reface o amintire a trecutului imediat. El este o anamneză pe spațiu redus. Un efect de ecou58, rezonanța
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
a școlii socialiste 233. Proiectul a prins viață la invitația etnografei Irinei Nicolau care, având o îndelungată experiență a interviurilor, a intuit cât de valoros este talentul de povestitor al profesorului. A fost, mai întâi, o înregistrare orală, deci o istorisire în adevăratul sens al cuvântului, rostită de o voce anume, ca la începutul tuturor poveștilor. Astfel că nu a mai fost necesar un efort special de mimare a povestirii orale, ca în cazul textelor lui Dumitru Almaș. Autorul nu și-
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
îndrepta, sub pretextul că nu-și mai găsește drumul către casă, direct către un lupanar. Trimiterile la lipsa de substanță a activității formative practicate de retori sunt presărate cu parodierea unor autori satirici, cu referire și la conținutul ulterior al istorisirii. Dovedindu-și necunoașterea și invocându-l pe cel dintâi autor satiric din literatura latină, Lucilius, retorul Agamemnon "comite" de fapt o parodie a satirei lui Persius 164, poet satiric contemporan cu Petronius, privitoare la gloria eternă obținută prin artă. Versurile
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
sunt nelipsite în afirmarea superiorității libertului față de sclavii lui. Dar măscăriciul este și principiul guvernator al întregului univers care se mișcă în jurul lui. Petronius nu este străin nici de parodierea întregii metode de ajungere la adevăr, de parodierea maieuticii socratice. Istorisirile sau dialogurile participanților nu au niciodată un subiect serios, intenția de a atinge problematizări înalte, nobile, importante, cum fuseseră cele asociate condiției umane în Dialogurile lui Platon. Singurele subiecte atinse sunt autoelogierea practicată de Trimalchio și comentarea (dublată de aplauze
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
puse la lucru" într-un context de tot hazul, de unde și efectul parodic. De fapt, avem de-a face cu un scurt discurs literar, care uzează cu predilecție de trăsăturile oralității, decât de cele specifice scriiturii, tocmai pentru că este destinat istorisirii în fața unui public pe care trebuie să-l convingă. Astfel, binecunoscuta captatio benevolentiae se realizează prin titlul desfășurat, cu funcție anticipativă, care are menirea să ne introducă direct în rolurile jucate de cei doi, fără prea multe ocolișuri, dar și
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
Astfel, binecunoscuta captatio benevolentiae se realizează prin titlul desfășurat, cu funcție anticipativă, care are menirea să ne introducă direct în rolurile jucate de cei doi, fără prea multe ocolișuri, dar și să ne avertizeze asupra conținutului prin epitetul ce deschide istorisirea: "Șugubața rugăminte făcută stăpânului său de către sus-numitul bucătar". Sunt prezente, parodic, toate fazele prin care trecea geneza discursului în retorica antică: invenția (heurésis) reprezintă faza de concepere, în cazul nostru, înfățișarea temei, a motorului care declanșează faptele, însoțită de argumentele
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
covor păgânii,/ Ci fiecare, cunoscând uimirea,/ Voi să-i vadă chipul, albul mâinii". Punctul nevralgic detectat de Boiardo în poemele cavalerești este deci miraculosul, pe care îl pune în slujba unor forțe mai puțin demne, chiar oculte, după cum le înfățișează istorisirea pe scurt a personajului feminin ("El, ce Uberto dal Leone este,/ de stirpe nobilă și-naltă fală,/ fu izgonit din țară fără veste,/ iar eu la fel, cu dânsul dimpreună:/ sunt Angelica și-i sunt soră bună"). Intriga însăși nu
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
acest poem l-a destinat parodierii Cervantes, pretutindeni în romanul său găsindu-se numeroase aluzii/ trimiteri explicite la scrierea lui Ariosto; Don Quijote însuși recapitulează episodul nebuniei lui Orlando, profețindu-și propriul destin sub specia autoironiei în primul volum, cu prilejul istorisirii întâmplării din Sierra Morena: "[...] vreau să-l imit pe Amadís, făcând aici pe deznădăjduitul, pe ieșitul din minți și pe furioasul, ca să-l imit totodată și pe viteazul Roldán, când a găsit la o fântână semne că frumoasa Angelica săvârșise
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
de distanțarea temporală, care a făcut ca percepția noastră să fie limitată în raport cu cea a cititorilor contemporani autorului, cât și de gradul de complexitate al universului construit de Rabelais prin continuări succesive în marja unei versiuni populare, ea însăși o istorisire cu pretenția de a fi continuat narația de acolo de unde o lăsaseră romanele cavalerești medievale. Stratificarea tematică de excepție a operei face și ea dificilă referirea exclusiv la sfera parodiei. Nici registrele stilistice nu le ușurează sarcina celor interesați, fiind
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
surse, cum ar fi dialogul intitulat Menipp sau evocarea morților al lui Lucian din Samosata 266. Asemănările decurg din modul de imaginare propriu-zisă a situației: ca și cinicul Menipp căruia i se permite să asiste la spectacolul infernal cu condiția istorisirii celor văzute ("Mă-ntorc din lăcașul subpământean al morților, lăsând în urmă porțile întunericului, meleagurile unde Hades locuiește departe de ceilalți zei. N-am murit, ci Hades primitu-m-a de viu la el"267), Epistemon trăiește privilegiul reîntoarcerii la viață și
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
propriile idei cu privire la parodie și la alte tipuri de literatură imitativă, precum pastișa. Imaginarul swiftian se organizează sub forma adresării directe a librarului către cititor, urmată de o Predoslovie a autorului, mai exact o apologie a satirei, și, în fine, Istorisirea amănunțită și adevărată etc. Această din urmă parte și cea mai întinsă a lucrării este, la rându-i, o parodie a temei războiului de tradiție epopeică, pe "fatala câmpie de bătaie din biblioteca Saint James" înfruntându-se, ce-i drept
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
în general. Romancierul italian, cel care va adera mai târziu la mișcarea Ou.Li.Po., transferă acțiunea într-un moment de pace, răgaz pentru Carol cel Mare să-și inspecteze paladinii, căutând, printre ei, un cavaler "demn de toată lauda". Istorisirea e din start pusă sub semnul parodiei, căci autorul focalizează pe același rege îmbătrânit și plictisit de fapte mărețe din finalul Cântecului lui Roland: "Tot domnind și războindu-se, războindu-se și domnind, haida-hai, părea ceva mai îmbătrânit decât ultima
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
miră cu nimic să vedem că, în asemenea condiții, singurul cavaler cu adevărat viteaz e unul "inexistent". Agilulf, mai exact "Agilulf Emo Bertrandin din spița Guildivernilor și a Celorlalți din Corbentraz și Sura, cavaler de Selimpia Citerioară și Fes!", protagonistul istorisirii, e, ca în prozele urmuziene, compus dintr-o armură goală, de culoare albă, aluzie și la fecioria sa (care va rămâne neîntinată chiar și după încercările de seducție zădărnicite ale înfocatei văduve Priscilla, pe care încearcă s-o "convertească" la
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
Rabelais, op. cit., p. 138. 273 Idem, pp. 246-247. 274 Jorge Luis Borges, Opere I, Editura Univers, București, 1999, traducere de Cristina Hăulică, Andrei Ionescu și Darie Novăceanu, îngrijire de ediție și prezentări de Andrei Ionescu, p. 287. 275 Jonathan Swift, "Istorisirea amănunțită și adevărată a bătăliei dintre cărțile antice și cele moderne petrecută vinerea trecută în biblioteca de la Saint James", în Povestea unui poloboc. Satire și alte pamflete, traducere, studiu introductiv și note de Andrei Brezianu, Editura Univers, București, 1971, p.
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
vinerea trecută în biblioteca de la Saint James", în Povestea unui poloboc. Satire și alte pamflete, traducere, studiu introductiv și note de Andrei Brezianu, Editura Univers, București, 1971, p. 144. 276 Idem, p. 156. 277 Idem, p. 154. 278 Jonathan Swift, "Istorisirea amănunțită și adevărată a bătăliei dintre cărțile antice și cele moderne petrecută vinerea trecută în biblioteca de la Saint James", în Povestea unui poloboc. Satire și alte pamflete, traducere, studiu introductiv și note de Andrei Brezianu, Editura Univers, București, 1971, p.
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
în clinica oncologică, a fost deținut în lagăr, dar în prezentul narațiunii are statut de deportat. Anonimatul naratorului-erou nu este un impediment în identificarea acestuia cu autorul, pentru că, așa cum afirmă Ph. Gasparini, "... dacă cititorul consideră că naratorul povestește esențialmente propria istorisire, într-o manieră autodiegetică, cel mai mic indiciu de identitate a acestui narator cu autorul va fi de ajuns pentru a stabili ecuația autobiografică autor = narator = protagonist"279. (trad. a.) Se consideră, în general, că anonimatul naratorului-erou dovedește o strategie
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
Prezent ca personaj în povestire, dar nu ca protagonist, este naratorul-martor. După Ph. Gasparini, acest tip de narator se comportă ca un biograf: Simplu martor, naratorul homodiegetic adoptă față de adevăratul autor o atitudine de biograf sau de povestitor exterior al istorisirii. El este în cazul acesta foarte aproape de a adopta poziția externă a naratorului heterodiegetic 280. (trad. a.) Aceasta nu înseamnă că povestirea este fondată pe o anchetă metodică, ci pe experiența subiectivă a relației cu protagonistul. Naratorul selectează, deci, în
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
războinice sau revoluționare, care, dacă nu ar fi bine înțelese, ar putea scandaliza ori dezgusta, întrucât aparțin lui Cristos, iubirea și blândețea întruchipată. Una dintre aceste fraze ne o reamintește pe cea folosită de ambasadorul roman, în fața senatului cartaginez, în istorisirea lui Tit Liviu: Să nu socotiți că am venit să aduc pace pe pământ; n-am venit să aduc pace, ci sabie. Căci am venit să-l despart pe fiu de tatăl său, pe fiică de mama sa, pe noră
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
militare, se desfășura în secret sau cel puțin cu multă prudență. Scriitorii creștini nu vorbesc despre aceasta, considerând că nu era nici măcar prudent, după cum afirmă Dionisie, episcopul Alexandriei egiptene, într-o relatare despre persecuția lui Valerian: Din acest motiv omit istorisirea fiecărui eveniment, despre care frații (creștini n.n.) au o cunoaștere deplină. Scriitorii ecleziaști nu erau foarte interesați de acest subiect al faptelor fiecăruia dintre creștini, considerat un detaliu inutil pentru contemporani, fiind cunoscute, după cum ne mărturisește același Dionisie într-o
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
sale sau pe care a învățat-o din trecutul său. Această memorie colectivă este alimentată și de învățământul de la școală, dar și de cinema, de comemorări, de cântecele patriotice, de evenimentele marcante. Adesea, ea se exprimă prin stereotipuri sau prin istorisirile contemporanilor (tot ceea ce se vehiculează, de exemplu, despre război, despre golden sixties, despre revolta tinerilor din mai 1968). 11 septembrie 2001 a intrat în conștiința americanilor. Există un "înainte de" 11 septembrie și un "după" 11 septembrie. Ne vom ocupa aici
Sociologia valorilor by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
în virtutea unei logici interne. Narațiunea (diegeza) reunește două paliere de referință: a. istoria/fabula/subiectul este stratul evenimentelor narate; „universul povestit“ (ceea ce se povestește) se organizează într o serie evenimențială în care întâmplările relatate sunt dispuse întro succesiune temporală; b. istorisirea/discursul narativ/fabulația (modul în care se narează) are în vedere mo dalitățile de enunțare a evenimentelor, discursul prin care se povestește, structurile textuale, universul povestirii, „discursul narativ“ (G. Genette), însu mând discursul naratorului și discursul personajelor. Textul narativ nonliterar
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
literară Modul de expunere este maniera concretă în care scriitorul își construiește textul, apelând la forme discursive adecvate contextului stilistic și situației de comunicare artistică (directă/indirectă). Modurile de expunere sunt: narațiunea, descrierea, dialogul și monologul. Narațiunea (lat. narratio - povestire, istorisire) este modul de expunere care constă în relatarea unor evenimente, întro succesiune de secvențe temporale. Acest mod de organizare textuală însumează „fabula“ („povestea“, „istoria“, șirul de întâmplări) și „discursul“ (textul, modalitățile narării) și este definitoriu pentru genul epic (romanul, nuvela
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]