11,439 matches
-
ele a oamenilor. Reîntâlnirea lor, chiar și în ipostaza degradantă, are darul, pentru povestitor, de a-i procura, prin restituirea poveștilor copilăriei, cele mai frumoase seri din toată viața lui. Poate, fiindcă sunt seri petrecute pe câte o prispă, alături de iubită, cu mâna în mâna ei sau odihnită pe genunchiul ei delicat și ascuțit de copil. Încercarea amorezilor de a transfera acel farmec într-o cameră de hotel eșuează. Stricătoarea iubirii, își spune povestitorul, nu poate fi decât Aspida, piaza rea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
regăseam deodată subtil în istoria inițială care nu era alta decât povestea mea. În prima zi, am întâlnit un om foarte trist ce-și petrecea mai tot timpul într-o rezervație de creaturi fabuloase, în speranța că își va reîntâlni iubita, singurul spațiu posibil în care s-ar putea regăsi. Într-o zi se va întoarce aici, sunt aproape sigur de asta. Da, încuviințez. Cu toții într-o zi ne vom întoarce acasă, fie și numai în trecere... Apoi am ascultat, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
creaturi, dintre care imaginea Iormorogului mi s-a părut cea mai izbutită, pentru că mă regăseam în ea ca într-o matrice originară și unificatoare. M-a ales pe mine, ca să-mi relateze povestea lui, pentru că semănam deopotrivă cu ambele lui iubite, atât de diferite între ele. După ce ai trăit o vreme, totul îți seamănă, totul se repetă, lumea nu mai e destul de încăpătoare și inepuizabilă cum îți părea odinioară, îmi explică el. Atunci pornești la drum și drumul se bifurcă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
treia. Din păcate o uitasem deja, am înțeles prea târziu darul ghețarului... După ce-am abandonat grupul de femei, m-am așezat la o masă pe o terasă; trei bărbați ce semănau întrucâtva între ei stăteau de vorbă, povesteau despre iubitele lor din tinerețe. Cel mai vârstnic se numea sicraN și mototolea întruna o hârtie de pergament, apoi a explicat că ce ține el în mână conține Okurina, numele lui de trecere, adică felul în care va fi numit în lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
puțin așa susțineau mama și bunica, și nu putea înțelege cum de era sicriul lui atât de mic. În jurul lui erau îngrămădite mama, bunica și străbunica și, în general, femei, aproape numai femei cuprindea cadrul funebru din jurul defunctului. Pesemne erau iubitele lui, aceleași ce nu mai conteneau să vină la patul lui de moarte, pe rând, spre indignarea și stupefacția străbunicii, ce se ținea sobră și înțepată între rivalele ei, ce nu i-au dat pace o viață întreagă. Găiana, Micălăceana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
de mama, ca niște embleme sau onoruri câștigate în luptă, dar numele străbunicului nu și-l puteau aminti. Aceste nume îi rezonau în minte, ca și cum femeile acelea i-ar fi aparținut odată, în timp ce nu-și putea nici măcar aminti numele propriilor iubite de adolescență sau ale amantelor de mai târziu, cu excepția celor cu care a rămas în relații peste ani și au devenit prietene de familie. Vizita. Narcis Este întrerupt brusc din incursiunea lui în trecut. Ușa se întredeschide și secretara anunță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
sunt vizibile până când nu se întoarce în profil. Philip se ridică și se apropie de Philomena.) Sinele Mare: Tu, aici, Philomena? Parcă erai plecată în delegație? Judecătorul: (Privindu-i intens ceafa și umerii.) Dumneavoastră cine mai sunteți? Philomena: Sunt Philomena. Iubita lui Philip. Judecătorul: Și cine v-a convocat la Curte? Philomena: Nu m-a convocat nimeni. Am venit singură. Eu îl cunosc pe Philip de douăzeci de ani. Ne leagă o mare iubire și prietenie. Ajunsesem în ultima vreme să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
căutarea bananelor mult adorate. Soarele nu se arătase de câteva zile și nu aveam chef să ies pur și simplu nicăieri. Astăzi a plouat toată ziua torențial. Nu am mâncat și nu am băut nimic de ieri, iar dorul pentru iubita mea îmi mistuia fiecare mădular. Gândul fugii și ascunderii în pădure mi se părea superfluu și neesențial. Cuvântul acesta, "dor", pe care ea îl repeta de multe ori sub formă de versuri în fiecare dimineață când apărea în coliba mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
de adevărat, mai incredibil decât realitatea însăși. De aceea amintirile lui îi păreau, și acum, după atâția ani, stranii de vii, ca și cum le-ar fi trăit el însuși, întocmai după vorbele lui. Lucreția Străbunicul avusese trei neveste și o singură iubită, aceeași pe parcursul celor trei căsătorii. Și povestea, în chipul cel mai natural, la toată lumea despre iubita lui din depărtări, cale de șapte sate. Povestea chiar și celor trei neveste, copiilor, nepoților, vecinilor și oricui se nimerea cu el pe aceeași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
atâția ani, stranii de vii, ca și cum le-ar fi trăit el însuși, întocmai după vorbele lui. Lucreția Străbunicul avusese trei neveste și o singură iubită, aceeași pe parcursul celor trei căsătorii. Și povestea, în chipul cel mai natural, la toată lumea despre iubita lui din depărtări, cale de șapte sate. Povestea chiar și celor trei neveste, copiilor, nepoților, vecinilor și oricui se nimerea cu el pe aceeași prispă la o țigară, la asfințit; așa își îngropa timpul, pregătindu-l pentru ziua următoare. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
cale de câteva sate. O întâlnea mai ales când se întorcea vremea în loc, cum spunea el, când se îndrepta după zile de ploi lungi și obositoare, sau de câte ori dădea prima zăpadă și își făcea de lucru în târgurile învecinate. Și iubita lui se ivea întotdeauna de după colina rotundă și umflată ca un pântece de oaie, în drumul spre cătunul ei. De după colină, îl întâmpina cu figura ei luminoasă, cu ochii mari și iscoditori, singurii ce-l cercetau asupra lungii sale absențe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
fereastră, căci numai bucuria revederii sau a recunoașterii poate fi atât de puternică și de intensă. Pentru că memoria lui este acuma totuna cu cea a străbunicului lui, așa cum și-o putea reprezenta aievea, fără s-o fi văzut vreodată, pe iubita lui, cu ochii rotunzi și negri și sânii mari și zvelți rostogolindu-se prin căpițele de fân. A și visat-o de câteva ori pe Lucreția. Rolul lui era mereu de călăuză. O ducea de mână pe cărări neumblate, peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
conștiinței ei vinovate, biciuirea fiecărei fibre ce a participat simbolic la păcat aveau aerul s-o proiecteze din nou în realitate. Păcatul se dovedea cu atât mai mare cu cât D. a avut de-a lungul timpului tot felul de iubite, singurele îndreptățite la astfel de pase erotice și nicidecum ea. Și, cum nesăbuința ei avea să fie pedepsită, dacă nu ar fi fost expiată, confesată și submisă iertării la timp. Ea depăna părintelui cu lux de amănunte toate elucubrațiunile ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
dacă mi-aș dărui și sufletul, nu numai trupul, trupul acesta obosit, epuizat, ruginit? Da, cu siguranță e autoflagelare, mă denigrez pentru a crea negarea negației, eu sunt femeia visurilor tale, izvorul plăcerilor, satisfacerea dorințelor, mamă și amantă, prietenă și iubită și, în cele din urmă, soție definitivă, summum-ul tuturor femeilor care ți-au căzut în brațe la puterea superlativă a fericirii pământești, care va merge în moarte fără întrebări, pentru că Noi suntem Răspunsul. Mitică, te iubesc așa cum Mioara nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
care nu știa că nici el nu mai aparține acestei lumi, au fost clipele în care ne gândeam unul la celălalt, când ne vedea cerul și strada era plină de fluturi, vedeau și cei din nopțile în care îmi lipsea iubita mea pe care părinții nu au vândut-o ca pe o casă, acum am auzit că mănâncă în Iad bani și-și potolesc setea cu aur topit, cerându-i lui Lucifugo Rofocale, demonul care a inventat banul, tot mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
să strângă cercul în jurul studenților. Faptele, după îndelungi cercetări, dovedeau nevinovăția bieților rătăciți acasă. O a II-a categorie era reprezentată de elevii care, deși posesori ai diplomei de bacalaureat, erau exmatriculați din cercurile de elită ale orașului, din gândurile iubitelor, din moștenirea genetică a părinților, din amintirea profesorilor, pentru că și-au ros coatele învățând pentru a fi negați de morala acestor visători de cai multicolori. De frizeri, care le tundeau cu plăcere pletele slinoase de gânduri, în care parazitau visele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
polizorul tocit. Așa cum lucrează bijutierul aurul în filigran, la fel de minuțios lucrează Toamna. Aștepți să i se sfârșească, tu o știi, calmul ăsta promițător de belșug și într-o dimineață te trezești năpădit de iedera roșie pe ziduri, răsfirată ca pletele iubitei pe pernă, arzătoare ca focul dragostei, limbile părului sunt foc, brațele foc, trupul e un miriapod-flacără, iedera roșie se cațără pe razele de soare până-l sufocă, face Luna ghem de iederă, bolțile se rup de iedera sălbatică a viilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
capilarele rădăcinilor, pe Dunăre curge vin în loc de apă, peștii își depun icrele în copaci, printre ziduri, în cuiburi de păsări, ei luând liniștiți calea spre dezalcoolizare, în oale și tigăi. Luna e cam roșie în seara aceasta, ți se pare, iubito, cu certitudine vine sfârșitul lumii, uite cum stă zi și noapte aliniată cu soarele și semnele zodiacale stau ca obleții pe sârmă, nu s-a mai văzut atâta bogăție. Ba da! spune brăileanul străinilor cu buzele lăsate și ochii pleoștiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
pământul. Frate-miu, unde mă aflu? întrebă el pe paznic. Băi nea, în Brăila, unde-ai vrea să fii! răspunse acesta nervos că asistă la un eveniment care-i putea aduce necazuri de la superiori. Eu mergeam spre insulele Galapagos, la iubita mea, spuse pilotul descătărămându-se. Măi, frate-miu, ce cauți tu printre broaște țestoase? Au fost cu 50.000 de ani în urmă. Acum acolo sunt moldoveni. Da' de unde vii matale? Pilotul îi răspunse în versuri: Cine trece-n Valea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
ușoară, în care Gustav, colegul și prietenul meu, îndrăgostit de Any Palade, a adus drept ofrandă iubirii veșnice pentru tot ceea ce simboliza femeia un maldăr de hârtie însângerată cu sufletul lui. Și cu aceasta am spus totul, ziceam eu, nopțile, iubitei imaginare. În fiecare noapte, implantam alți sâni și șolduri și umeri și pulpe și toate câte au femeile ca dar pentru ele însele, îmbătrânesc fără să dăruiască nimic, fiindcă n-au întâlnit bărbatul ideal; dar eu ce eram, Doamne? Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
gelozii. Divulgam ciudatul, inefabilul îl scoteam din obscurantism în cea mai luminoasă renaștere. Obraznică prin expunere, îndrăzneață prin comportament. Altfel, n-aș fi colaborat cu lumea. Și n-aș fi trecut încântător prin vremea searbădă a tinereții. Și deși capul iubitei mele tuciurii era gol ca un electron, mă străduiam să-i nemuresc nimicul transformându-l în enigmă. Creându-mi astfel scopul de a munci pentru a-l decodifica. Efortul depus îmi umplea timpul care și așa trecea degeaba. Deși convins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
cerului cum îl apăsa până când într-o zi îl va îngropa, noi devenind morminte într-o necropolă necunoscută, priveam Dunărea, dar nu vedeam cum Chirilă și Halipa deveneau, odată intrați în apă după plase, pești uriași. Nu vedeam decât chipul iubitei, în loc să observ în oglindă chipul mutilat de dragoste. Dar, dacă a fost vreodată, nimic nu se compară cu limpezimea vederii închipuirii ideale a iubirii. Universul nu se reducea decât la Any Palade. Școala era un pretext de a mă întâlni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
un câine părăsit, întunericul dinăuntru mirosea a frică, a rugă, a plânset de profesor. Capitol neștiut nici de familie, nici de prieteni, nici de colegi, de nimeni, de el însuși, niciodată. Când Gustav s-a oferit să-i ofere cadou iubitei sale o simfonie, Hugo deja s-a apucat de treabă. Întâi a pictat cu grebla câteva portative pe care a semănat boabe de durere, grăunțe de speranță, semințe de nu-mă-uita și pudra rezultată din macerare, una bucată mătrăgună, unu plus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
metalice ca la trecerea unui tanc cu șenile pe caldarâm sau a unui picamer la ralanti, emanații de balast ale Muzei, Hugo puse punct creației sale semnată Valentin Gustav. Ce încântare! Primit ca un V.I.P. pe covorul roșu în casa iubitei, părinții fetei rugându-l cu umilință să-și imprime palma pe vopseaua proaspătă a gardului sau talpa în brâul de ciment al pridvorului. Dar Gustav a preferat, ca Pitagora, să-și deseneze în țărână cu un băț inima săgetată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
urmă era toamnă, mâncam struguri și scriam cu sângele boabelor Any pereții albi și acum sunt la Fălticeni, în ianuarie, fără căciulă, cu o valiză de carton și ochii înghețați de ger. Cu buzunarele absolut goale. Numele tău e magic, iubito! Și-l scrise în zăpada afânată. Pesemne că avu efectul unei mantre. Pe dată ajunse, cerând găzduire la Mănăstirea Slătioara, de rit vechi, peste câteva zile urmând a fi Crăciunul, deși îl serbase la Brăila cu Any, apoi Anul Nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]