2,324 matches
-
zi, când Dumnezeu va crea ceruri noi și un pământ nou și toți împreună vor avea parte de ea. Nimeni nu-și imagina că acest eveniment final ar putea fi anticipat în cazul unei persoane în prezent. Înainte de Paște, toți iudeii se așteptau ca învierea să fie un eveniment la scară largă, care are loc în ultimul moment și implică întreg poporul. De aceea, când Isus le spune ucenicilor să nu zică nimănui despre transfigurare înainte ca Fiul Omului să învie
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
ne îngăduim un scurt moment de reflecție istorică temeinică. În primul secol au existat diferite mișcări ebraice mesianice sau profetice. Una dintre cele mai cunoscute s-a remarcat în timpul războiului cu romanii din 66-70 al cărei lider - pe care mulți iudei îl considerau adevăratul lor conducător, rege și posibil Mesia - era Simon bar Giora. El a fost dus la Roma pentru a fi inclus în defilarea pe străzi în onoarea triumfului lui Titus. Josephus povestește că la sfârșitul paradei, Simon a
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
Ca urmare a acestor raționamente mai avem de înfruntat o ultimă chestiune. Cred că mormântul gol și întâlnirea cu Isus sunt realități întemeiate solid pe date istorice. Sunt unica explicație posibilă a relatărilor pascale și a mutațiilor efectuate în credința iudeilor ce s-au dezvoltat atât de repede. Cum se pot explica aceste date? Deseori, istoricii le justifică doar prin deducția din cea mai bună explicație. Să presupunem că eu sunt arheolog și găsesc într-un site arheologic două coloane de
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
care se află la putere: despoții și tiranii sociali și intelectuali, cezarii care s-ar simți amenințați de un Domn al lumii care a învins moartea, arma ultimă a tiranului, irozii care s-ar îngrozi la validarea post-mortem a regelui iudeilor. Îmi vine în minte scena impresionantă din drama Salome, a lui Oscar Wilde, pe care Richard Strauss a folosit-o ca punct de plecare pentru opera sa cu același nume. În acea reprezentare, lui Irod îi este adus la cunoștință
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
naționalitatea] fiilor). Astfel a început să se contureze o tendință puternică spre ortodoxie. Despre perioadele următoare avem puține date drept pentru care trimitem la lucrarea noastră Istoria lui Israel (Soggin 1984, pp. 413 ș.u.). Curtea persană le-a acordat iudeilor (celor care au făcut parte din fostul Regat de Sud, Iudeea) privilegiul de a trăi conform legilor conținute în Pentateuh (ebr. tôrăh) care de atunci a devenit de fapt și de drept lege a Statului (Esd 7,12-14). Numai așa
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
că vestea construirii unui sanctuar schismatic ar fi putut avea drept obiectiv explicarea și legitimarea declasării familiei Oniazilor din funcția de mari preoți. Josephus Flavius, în Ant. XIII 62-79 și XX 235-237 confirmă această tradiție. b) Totuși, același Josephus (Războiul iudeilor I 33 și VII 420-432, de acum înainte prescurtat Bell) ne prezintă și o versiune total diferită a evenimentelor, adică: Onia II ar fi fugit din exilul din vecinătatea Antiohiei, pentru a se refugia în Egipt, unde a construit templul
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
îl considerau sfânt, nu știm precis de când, în opoziție cu Muntele Sion; pare destul de sigură ipoteza că din momentul construirii acestui templu conceput intenționat ca alternativă la templul din Ierusalim, nu a mai existat cale de întoarcere în ruptura dintre iudei și samariteni. Deoarece persanii au favorizat dintotdeauna Ierusalimul și templul său, este firesc să presupunem că templul de pe Muntele Garizim a fost ridicat în epoca macedoneană pentru că samaritenii l-au acceptat cu supunere pe Alexandru cel Mare, pe când Ierusalimul a
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
spontan de ebraism. 7.4. Mărturisirea monoteistă a lui Israel Din acel moment monoteismul a devenit componenta distinctivă a ebraismului întrucât le condiționa pe toate celelalte. Tocmai datorită acestei convingeri în prima jumătate a secolului al II-lea î.C. iudeii nu au putut accepta încercările lui Antioh IV Epifanul de a păgâniza regiunea, chiar cu forța în cazul în care convingerea de bună voie și ademenirile nu au fost suficiente; în acea împrejurare s-au înregistrat și primii martiri ai
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
lacune considerabile ce pot fi restaurate în parte cu ajutorul multelor paralelisme și repetiții. Din fericire cea mai mare parte a datelor și a celorlalte elemente semnificative este intactă. Textul sună astfel: 1) [Fraților mei] 2) Jadeniah și însoțitorii săi, soldați iudei, fratele vostru Hananiah. Fraților mei să le [dea] Dumnezeu prosperitate. 3) Și acum în acest an, al cincilea al regelui Darius, a fost trimis un mesaj (aram. šljh) din partea regelui lui Aršam... 4) ... Și acum voi numărați astfel: paispre[zece
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
nîsăn la] răsăritul soarelui, până în ziua de 21 a lui nîsă[n, la apusul 9) soarelui. În timpul celor șapte zile nimic (fermentat) să nu adu]ceți în locuințele voastre și ... 10) ... 11) Frați[lor] mei Jedeniah și însoțitorilor săi, soldați iudei, fratele vostru Hananiah (Grelot 1954 și 1955). Papirusul pare că se referă la introducerea în cultul la templul coloniei, printr-un decret regal, a celebrării simultane publice a sărbătorii pascale și a sărbătorii Azimelor. Numele lui Aršam apare și în
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
rămas însă un element mai puțin relevant, datorită caracterului privat, familial, al sărbătorii. 10.4. Istoricizarea Fuziunea sărbătorilor Paștelui și Azimelor și introducerea lor în istoria sacră a lui Israel, povestită, cum e și firesc, din punctul de vedere al iudeului care trăiește după exil (pentru care „Israelul” cuprindea și Nordul unde foarte degrabă se va dezvolta grupul samaritean), constituie un exemplu tipic de ceea ce se numește „istoricizare”, adică inserarea într-un context complet nou a unor elemente care la origine
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
este semnificația reală; în caz de dubiu e mereu mai prudent să traducem într-o manieră mai generică. Cu semnificația de „a înceta [un lucru]” verbul apare și într-un text extrabiblic, ostraconul de la Javne-Jam (mĕșăd ḥaṧabjăhû, în S-E Iudeii), în a doua jumătate a secolului al VII-lea (Smelik 1991, pp. 93 ș.u.); în rest, rădăcina nu este atestată în nicio limbă semitică occidentală cu excepția ebraicii și aramaicii din Israel. Etimologic, rădăcina šăbat se înrudește cu jăšab, „a
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
7, menționează un episod în care povestește că Alexandru cel Mare, cucerind Palestina, ar fi renunțat să ceară tribut lui Israel, imediat ce i-a fost adus la cunoștință că anul precedent a fost un an sabatic și că, de aceea, iudeii și samaritenii nu culeseseră nimic. Episodul acesta este însă legendar și istoricitatea sa este contestată de cercetători. b) J. Flavius mai semnalează un caz, la începutul domniei lui Irod (40 î.C.). Ba mai mult, istoricul are convingerea că poate
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
în cazul celui din Leontopolis, relațiile par să fi fost dificile, astfel că istoriografia oficială iudaică tinde să supună acest episod unui fel de damnatio memoriae. Exista apoi și templul samaritean de pe muntele Garizim (cf. 6.5), cosiderat schismatic de iudei. b) Oricum, rămâne valabilă expresia lui Dimon I cel Drept, care a trăit către anul 300 î.C.: „Lumea se sprijină pe trei piloni: Torah, cultul [la templu] și faptele bune ale celor drepți” (Mișna, Avot I,1). Evreii se
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
lase urme. Conform lui Josephus Flavius (Ant. XII 1 ș.u.) Alexandru cel Mare și al doilea dintre diadohi (succesorii săi), Ptolemeu I Lagidul, la sfârșitul secolului al IV-lea î.C., au deportat în Alexandria un grup de prizonieri iudei capturați în timpul cuceririi Ierusalimului, dând naștere„diasporei” din Alexandria. Și aceasta s-a bucurat de prestigiu mai ales pentru că în interiorul său, începând cu secolul al III-lea î.C., a fost realizată traducerea greacă a Septuagintei, numită așa datorită legendei
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
de la Ierusalim, au tradus Torah în limba greacă timp de șaptezeci de zile, din porunca regelui Ptolemeu II Filadelful (285-246 î.C; Calabi 1995). Realitatea este însă mai prozaică: această tradiție a apărut în sânul iudaismului alexandrin în care mulți iudei, în special prozeliți, nu cunoșteau suficient de bine limbile ebraică și aramaică. Aici a lucrat și filosoful evreu Filon din Alexandria. b) În patria mamă, după dezastrul primei răscoale, ebraismul a a reușit cu succes să se redreseze, favorizat și
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
ținute.” (In 20,22-23) Datorită prezenței Duhului Sfânt, Cristos îi face pe apostolii săi asociați la opera măreață a mântuirii, încredințându-le acest sacrament scump, al reconcilierii. În Faptele Apostolilor, penitența este un obiect al predicării apostolilor către păgâni și iudei, cărora le sunt propuse convertirea și botezul. Acestea sunt de fapt calea către o viață nouă. Botezul era și a rămas un semn al penitenței, care, în același timp, semnifică o chemare la schimbare (cf. Fap 17,30-31; 2,21
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
cu de-amănuntul asupra tuturor acestor lucruri de la obîrșia lor, să ți le scriu în șir unele după altele, 4. ca să poți cunoaște astfel temeinicia învățăturilor, pe care le-ai primit prin viu grai. 5. În zilele lui Irod, împăratul Iudeii, era un preot, numit Zaharia, din ceata lui Abia. Nevasta lui era din fetele lui Aaron, și se chema Elisaveta. 6. Amîndoi erau neprihăniți înaintea lui Dumnezeu, și păzeau fără pată toate poruncile și toate rînduielile Domnului. 7. N-aveau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85112_a_85899]
-
toți s-au minunat. 64. În clipa aceea, i s-a deschis gura, i s-a dezlegat limba, și el vorbea și binecuvînta pe Dumnezeu. 65. Pe toți vecinii i-a apucat frica, și în tot ținutul acela muntos al Iudeii se vorbea despre toate aceste lucruri. 66. Toți cei ce le auzeau, le păstrau în inima lor, și ziceau: Oare ce va fi pruncul acesta?" Și mîna Domnului era într-adevăr cu el. 67. Zaharia, tatăl lui, s-a umplut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85112_a_85899]
-
și să fie vindecați de bolile lor. 16. Iar El se ducea în locuri pustii, și Se ruga. 17. Într-una din zile, Isus învăța pe noroade. Niște Farisei și învățători ai Legii, care veniseră din toate satele Galileii și Iudeii și din Ierusalim, stăteau acolo; iar puterea Domnului era cu El, ca să vindece. 18. Și iată că niște oameni purtau într-un pat pe un slăbănog, și căutau să-l ducă înăuntru, ca să-l pună înaintea Lui. 19. Fiindcă n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85112_a_85899]
-
-L asculta, Isus a intrat în Capernaum. 2. Un sutaș avea un rob la care ținea foarte mult, și care era bolnav pe moarte. 3. Fiindcă auzise vorbindu-se despre Isus, sutașul a trimis la El pe niște bătrîni ai Iudeilor, ca să-L roage să vină să vindece pe robul lui. 4. Aceștia au venit la Isus, L-au rugat cu tot dinadinsul, și au zis: "Face să-i faci acest bine; 5. căci iubește neamul nostru, și el ne-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85112_a_85899]
-
Și au început să-L pîrască, și să zică: Pe omul acesta l-am găsit ațîțînd neamul nostru la răscoală, oprind a plăti bir Cezarului, și zicînd că el este Hristosul, Împăratul." 3. Pilat L-a întrebat: "Ești Tu Împăratul Iudeilor?" " Da", i-a răspuns Isus, "sunt." 4. Pilat a zis preoților celor mai de seamă și noroadelor: "Eu nu găsesc nici o vină în omul acesta." 5. Dar ei stăruiau și mai mult, și ziceau: "Întărîtă norodul, și învață pe oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85112_a_85899]
-
Pe alții i-a mîntuit; să Se mîntuiască pe sine însuși, dacă este El Hristosul, Alesul lui Dumnezeu." 36. Ostașii de asemenea își băteau joc de El, se apropiau, Îi dădeau oțet, 37. și-I ziceau: Dacă ești Tu Împăratul Iudeilor, mîntuiește-Te pe Tine însuți!" 38. Deasupra Lui era scris cu slove grecești, latinești și evreiești: "Acesta este Împăratul Iudeilor." 39. Unul din tîlharii răstigniți Îl batjocorea, și zicea: "Nu ești Tu Hristosul? Mîntuiește-Te pe Tine însuți și mîntuiește-ne și pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85112_a_85899]
-
Ostașii de asemenea își băteau joc de El, se apropiau, Îi dădeau oțet, 37. și-I ziceau: Dacă ești Tu Împăratul Iudeilor, mîntuiește-Te pe Tine însuți!" 38. Deasupra Lui era scris cu slove grecești, latinești și evreiești: "Acesta este Împăratul Iudeilor." 39. Unul din tîlharii răstigniți Îl batjocorea, și zicea: "Nu ești Tu Hristosul? Mîntuiește-Te pe Tine însuți și mîntuiește-ne și pe noi!" 40. Dar celălalt l-a înfruntat, și i-a zis: "Nu te temi tu de Dumnezeu, tu, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85112_a_85899]
-
Galilea stăteau departe, și se uitau la cele ce se petreceau. 50. Era un sfetnic al Soborului, numit Iosif, om bun și evlavios, 51. care nu luase parte la sfatul și hotărîrea celorlalți. El era din Arimatea, o cetate a Iudeilor, și aștepta și el Împărăția lui Dumnezeu. 52. Omul acesta s-a dus la Pilat, și a cerut trupul lui Isus. 53. L-a dat jos de pe cruce, L-a înfășurat într-o pînză de in, și L-a pus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85112_a_85899]