1,604 matches
-
vântul. Cunoștea acel luminiș ca pe trăsăturile unei ființe iubite: ochii mamei, gura Lolei, botul lui Tom-Tom. Încet, foarte încet se scurgeau după-amiezele. De atâtea și atâtea ori le lăsase să treacă, așezat pe creangă, cu plasa în mână, așteptând ivirea fluturilor. Descoperise acel luminiș la o lună după ce sosise, și din ziua aceea, cu rare excepții, i s-a oferit mereu ocazia unei noi capturi. Câteodată credea că toți fluturii din Amazonia își dădeau, mai curând sau mai târziu, întâlnire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
Cele mai palide însă și-au luat rămas bun de la pămînteni și s-au pierdut în alburia cerului, pregătit să primească marele astru, regele regilor, domnul domnilor, Măria Sa Soarele. Pe pămînt era o liniște desăvîrșită, lighioanele savurau dulceața somnului de la ivirea zorilor, iar oamenii, cu excepția lui Ion Rotaru, erau scufundați în cele mai fantasmagorice trăiri. Bădia Ion Rotaru s-a foit cît s-a foit, a mers la baie, a dat cu apă rece peste față și a decis că azi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
unii spuneau că este un fel de rapăn. Îi plăcea vara să meargă desculț, în pantaloni scurți și într-un maiou, care acum era mai mult negru decît alb. Dar ce eveniment îl făcea pe bădia Ion să vegheze la ivirea zorilor? Nu-și mai amintește de cînd n-a mai văzut un răsărit de soare, deși casa era pe un deal care domina împrejurimile și de acolo, pentru cei sensibili, era o priveliște care îți tăia respirația. Cu o săptămînă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
strică această lucrare, să-i zicem zidire, Înecînd-o În bălării, sînt cuvintele. Nu rostirea poruncii „Să fie lumină“ a născut lumina, ci Însăși lumina. Nu auzul Îndemnului de a smulge vălul de pe oglindă a declanșat emoția descoperirii, ci vederea acelei iviri. Ajungînd cu trudă și silă să văd acest adevăr, Înțeleg acum de ce simt eu un rău fizic cînd vreau să povestesc, de ce consecuția logică a unor Întîmplări - un om s-a gîndit să facă o casă și a amînat-o pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
zvîcneau păsări din trifoaie vechi; mi se strîngea inima. Mîna bunicii simțea fiorul și-l stăpînea neînduplecată. Aproape de gîrlă o ghionoaie dezlega în paltini sonorități rare. Plutea un fîșîit vag și răcoros care ne obliga să tăcem. La înfricoșătoarea noastră ivire, broaștele de pe mal se înecau pe rând. Tulburate de mîl, valurile se roteau groase pe sub salcîmi aplecați. Din pămînt răsăreau, ca arama nouă, frunze grase și rotunde. Între rugi uscați de mure și păiușuri galbene în care vibra metalic vîntul
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
ca prostul pe creastă. Seara, ne-am vârât sub o stâncă și, deși era miezul verii, Începuse să se facă frig, așa că ne-am vârât unul În altul ca să adormim. Bun Înțeles, niciunul n-a deschis vorba despre foc. La ivirea zorilor, ne-am trezit cu țurțuri la nas - un văl subțire de zăpadă ne acoperise și Înghețase peste noi, dar nici că se trezise vreunul, atât eram de obosiți. Eram morți de foame și de sete, dar Runa ne dădu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
patra, a fost acesta: În timp ce primele trei morți se petrecuseră violent și În timp ce groaza, spaima neașteptată, sila și oprimarea, sub toate formele lor, s-au Întrunit pentru a răscoli inimile, pentru a zdruncina și ofili trupurile celor care au văzut ivirea morții, după ce momentul primului șoc a trecut, locuitorii orașului au reacționat rapid În fața morții, acceptîndu-i violența, mutilarea sîngeroasă și grozăvia cu calm, ca pe o consecință firească a vieții cotidiene. Dar cînd am văzut moartea pentru a patra oară, locuitorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
Încărcării și descărcării, strigătele și chemările hamalilor negri și asudați, comenzile tăioase ale șefilor și Încărcătorilor - totul Încetase deocamdată făcînd loc marșului cadențat al bărbaților, al șirurilor nesfîrșite de bărbați În uniforme kaki care se perindaseră toată dimineața, Încă de la ivirea zorilor, de-a lungul digului și peste pasarela ce duce spre un mare vas militar care așteaptă să-i Înghită pe toți. Hamalii negri stau tolăniți pe sacii plini cu ovăz din preajma toboganului, supraveghetorii moțăie pe grămada de boabe sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
trezeau În tufișurile și copacii din parc; iar deasupra lor trecea foșnetul aripilor nevăzute, strigătul ciudat și stins al păsărilor necunoscute aflate În parcul scăldat acum În lumină, un amestec straniu și dulce de triluri. „Dulce este adierea dimineții, dulce ivirea ei, o dată cu vraja primelor păsări“ și Într-adevăr așa era, iar soarele se Înălță, și parcă era prima zi din viața pămîntului, și asta s-a Întîmplat cu un an Înainte să moară tata și cred că atunci stăteam la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
furtuni dezlănțuite În dreptul unuia dintre cele mai periculoase și renumite capuri ale coastei Atlanticului, vasul spaniolului cel chior a fost mînat spre țărm și aproape sfărîmat. Printr-o adevărată minune a reușit să se strecoare printr-o strîmtoare, iar la ivirea zorilor s-a trezit plutind liniștit Într-un canal larg, cu apă sidefiu-cenușie. CÎnd se lumină bine, descoperi un șir lung de insule și bancuri de nisip care alcătuiau o barieră pustie Între mare și țărm și care Închideau acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
trupe de circ: Frații Ringling, Robinson, Barnum și Bailey și cînd, copil fiind, Împărțeam ziarele de dimineață; În diminețile cînd trebuia să sosească circul, Îmi făceam rondul Într-o goană nebună În Întunericul răcoros ce mă Înfiora, la ceasul de dinaintea ivirii zorilor, iar apoi mă duceam acasă și-l sculam pe fratele meu. Vorbind repede, În șoaptă, ne Întorceam grăbiți În oraș, În foșnetul frunzelor de septembrie, trecînd pe străzile răcoroase, scăldate acum În cenușiul calm, nepămîntean și magic al zorilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
l-am dat la cea de-a treia întrebare a lui Machiavelli poate fi, întrucîtva, și soluția celei de-a patra probleme puse de el; să vedem, totuși, și să judecăm în cîteva cuvinte, dacă un principe trebuie să provoace ivirea unor facțiuni potrivnice lui, ori, dimpotrivă, să cîștige prietenia supușilor săi. A-ți face dușmani pentru a-i învinge înseamnă a te lupta cu monștrii pe care i-ai făcut; este mai firesc, mai rezonabil, mai uman să-ți faci
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
se vede, În altă lume, Într-o galaxie necunoscută, către care lătra uneori, noaptea, el singur știa ce comunicări avea către acolo. Lumea lui se Înveselea lîngă fiecare colț al casei, dar cel mai mult nu lîngă mine ci la ivirea domnului Pavel, cînd apărea Îi sărea În față, mișca din coadă vioi, lătra a joacă, i se lungea la picioare. E o zi liniștită de duminică, soarele Încălzește orașul și cîmpia, dincoace și dincolo de fluviu. E anotimpul, luna În care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
temelia de clădire a universului, fiecare trebuie să rămînă așa, indiferent cîte veacuri ar trece peste strălucita creație a lui Dumnezeu. Vreau să spun că domnia Răului, care Întotdeauna - vizibil sau nu - e Întemeiată pe distrugere, trebuie oprită la granița ivirii lui. Iar profesia ta, față de toate cîte sînt, e cea mai convertibilă să Împlinească legile Răului, deși e chemată să săvîrșească Binele cu cîntarul dreptății și adevărului În mînă. Keti are dreptate”. „La vîrsta ei, observai, nu cunoștea nimic din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
a privirii pe care nu o credeam posibilă, pentru că aducea la suprafață, sau sugera, intensitatea unui timp revolut de care aproape uitasem, un timp care se născuse cîndva și pierise prin voita mea ignorare (o autocenzurare absurdă), În chiar clipa ivirii lui. Și fără vreo altă deschidere verbală, Îmi prinse mîna stîngă În palmele ei mici, după care se agăță de privirea mea contrariată: - Ce repede uităm! spuse. Eu n-am uitat. Trec anii, domnule judecător, (rosti ultimele două cuvinte ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
și văzînd toate luminile aprinse În apartamentul doamnei Pavel, mă abătui pe la ea. Mă bucurai; avea În vizită pe nepoată, Marga Popescu, tînăra profesoară de altădată. Era acum În vîrstă, dar o anume știință a vieții o ajuta să Întîrzie ivirea semnelor de amurg. Pleca În Franța. Venise să ne anunțe plecarea. - Cum așa? o Întrebai. - La invitația unor cunoscuți de la fosta Bibliotecă Franceză din oraș. Mai ții minte? - Da. - Mi-a fost foarte greu pînă să obțin aprobarea. - Nu mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
lângă el, cu gura deschisă și limba atârnând, dând bucuros din coadă. — Sprijină-te de asta... Valerius îl împinse ușor pe gladiator spre îngrăditură. Poți? — Da... Era primul cuvânt pe care îl rostea de când se trezise, cu câteva ore înainte de ivirea zorilor. Până atunci nu deschisese gura, nu adresase vreun cuvânt nimănui, nici măcar fetei, care îl ajutase să bea lapte cald și să mănânce. Nu vorbise nici atunci când fratele său îi spusese că avea să plece imediat și că medicul urma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Era când șfichiuit cu biciul, când udat cu găleți de apă înghețată. Nu-i era îngăduit să leșine, nu-i era îngăduit decât să se ridice, să cadă, să se ridice iar. Era încă noapte; mai erau două ore până la ivirea zorilor. Cineva făcu un semn. Cei trei bărbați își domoliră atacurile. Antonius se ridică. Acum vedea doar pânza albă, foarte aproape de el. Spectatorii dispăruseră. Adversarii erau un detaliu neglijabil, un fel de energie invizibilă care îl respingea, dar nu îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
marea, se ivi, bucuros, soarele. Valurile, ce mai devreme, se spărgeau nervoase de stâncile singuratice, acum se leagănă parcă adormind. În aer încă se mai simte zbuciumul mării care insuflă teamă... teamă față de forțele naturii. Dar răsărirea soarelui este asemenea ivirii unui ghiocel în timpul iernii. Culorile vii se îmbină plăcut, iar cerul roșiatic parcă arde în cele mai puternice flăcări, oferind un tablou pictat de un artist ce surprinde perfect liniștea de după furtună. În depărtare se zărește o mică rătăcită corabie
ANTOLOGIE:poezie by Roxana-Maria Cărăbuş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_665]
-
STAMPÅ 1 La marginea lacului tåu o stâncå påråsitå sunt ascunså în iarba deaså a timpului așteptând atingerea unui singur val cel iscat de ivirea ta în amurg printre nuferi
Aripi de påmânt by Viorel Surdoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/866_a_1612]
-
își socoti munca încheiată pentru ziua aceea. Turnă câte o găleată de apă la rădăcina gutuilor, mai aruncă o privire prin atriu, apoi ieși, trăgând după el porțile mari. Drumul către oraș era îngust și pietruit. Se lărgea doar odată cu ivirea primelor case. Ca din pământ începeau să crească borduri, iar când sub tălpi asfaltul se netezea și, de o parte și de alta, țâșneau blocuri, Petrache pătrundea cu stânje neală în lumea forfotitoare și gălăgioasă. Vălătuci de tot felul ieșeau
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
pietre. O ascult în tăcere și îi promit că voi ține minte cât de important e să fiu supusă și să învăț cum „să înghit scuipatul altora atunci când e nevoie“. Mi s-a ordonat să fiu la Poarta Zenitului înainte de ivirea zorilor. Mama și-a cheltuit ultimii tael-i împrumutați și a închiriat un palanchin cu scaun pentru a mă duce. E împodobit cu o țesătură elegantă din mătase albastră. Mama a închiriat, de asemenea, trei lectice simple pentru Kuei Hsiang, Rong
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
din aur - simboluri ale frumuseții și feminității. În mijlocul acoperișului se află Globul Armoniei - simbolul unității și infinitului. Urmează să fiu însoțită de o sută de eunuci, optzeci de doamne de la Curte și două mii de gărzi de onoare. Mă trezesc înainte de ivirea zorilor și sunt surprinsă să văd atâția oameni în cameră. Mama îngenunchează în fața mea. În spatele ei sunt opt femei. Am fost anunțată de sosirea lor încă de aseară. Sunt manfoos, doamne de onoare de la Curte, soții ale unor respectați bărbați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Sale prin care mă roagă să-l însoțesc la o operă. Studiez invitația: semnătura și sigiliul sunt mari și frumoase. O țin sub pernă și o ating iarăși și iarăși înainte de a adormi. A doua zi dimineața mă trezesc înainte de ivirea zorilor. Suport ritualul machierii și îmbrăcatului simțindu-mă vie și plină de avânt. Îmi închipui cum e să fiu apreciată de Majestatea Sa. Până la răsăritul soarelui totul e gata. Mă rog ca frumusețea mea să-mi aducă noroc. An-te-hai îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
să mai tânjești după viitor, iubirea mea, căci soarele nu va fi mai strălucitor și zilele nu vor fi mai fericite...“ Plăcerea crește și mă cuprinde treptat. Fiul Cerului șoptește printre gâfâieli. Nu sunt sigură dacă aud cuvântul „sămânță“. Înainte de ivirea zorilor mă vrea din nou, și am ocazia să-mi încerc dansul evantaiului. Sunt curioasă în legătură cu efectul. Da, e cel scontat. Majestatea Sa mă laudă, spunându-mi că sunt magică. Apreciază în mod deosebit faptul că îi spun „iubitule“ în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]