2,406 matches
-
vadă manșeta (Adevărul, Steagul etc.), apoi Thaïs al lui Anatole France. Deocamdată, a pus teancul pe banchetă și s-a mulțumit cu Thaïs ; citind, capul i se lăsase încă și mai tare spre stânga, spre mine adică, pentru că percepeam un iz neplăcut al gurii, ieșindu-i prin buzele întredeschise și de un indecent roșu vânăt, ce se amesteca însă, într-un mod inimaginabil, cu un parfum Heliotrope blanc, cu care își îmbibase batista și reverele. L-am recunoscut, amintindu-mi că
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
prompt cu alt prilej. Je lui donnerai sa pièce de la bun început, dar cum îl chema ? îmi aminteam împrejurarea, chipul lui, dar tocmai numele nu. Tot gândindu-mă, respiram cu plăcere aerul freș, ca de țară (chiar dacă și cu un iz de gunoaie), coșul trăsurii era ridicat și lumina moale a prânzului sclipea în copacii roșii și galbeni, care atârnau peste gardurile strâmbe de lemn. Apoi casele au rămas în urmă. De-a lungul șoselei era un șir neregulat de plopi
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
și mă feresc să trag prea adânc în piept mirosul de cărbuni, de gaz și de roșii coflecite, chiar lupt cu mine ca să uit că totuși trag în piept duhoarea prea bine știută a casei, în care intră și-un iz de cartofi stătuți, și-un iz de lemne depozitate, și-un iz de lături... Ce ciudată e, și-mi las privirea să alunece peste sălița pustie și peste fața întrebătoare, de câine credincios, a Vicăi... — Haidi, stai și-mbucă și
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
adânc în piept mirosul de cărbuni, de gaz și de roșii coflecite, chiar lupt cu mine ca să uit că totuși trag în piept duhoarea prea bine știută a casei, în care intră și-un iz de cartofi stătuți, și-un iz de lemne depozitate, și-un iz de lături... Ce ciudată e, și-mi las privirea să alunece peste sălița pustie și peste fața întrebătoare, de câine credincios, a Vicăi... — Haidi, stai și-mbucă și tu ceva ! Am, uite, stai să
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
de gaz și de roșii coflecite, chiar lupt cu mine ca să uit că totuși trag în piept duhoarea prea bine știută a casei, în care intră și-un iz de cartofi stătuți, și-un iz de lemne depozitate, și-un iz de lături... Ce ciudată e, și-mi las privirea să alunece peste sălița pustie și peste fața întrebătoare, de câine credincios, a Vicăi... — Haidi, stai și-mbucă și tu ceva ! Am, uite, stai să vezi ce-am ! Mâncare de cartofi
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Se așază la birou și Își mai aprinde un Kent, apoi se ridică brusc, Împins de o inspirație, dar se răzgîndește și se așază la loc. În Încăperea mică, mirosul acru (clasic În orice unitate militară) e străbătut de un iz pregnant de petrosin. Pe ușa lui scrie : Comandant. — Soldat, ce tot spui? Că ai intrat În unitate... pe unde? Și cînd s-a Întîmplat asta? Azi-noapte ? Ia mai zi-mi Încă o dată povestea, Îmi ordonă el și Își scoate chipiul
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
un fel de ghem, Înfofolite În pături; s-au stins de ani buni, au ajuns o pereche de mumii miniaturale - dinspre ele nu răzbate nici un semn de viață, doar un miros suspect. În salon e rece și umed și un iz acru, de trupuri bolnave care Încearcă cu disperare să-și genereze propria căldură. Caloriferele sînt un decor fără utilitate, emană un frig metalic care străpunge cu ușurință păturile roase (seamănă foarte mult cu cele din dormitoarele militare - și caloriferele, și
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
care se Întîmplă ceva incredibil. Timp În care discutăm. Despre Securitate și teroriști, despre numărul de morți (de cele mai multe ori, repetăm informația pe care o primim prin televizor), despre tunelurile de sub București unde se pot ascunde forțele fidele (povești cu iz de legendă despre care se vorbea În șoaptă pînă mai ieri), despre ce se va Întîmpla mai departe (oare ce se va Întîmpla mai departe?). Discutăm despre ce ar trebui să se facă, despre alegeri libere... despre alegeri LIBERE și
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
lume liberă, fără Ceaușescu, mort, ieri, 25 decembrie 1989, au anunțat la televizor, motiv de și mai multă bucurie, iar negocierea treningului meu În schimbul numelui tipei cu chistul a intrat Într-o fază dură, dar fără un rezultat concludent, un iz de ușoară nebunie mi-a pîclit și mai tare ceața capului, așa că atunci cînd Delia, tînăra asistentă, a venit să-mi spună care e surpriza m-a găsit Într-o dispoziție de neinvidiat, sfîșiat de perspectiva unor aventuri periculoase. Vino
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
în sine, marginile exterioare, șirul dublu de coloane corintice, erau din marmură albă cu striuri negre, dar restul sălii era acoperit cu dale de piatră și plante mari în ciubere. Locul avea un miros caracteristic, excitant pentru devotații lui, un iz de căldură și apă și chimicale și frunziș verde, ud și sănătos. Lui Adam îi plăcea mirosul. Nu se apropie de bazin, ci se strecură printre plante. Atinse frunzele lucioase, robuste, tari. Fetele îl observaseră, iar Anthea și Nesta îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
din toate astea. Ușa se deschisese. Interiorul întunecat al casei putea fi recunoscut ca fiind cel al lui Greg și Judy Osmore. Și, din câte își dădu seama imediat, locuința era neocupată. Mirosea a gol, se simțea chiar un vag iz de mucegai și casa era plină de ecouri. Tom fusese muncit și de temerea că-i va descoperi pe Greg și Judy acolo, că renunțaseră să mai plece. — Uraa! exclamă Tom, cu glas scăzut și apreciativ, stând în picioare în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
închise din nou. Pe urmă închise aparatul de radio, goli într-un vas o scrumieră supraâncărcată de mucuri și de scrum și împinse cu piciorul, sub un scaun, un portjartier care mai rămăsese pe jos. În cameră se răspândise un iz de rufărie nespălată. Tom, clipind din ochi, privi prin încăperea care i se părea atât de ticsită de obiecte, încât avea impresia că el și Diane vor trebui să stea nemișcați, cu mâinile țeapăn lipite de trup. La început, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
ar fi fost să-i răspundă apăsând pe această pedală? „Dragul meu John Robert, sunt convins că îți și regreți scrisoarea...“ Nu, asta nu merge. Scrisoarea, oricât de absurdă ar fi fost, rămânea un act săvârșit, ceva irevocabil, semnalat prin izul ei de moarte. George credea în semne. Scrisoarea asta era un semn. Dragostea și moartea sunt interșantajabile. Scrisoarea aceasta era semnalul că relația lui cu John Robert atinsese punctul culminant, orgasmul. — Sfârșește atât de ... rostise cu glas tare. Sfârșește... atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
intrat într-o zonă în care începe schimbarea climei și vegetației mediteraneene cu o climă și vegetație continentală și atlantică în același timp. Alături de pini, acum au apărut brazii și văd din ce în ce mai multe foioase. Si clima se schimbă, aerul cu iz de mare începe să lase loc unui aer mai uscat și mai răcoros. Asta mă face să mă simt mai bine și să pot menține un ritm mai bun de mers, chiar și în timpul amiezii. Urc mereu, cu multă atenție
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
fie culmea mistificării 68". Da, împotriva violenței totalitare a moralei se manifestă iruperea dreptului la nocturn. Lumină neagră care nu întârzie să ilumineze aceste momente de efervescență intensă în care, în sabaturi misterioase, se pregătește o etică specifică având un iz ceva cam imoral. Eyes wide shut, așa cum îl filmează atât de bine S. Kubrick. Cu ochii închiși la constrângerile rațiunii moralizatoare, bacantele celebrează o legătură societală al cărei fir roșu este constituit din pasiune, emoție și alte afecte pe care
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
dom' profesor! Chiar ni s-a atras atenția: Dacă nu-l serviți bine pe dom' profesor Panciu, e vai de mama voastră!" Târboacă s-a înclinat foarte tare spre profesorul de matematică și a simțit venindu-i pe la nas un iz de pălincă. Niciodată, la ore, n-a stat atât de aproape la el. Spune, batjocoritor: Chiar dacă ați luat ceva înainte, știți, tot prinde bine o gustare. Chițu se preface indignat: Cum adică a luat ceva înainte? Vrei să spui că
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
Oprea, aflate pe aceeași linie de reînviere a istoriei , numai că „În bătaia vânturilor” este și mai îndepărtată, și în mare parte, nescrisă în colecții de ziare (fără a mai adăuga calitatea cărții de roman). „În bătaia vânturilor” are un iz patriotic și oleacă de mândrie națională, dacă ne gândim la capacitatea nativă a unui român de a se afirma într-o societate ostilă nouă. „Un valah împuțit” - cum ne gratifică ungurii cu închipuitul lor blazon nobiliar - a fost la fel de bun
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93034]
-
Am înțeles asta foarte repede. Odinioară, aveam pe buze, de dimineața până seara, cuvântul libertate. La micul dejun îl întindeam pe felia de pâine, îl mestecam pe îndelete ziua întreagă, duceam cu mine în lume o răsuflare minunat parfumată cu iz de libertate. Îi dădeam în cap cu acest cuvânt cheie oricui mă contrazicea, îl pusesem în slujba dorințelor și puterii mele. Îl șopteam în pat, la urechea prietenelor mele adormite, și el mă ajuta să le părăsesc când le era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
doctorii, lingurile în pahare repective, kefirul pe care-1 bea din ceas în ceas, gălbenușurile pe care le înghițea lacom, pătîndu-și 184 185 cămașa fiindcă mâna îi tremura. Ceea ce-i plăcea mult era nădușeala. Ascundea momentul transpirației înadins ca să rămână în izul ei; numai când începea tremurul cerea speriat să fie premenit, dar nu lăsa să-i ia cămașa de tot. O mai ținea pe pat așa udă, probabil aberații ale febricitații, deoarece și gargara, limonada le ținea în gură mult, ceea ce
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
gemeni, tîrîndu-i ca pe niște aderențe maligne, fără nici un schimb de vorbă sau privire. Nu știa la ce moment se rupsese între ei înțelegerea și se așezase dușmănia. Rim se opri lingă coloana de a'iară a bisericii, nedumerit și izo'lat. Atunci gemenii, ca două omizi desprinse, lunecară undeva spre trăsuri, spre-salvare. Buna Lina rămăsese înănntru singură cu preoții și dricarii. Plângând acum în voie, moșica Mari se apropie de ea, fără' să cuteze a-i vorbi. Lina n-o
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
antonimul ei, adică lenea, îl putrezește. Românul a văzut întotdeauna în leneș un individ în decompoziție, de aceea l-a numit putoare sau puturos, cuvinte derivate din etimonul latin putor putoris, adică dihor, jivină care își amețește prada, exalând un iz insuportabil. Ei bine, poate o asemenea făptură să vorbească cetățenilor despre muncă? Adică tocmai celor care aproape cinci decenii au fost înșelați, exploatați până la sânge, mânați la spargeri de normă, de acel partid numit impropriu, la un moment dat, muncitoresc
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
spre masa mult mai bogată cu subiecte de fiert la „foc scăzut” decât în precedenta societate colectivistă. Acolo, inamicul public numărul unu era conducătorul suprem, cu bufonul său regal Bulă, care-și amuza stăpânul cu glume nesărate sau sărate cu iz de autocritică. Dincoace, în vizorul cătării epigramiste, se zărește un pustiu de câmp plin de tare, care de care mai elefantică și deși ușor de ochit - greu de doborât: tarele societății 1 Ștefan Boboc - Pungeșteanu, „Ștefaniade în sos picant”, Editura
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93062]
-
pe malul barajului. Au făcut ce au făcut, pe acolo, după care, au adormit. Pe când dormeau buștean, soldații braconieri au ajuns, cu trasul năvodului, tocmai prin dreptul lor. Era o noapte de basm. Lună plină. Liniște. Cald. O adiere, cu iz de iaz, înmiresmat cu toate parfumurile pe care le emana pădurea de alături, și, un cântec nepereche, al păsărilor de noapte, te legănau, miraculos, printre liniștile vieții. Năvodul - lung; o parte din el a trecut prin partea stângă a osteniților
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
stingă și să redevină apă. Tot drumul își trece degetele peste cartea lui Mark, o răsfoiește la întâmplare de parcă această mărturie îngropată ar mai putea proroci ce urmează. Cuvintele sunt mai obscure decât cele mai complicate cercetări neurologice. Paginile emană iz de prerie și de o mie de soiuri de ierburi. Citește și recitește, fără să rețină nimic. Se uită pe notițele de pe margine ale lui Mark, la mâzgălelile disperate de lângă orice pasaj care ar putea duce înainte, departe de confuzia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
pe tăcute : ce faci când intri prima dată în cameră, ținându-ți copilul nou-născut în brațe, cum călcați, tu și cu el, în aerul acela domestic, cunoscut și necunoscut în același timp, cum vă așezați corpurile în aerul acela cu iz de limb, cum reduceți spațiul și timpul nemăsurabile la omenesc, când copilul trece din brațele tale în pătuțul lui. Și apoi totul se re-conectează, viața începe să freamăte cu puterea ei de viață nouă care absoarbe și cere nebunește. Acțiunile
Pachețelul auriu. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Ștefania Mihalache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1774]