5,195 matches
-
lat ce avea o forță ieșită din comun pentru vârsta lui, avea mustață, fata să era plăcută, plină de vigoarea tinereții, cu niște ochi verzi mari, expresivi, în care se oglindea iscusința și noblețe de caracter. Deodată o brichetă se izbi în hartă la câțiva centimetri de capul lui Tamâș apoi se auzi o voce poruncitoare: ,,Culcat taraș i-a brichetă cu gura și adu-o la mine.” Am întors capul și am văzut un fruntaș înalt cu aere de veteran
UN SFAT PLIN DE INTELEPCIUNE de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1062 din 27 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/344545_a_345874]
-
cuvintele pot să o aibă, dacă sunt mânuite cu meșteșug. Dincolo de aspectul acesta estetic, ceea ce m-a atras, a fost bogăția ideilor pe care le întâlnim în acest volum, care depășesc cadrul unei simple culegeri de poeme. Ceea ce m-a izbit în primul rând, sunt titlurile capitolelor și ale poeziilor, care nu sunt simple etichete metaforice, căci au o mare profunzime simbolică. Această lucrare, care se vrea poetică, este și un adevărat compendiu inițiatic, ce ar putea fi intitulat, ca unul
SLOVE DE DIAMANT de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 685 din 15 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/344577_a_345906]
-
remediu în această viață și este de remarcat că lipsa aceasta autorul nu numai că și-o recunoaște, dar are tactul de a nu o preschimba într-o calitate a inteligenței arogante. (Sorin Lavric). Cu acest portret sub ochi, ce izbește în litera cărții este inadecvarea crasă dintre fibra autorului și stringența decorului în care se pomenește strămutat. Autorul merge în Athos ca și cum s-ar deplasa în Rhodos, trăgînd după sine toate obișnuințele căpătate în etosul bucureștean, suficiența aceasta de spirit
SEMNAL EDITORIAL ŞI PUBLICISTIC, DAN C. MIHĂILESCU, OARE CHIAR M-AM ÎNTORS DE LA ATHOS?, EDITURA Editura Humanitas, BUCUREŞTI, 2012, 112 PAGINI ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1214 din 28 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347993_a_349322]
-
și-a descoperit precizia ritmică, vibrația suplă și dulcea timbralitate a muzicii năvalnice, vibrând ca răpăitul ploii de vară pe o grădină cu flori; de acum, va începe să descifreze armonia muzicală, în cadența cosmică a castanietelor și a picioarelor izbite în ritm de cântec spaniol și splendoare coregrafică. Talentul a răscumpărat-o pe Marina Voica din biroul de calcule și prognoze economice și a redat-o cântecului în care răsună un imn al gloriei iubirii perfecte și netrădate: muzica ușoară
MARINA VOICA. IUREŞUL UNUI SPIRIT ŞI MIRACOLUL MUZICII de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1114 din 18 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347523_a_348852]
-
Nu negru, plin de ură, ci alb imaculat. Te-au aparat cu viața părinții și strămoșii, Te-au înțepat în spate, cu ură, spini adânci, Acum plângi de durere și-ți mor pe rând coloșii, Te simți ca valul mării izbindu-se de stânci. Eu încă am speranța că tinerii să vină Să vindece un cancer ce s-a întins treptat, Mă simt debusolat când țara mea suspina Și mă gândesc la mâine când azi este ratat. Pentru un colț de
TREZEŞTE-TE BĂRBATE, FEMEIE ŞI COPILE! de ALEXANDRU FLORIAN SĂRARU în ediţia nr. 1083 din 18 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347703_a_349032]
-
decât una singură: nu se putea ieși pe mare. Eram convins că ceilalți colegi, mai prevăzători, când au auzit vuietul mării, s-au culcat pe partea cealaltă, cum s-ar zice. Am așteptat zece minute și văzând că marea se izbea de stâncile de pe dig cu tot mai multă furie, am întors mașina și luat drumul înapoi spre casă. Încă era noapte, iar întunericul era spart, pe ici, pe colo, de lămpile de neon ale iluminatului public de pe faleză, sau din
MONSTRUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1095 din 30 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347692_a_349021]
-
au adunat Nisipul ce m-a îngropat. Sunt o epavă prea bogată În aur și în diamante! A mea e marea, marea toată Precum și stâncile înalte! Văd cum se zbat în zarea strâmtă, Marea le pare prea adâncă... Îi văd izbindu-se de stâncă Și, orbi, ei mă ocolesc încă! Loc de taină N-ai cumva, un loc de taină Unde să-mi așez iubirea? Este unica-mi comoară Ce-ți aduce fericirea! Știi cumva, un loc anume Unde pacea să
SECTIUNEA MEA DE POEZIE DIN VOL.VI SIMBIOZE LIRICE de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 1179 din 24 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349998_a_351327]
-
Sfinx: Pe vremea capricioasă, cine gustă vârful ascuțit, e asemenea păsării ce taie furtuna și culege razele de aur ale zorilor eternității. Păpădie: Veniți! Piatră: Urcăm! Sfinx: Pornim împreună. Păpădie: Renunțați! (Piatră și Sfinx încep să escaladeze muntele. Ploaia îi izbește în față. E atât de deasă, încât nu se mai zăresc unul pe altul. Din când în când câte un fulger le luminează calea. Alunecă. Se agață din nou.) Păpădie (din adăpost): Nu-i mai văd. Nu știu ce s-a întâmplat
LUMINA UITATĂ DIN STÂNCĂ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1833 din 07 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350035_a_351364]
-
într-un hamac din plasă de pescuit, dar trăsăturile lui aspre și enigmatice numai liniștitoare nu erau. Soțul ei. Nu îi zâmbi ca răspuns la zâmbetul ei strâmb și nu îi vorbi până în momentul în care botul din lemn se izbi de un mic ponton ascuns în umbra groasă a unei sălcii imense. - Am ajuns! Mona clipi prin semiîntuneric, căutând din priviri casa. Nu o zări până în momentul în care intrară în zăvoiul de pe malul mlăștinos pe care tălpile sandalelor îi
OMUL DE PE ALT TĂRÂM (II) de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1483 din 22 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350143_a_351472]
-
câte o bere rece, dar îmi era imposibil să îmi găsesc liniștea. Delia... De ce tocmai tu, de ce să te știu moartă???, strigam, apoi mă prăbușeam între perne, zguduit de plâns. De ce să nu ne mai vedem niciodată?? Pe urmă mă izbeam din nou de acel zid impenetrabil. Nu avusesem o relație cu Delia, nici măcar nu ieșisem împreună. O cunoșteam doar de la filmări și o iubisem în tăcere. Atunci, ce căutam lângă trupul ei neînsuflețit? De ce aveam sângele ei pe mâini?, mă
SCENARIUL DIN CARE NU SE POATE IEŞI de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2070 din 31 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/350193_a_351522]
-
Osie: Ce nu înțelegi? Rază: Ce aș putea să înțeleg? Axă: Că la un moment dat te cuprinde așa, un fel de amărăciune. Tu ești punctul și privești roată în jurul tău. Cauți pe cei care-i credeai aproape, dar te izbești de indiferența lor. Te uiți la cei care ți-au fost potrivnici și le observi dinții ascuțiți. Pe urmă te închizi în tine și-ți plângi singurătatea. Înțelegi că cercul din jurul tău e doar o Fata Morgana. Osie (entuziasmat) O
ROATA de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1827 din 01 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350237_a_351566]
-
Penelope, dumneavoastră, facem excepție? Nici vorbă. Una singură am spus, iar lista e mult mai cuprinzătoare decât am redat-o. Priviți în oglindă fără să trișați și îmi veți da dreptate. În propriile aspirații celeste, în căutarea adevărului, noi ne izbim de noi... E monstruos, absurd, paranoic - și totuși, real. Odată, am vrut să fac o glumă și am parafrazat titlul unei piese Lake of Tears, "So fell autumn rain". Am scris, cu referire la alegerile parlamentare din toamnă, peste un
ULTIMA PROVOCARE de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1645 din 03 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350195_a_351524]
-
e în inima ta: admirație sau dispreț pentru bărbatul ales. Iar acum depinde ce țintește un barbat: inima ta, credincioșie sau ... altceva. Căci ceea ce se vede e: o fraiera sau o femeie „inteligență”. Banii nu au miros, mass-media afișează ceea ce izbește ochiul: inteligentele. Cine le admira, cu ele să rămână , căci una că asta te lasă rapid dacă dai faliment, te îmbolnăvești sau apare o altă sursă de up-gradare. Partea distractivă e că unii bărbați văd în acest mod de acțiune
JOCURILE FOAMEI (1) de OLIVIA DUMITRU în ediţia nr. 2107 din 07 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350251_a_351580]
-
copilăriei de altădată, cu miros de cozonaci, derdeluș, zurgălăi și săniuțe. Este emoția copilărească a Începuturilor. Mă las purtată pe aripa vântului ... ce valsează cu fulgii de nea ... închid ochii, mă las în voia simțurilor ... Marea se dezlănțuie, valurile se izbesc de stabilopozi, și se sparg în mii de stropi mărunți și reci. Prin perdeaua ninsorii se zăresc mii de artificii trase de la bordul navelor din dană. Se aude sirena unui vapor. Deja și alte vapoare trag sirenele, începe spectacolul sublim
LA CUMPĂNA DINTRE ANI...2011-2012 de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 373 din 08 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361873_a_363202]
-
am participat la un eveniment epocal. În corpul barajului s-au lăsat porțile grele de fier, oprind apele înspumate ale râului în care colcăiau păstrăvii și lipanii. Și, văzând cu ochii, încet-încet, albia Argeșului seca, iar apa în baraj creștea, izbind cu furie în betonul curbat al stăvilarului. Lucrarea se terminase cu zece zile înainte de termenul fixat. Lacul de acumulare începea să prindă contur. Lacul artificial, cu aproape cinci sute de milioane de metri cubi de apă, se forma sub ochii
GREAUA MOSTENIRE de ION C. HIRU în ediţia nr. 377 din 12 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361825_a_363154]
-
am participat la un eveniment epocal. În corpul barajului s-au lăsat porțile grele de fier, oprind apele înspumate ale râului în care colcăiau păstrăvii și lipanii. Și, văzând cu ochii, încet-încet, albia Argeșului seca, iar apa în baraj creștea, izbind cu furie în betonul curbat al stăvilarului. Lucrarea se terminase cu zece zile înainte de termenul fixat. Lacul de acumulare începea să prindă contur. Lacul artificial, cu aproape cinci sute de milioane de metri cubi de apă, se forma sub ochii
GREAUA MOSTENIRE de ION C. HIRU în ediţia nr. 377 din 12 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361826_a_363155]
-
Păcălici banii de băutură. - Tată mare, vino să stăm de vorbă la sculărie. Mă auzi? la sculărieee! - Am venit taică, rosti meșterul apăsat și mai târziu îi fu greu să își aducă aminte care din cei doi ieșise prin portieră izbind-o de țâțâni și care trecuse prin parbriz făcându-l țăndări. Sigur e că Piticu s-a oprit la punctul de pază militarizată, cu ochii cât cepele, dând din mâini, cu spumă la gură, dar nimeni nu înțelegea ce voia
ŞEDINŢA DE SPIRITISM de ION UNTARU în ediţia nr. 519 din 02 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362019_a_363348]
-
ceafa mea. Ascultă mă, găozarule, până când crezi că-ți voi mai tolera să vorbești în halul acesta în prezența mea. Și atunci când m-am întors cu fața la el m-a pocnit atât de rău încât scăpat din mâna lui m-am izbit de peretele ușii de la baie. M-a privit, a dat să vină spre mine, dar s-a oprit: Du-te și te spală jigodie și îmbracă-te urgent pentru școală. De acum încolo te voi verifica personal. Ți-ai bătut
LUMINA ZĂDĂRNICITĂ ÎN ÎNTUNERIC de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 519 din 02 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362030_a_363359]
-
Acasa > Versuri > Farmec > LOVEȘTE-MĂ... Autor: Nicolae Nicoară Horia Publicat în: Ediția nr. 381 din 16 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului 16 Ianuarie 2012 Lovește-mă, lovește-mă, potolește-ți necazul și sculptorul izbește în stâncă, dalta lui scoate-n lumină obrazul celui nevăzut încă. Lovește-mă, lovește-mă, până ești în putere, fără milă și fără cruțare, demult nu mai simt nicio durere în aceste omenești mădulare. Eu nu-i voi răspunde mâniei
LOVEŞTE-MĂ... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 381 din 16 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362114_a_363443]
-
Acasa > Versuri > Visare > VALUL Autor: Mirela Stancu Publicat în: Ediția nr. 664 din 25 octombrie 2012 Toate Articolele Autorului Valul tău străveziu îmi izbește piatra din suflet... În spuma ta îmi spăl păcatele... Nu știu ce vise-ți poartă șoaptele... Sau vuietul pornind din al meu pântec... Cresc în suspinul nopții fără de stele... Și cântecul inimii îl fur din brațele-ți fierbinți... Sărutul tău adânc mă
VALUL de MIRELA STANCU în ediţia nr. 664 din 25 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365797_a_367126]
-
al unei vizuini artistice... este sensibilitatea, disponibilitatea de a prezenta opera în formare. Astfel, aceasta (poeta) își extinde spațiul de manifestare prin varietatea formelor stilistice folosite, prin viziunea esențial nouă, asumată și exprimată ca atare. „Aripi grele de păsări moarte // izbesc veșmântul arămiu din cetate. // Vechi rădăcini vremuiesc cenușă, // muntele tace, // icoanei de piatră îi cade ispită.” ( În fața morții). Perisabilitatea accentuată, vârstele care iși anunță chemările tulburi... măresc starea de angoasă care e gata să ucidă orice urmă de speranță. Lepădându
RECENZIE. VOLUMUL DE POEZIE „VIAŢA LA IMPERFECT”(BILINGV – ÎN ROMÂNĂ ŞI ENGLEZĂ), AUTOR ELEONORA STAMATE de VALENTINA BECART în ediţia nr. 636 din 27 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365813_a_367142]
-
Mi-a rămas imprimat în minte, un tablou viu, plin de realitate al muncii de la turnat asfalt. Am lucrat trei ani la această muncă titanica, parcă și acum mă văd izbind cu târnăcopul în asfaltul tare. Făcând decapări pentru a putea apoi turnă asfaltul fierbinte. Cu lopata în mână, în mijlocul fumului ce se ridică din asfaltul fierbinte, zgomotul cilindrului ce venea din urmă pentru a calcă asfaltul, murmurul de voci ale
MARIN de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 600 din 22 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/365846_a_367175]
-
copiilor al vecinilor, s-a suit pe un stâlp înalt de beton pentru energie electrică și s-a spânzurat. Nimeni nu a putut să facă ceva, era ca o fiara când se enervă nu-l putea opri nimeni, urlă vocifera, izbea în stânga și în dreapta. Să spânzurat aici la Tulcea acolo la Moldova doar a descoperit ceea ce făcea nevastasa, s-au certat acolo, apoi a venit aici și din nou ceartă și ceartă iar în final el a urmat prostia din sânge
MARIN de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 600 din 22 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/365846_a_367175]
-
Huțanu din ținuturile americane ale diasporei noastre: E atâta liniște în jur, că îmi aud și inima cum bate, aud cum sângele se scurge încet prin venele bătrâne, loc își face. E atâta liniște în jur, ca aud cum se izbesc în geam doar raze, și o raza mai glumeață semn îmi face, mă minunez de atâta, tac și de tăcerea care tace...! Aud cum harfa inimii din piept, o melodie în tăcere îmi toarce. Ee atâta liniște în jur, când
BAKI YMERI DESPRE MIOARA HUŢANU de BAKI YMERI în ediţia nr. 2099 din 29 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365317_a_366646]
-
străbate alte cărări ale vieții, pe care trebuia să merg. Au trecut ani de zile de atunci, și uite că încă mai merg. La început a fost mai usor, sau cel puțin așa crezusem eu. Însă, pe măsură ce tot înaintam mă izbeam de diferite obstacole întâlnite, până când am întâlnit și un Om în a mea cale, care m-a luat de mână atunci când simțeam că nu mai putea înainta singură și m-a purtat pe a Sale brațe, atunci când picioarele nu mai
DEZAMĂGIRI ŞI ÎMPLINIRI ÎN PLAN SPIRITUAL! de MARIANA DUMITRESCU în ediţia nr. 1256 din 09 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365467_a_366796]