KorAP: Find »[drukola/base=izbuti & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...57 58 59 ...235 >

5,860 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240

un râset și ceva rostit printre dinți de către doi oameni din fața lui care, judecând după veșminte, păreau să fie niște negustori bogați. I se părea că auzise cuvântul „Toulouse” În spusele unuia dintre ei. Își Încordă auzul, dar nu mai izbuti să deslușească decât câteva vorbe, Înainte ca sunetele să le fie Înăbușite de vociferarea Înfierbântată a gloatei. Îl văzuse oare cineva pe Brandan la Toulouse? Se răsuci pentru a căuta din ochi chipurile cunoscute. Mai Întâi dădu peste Arrigo. Era

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
să știe de o comoară... șuieră cu un licăr de lăcomie În ochi. Poate că n-ar strica să Îl mai tragem puțin În frânghii, ca să Își deșarte toată desaga... Dante Îl fulgeră cu privirea, furios pe ceea ce căpetenia gărzilor izbutise să audă. Era sigur că bâjbâia printr-o beznă deplină, mai rea decât aceea În care se zbătea el Însuși. Dar, oricum, era mai bine ca acel mitocan să știe cât mai puțin din toată povestea. Între timp, eliberat din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
furat și nu vei părăsi teritoriul Comunei decât la ordinul meu. Dar mai Întâi vreau să aflu ceva de la dumneata, adăugă el, ridicând-l pe omul care i se târâse la picioare, Încercând să i le sărute. Clătinându-se, Fabio izbutise să se ridice. Dante scoase din traistă o foaie Împăturită și un cărbune de scris. - Străduiește-te, dacă Îți mai poți folosi mâna dreaptă. Vreau să reproduci planul acelui lucru pe care Îl construiau Rigo și Brunetto. Matematicianul Își aținti

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
ferestrele Înguste de sus. Nici gând să fi putut fi escaladat până la rozeta de deasupra porții. Ar fi fost nevoie de un șiretlic demn de marele Ulise ca să se poată intra. Însă, oricât Își desfășura În minte toate cărțile, nu izbutea să găsească nimic de folos. De un cal de lemn, iată de ce ar fi fost nevoie, sau de un drum pe unde apărarea putea fi ocolită, ca acela pe care Leonida Îl pierduse la Termopile și care provocase căderea Siracusei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
se ascunsese. Dante crezu că se ghemuise după altar, Însă, când ajunse și el Îndărătul marelui cub din piatră, descoperi cu stupoare că Brandan se făcuse nevăzut. În văzduh Încă mai persista ecoul unor pași grăbiți, a căror origine nu izbutea să o identifice. Nedumerit, Dante se uită În jur, căutând o explicație, dar era sigur că monahul nu dispăruse pe singura cale vizibilă, ușa din dreptul altarului. Pe fundalul absidei fusese ridicată o schelărie Îngustă, care ajungea aproape de ferestrele de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
Învinge starea de rău. Când Își redeschise ochii, călugărul dispăruse. Apoi se ridică, făcând apel la toate forțele, și privi În jur cu mânie. Dar adversarul său dispăruse cu adevărat ca prin farmec. Scăpase fugind pe fereastră, neapărat, Însă cum izbutise una ca asta? Deschiderea din perete lucea În lumina lunii, la mai mulți coți depărtare. Nu era posibil ca un om să fi făcut un asemenea salt. Pentru o clipă, ideea că Brandan era un diavol proteiform Îi reveni În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
despre cuptorul de pe Canal. Acolo a sosit un meșter pe nume Tinca, de la mama dracului, și s-a apucat să topească niște geamuri extraordinare. Plăci plane și nemăsurate, lungi chiar de mai bine de doi coți, așa cum nimeni nu mai izbutise să facă. Meșterul Tinca, sticlarul Împăratului. Dante se desprinse dintr-o dată din contemplarea propriei sale mâini și Îl Înșfăcă de un braț. - Care Împărat? Întrebă. Arnolfo păru mai Întâi nesigur, iar apoi se Îndreptă din umeri. - Cel mare și ultimul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
mii de feluri prezența În acel loc, iar el nu avea nici o dovadă Împotriva lor. Poate că era mai bine să profite de puținul care mai rămăsese din acea zi și să se Întoarcă la Alberto, cu speranța că acesta izbutise să priceapă ceva mai mult din mașinărie. Mecanicul Îl Întâmpină cu o expresie dezamăgită, care spunea mai multe decât o mie de cuvinte. - Tot nimic, meștere Alberto? Omul scutură din cap. - Nu tocmai. Cred că am Înțeles unele dintre conexiuni

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
Înecase cam la aceeași oră când fugise de la abație. Cu toate acestea, un glas interior continua să murmure, neliniștindu-l. Cele două răni adânci de pe o parte a corpului se puteau explica și așa cum o făcuse pe loc, Însă nu izbutea să Își alunge impresia că semănau foarte mult cu cele descoperite pe trupul lui Guido Bigarelli și pe al lui Rigo di Cola. Și apoi tatuajul, cu acea neobișnuită conotație astrală. Dar, măcar acelei figuri nutrea speranța că-i va

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
mai Întâi scutură din cap, iar mai apoi, ca și când s-ar fi răzgândit brusc, se apucă să Încuviințeze cu putere. - Și ce s-a ales de micuț? Întrebă Dante. Amara părea rătăcită. Își frângea mâinile pradă mâniei de a nu izbuti să exprime ceea ce ar fi vrut. Ochii săi căzură peste micuța coroană pe care el Încă o mai ținea, iar privirea i se lumină. I-o smulse din mână și o așeză pe capul pionului cu un zâmbet triumfător. - Fiul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
s-a spus și asta. - Un doctor chiar a atentat la viața sa, după bătălia de la Parma. Dar a fost descoperit. Nu, altcineva a fost. Mainardino era sigur că ar fi putut dovedi, numai dacă... - Numai dacă? - Dacă ar fi izbutit să Înțeleagă cum fusese administrată otrava. În ultimii ani, Frederic devenise bănuitor și nu gusta niciodată nimic fără să-l fi supus mai Întâi degustătorilor. Și totuși a fost otrăvit, cumva. - Dar nu ți-a spus niciodată numele asasinului? - Nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
vulnus din conștiința lui. - Și pentru ce nu s-a făcut dreptate, dacă se știa cine este? - Asta l-am Întrebat și eu pe maestrul meu. Mi-a răspuns că bănuielile sale se izbiseră de un zid de netrecut: nu izbutise să Înțeleagă cum anume se Înfăptuise această crimă prin otrăvire premeditată. Certus quis, quomodo incertus, a scris el. Cert ucigașul, incertă modalitatea. Fiind deja În suferință, Frederic se supusese unei diete aparte, numai din fructe. Și bea diar vin de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
unei diete aparte, numai din fructe. Și bea diar vin de Puglia Îndoit cu apă, Însă, precum ți-am zis, numai după ce totul trecea pe la degustători, oameni din garda lui, sarazini, cum nu se poate mai fideli. Totuși, cineva a izbutit să Îi toarne otravă În cupă fără ca aceștia să bage de seamă și fără să pățească nimic. Bernardo se Întrerupse. Lui Dante Îi păru că zărește o lacrimă sclipindu-i În privirea mioapă. - Mai apoi, când Împăratul zăcea În convulsiile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
angrenaje de alamă, aidoma măruntaielor unui animal misterios. Probabil că Își regăsiseră poziția În mașinărie; Însă faptul acesta, departe de a-i da un aspect mai ușor de necunoscut, o făcea să pară și mai bizară. - Se pare că ai izbutit În Încercarea dumitale, meștere Alberto. Spune-mi ce-ai descoperit. Omul se răsuci spre el cu o expresie de nemulțumire. - Am izbutit să remontez părțile la locurile lor, potrivit raporturilor logice dintre ele. Există un principiu al necesității care guvernează

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
da un aspect mai ușor de necunoscut, o făcea să pară și mai bizară. - Se pare că ai izbutit În Încercarea dumitale, meștere Alberto. Spune-mi ce-ai descoperit. Omul se răsuci spre el cu o expresie de nemulțumire. - Am izbutit să remontez părțile la locurile lor, potrivit raporturilor logice dintre ele. Există un principiu al necesității care guvernează mecanismele, așa cum, cu siguranță, există unul În Natură. Dar, dacă aceasta din urmă este fiica insondabilei voințe divine, primele, născute din mărginita

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
combinații. Asta ne permite să facem cale Întoarsă de la părți la Întreg, lucru imposibil cu un corp viu, odată dezmembrat. Dar... - Dar? Îl zori poetul cu nerăbdare. - Dar, cu toate că mașinăria a fost reconstituită și acum se poate mișca, Încă nu izbutesc să Îi Înțeleg rostul tainic. Era constituită dintr-un cub de lemn de circa un picior lățime, care adăpostea complexul roților. Unele părți mai clare dezvăluiau punctele prejudiciate, care fuseseră Înlocuite de artizan. Pe cutie, legată printr-o ultimă roată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
strângând din dinți. Acquasparta făcu un gest vag, după care agită din nou hârtiile. - Așa o fi, precum spui. Dar nu despre istoria acelei stirpe nefaste vreau să Îți vorbesc, messer Alighieri, ci despre a dumitale. - A mea? exclamă Dante, neizbutind să Își ascundă uluirea. Nu știam că am una care să merite atenția. - Și totuși, așa stau lucrurile. Istoria dumitale e una care i-ar fi făcut fericiți pe povestitorii din vechime, dar care produce neliniște printre fiii binelui. - De ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
Acest bărbat viteaz a venit să ne asigure de devotamentul său. Se pare că a dat de capătul intrigii care ne preocupă. Ajută-l dumneata, oferindu-i informații despre ceilalți capi ai acestei Încâlceli. Cine știe dacă nu cumva va izbuti să o descâlcească. Noffo se Înclină și Îi făcu semn lui bargello să Îl urmeze. - Ascultă bine ceea ce are să-ți spună, mai porunci cardinalul, În timp ce șeful gărzilor se Îndepărta retrăgându-se cu spatele. După ora stingerii „De ce atâta interes pentru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
se agita În sinea lui. Chipul fugar al Amarei, ușor umbrit, asemenea suprafeței unei luni Îndepărtate, Îl urmărea. Se Învârtea prin chilie, mângâind În minte trupul femeii, ale cărui forme splendide le Întrezărise În căruță, experimentând o Încordare ce nu izbutea să se concretizeze În cuvinte, cu toate că Încercase, În mai multe rânduri, să o transforme În versuri. Izbi cu putere În masa de scris. Durerea violentă din degete Îl trezi pentru o clipă la realitate, măturând acele fantezii erotice. Se rușina

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
foc. Își Închise ochii cu putere, așteptând să se risipească norul de scântei Înfocate. În timp ce Își apăsa cu pumnii pe pleoape, auzi o mișcare În spatele ușii și o mână care atingea clanța. Dar nu avea putere să se Întoarcă. Când izbuti, să o facă o văzu pe necunoscuta care intrase și aștepta nemișcată, rezemată În cadrul ușii. - Pietra... tu? Murmură el, recunoscând silueta mlădioasă a femeii. Lumânarea de pe masa de scris abia cu greu reușeau să o scoată din umbră. - Cum ai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
lamă sfâșie din spate gluga improvizată, alunecându-i pe umăr. Simți răceala oțelului trecându-i peste grumaz și o durere ascuțită urcând dinspre baza gâtului. Apoi atacatorul Își retrase arma ca să lovească din nou. Între timp, cu o smucitură puternică, izbutise să se elibereze; Își roti orbește brațele În față, căutând să Își lovească Într-un fel sau altul agresorul. Dar mâinile sale nu Întâlneau decât văzduh. Omul trebuia să se afle Încă În spatele său, se gândi el cu groază, și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
forța care Îl reținea cedează, ca și când mâna dușmanului s-ar fi deschis larg. Mânat de elan, se clătină, făcând câțiva pași În față, Înainte să se Împiedice și să cadă. Ajuns la pământ, se răsuci convulsiv pe spate. Între timp, izbutise În sfârșit să scape de pânză. Pentru un moment, bezna de afară Îi prelungi senzație de orbire neputincioasă, apoi Începu să vadă din nou. În picioare, În fața lui, recunoscu figura impunătoare a lui Arrigo. Filosoful era aplecat deasupra lui. Părea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
recunoscu figura impunătoare a lui Arrigo. Filosoful era aplecat deasupra lui. Părea pe punctul de a-l ataca iar. Zvârlind din picioare cu disperare, Dante se târî pe spate, dându-se Îndărăt cu câțiva pași. Apoi, arcuindu-se din șale, izbuti să se ridice În picioare și să scoată daga. Dar Arrigo nu părea ca ar fi vrut să Îl amenințe. Întinse mâinile spre el, arătându-i că era neînarmat, și i se adresă pe un ton potolit. - Nu te teme

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
strada se Îngusta, fu nevoit să se oprească, blocat de o femeie bătrână care, cocârjată sub o legătură de nuiele, abia se târa În aceeași direcție. Încercă să se strecoare printre Încărcătură și zid ca să treacă mai departe, Însă nu izbuti. După a doua tentativă eșuată, pufni disperat: - Lasă-mă să trec, babo! Să piei În infern cu lemnele tale! În loc să se dea la o parte, femeia se Întoarse ca să-l poată vedea la față. - De ce mă insulți, priorule? Eu Îi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
se repeziră spre el, cu spadele În mâini. Peste cămășile de zale purtau tunici multicolore, diferite de ale celorlalți luptători. Dante se feri de primul, pe al cărui piept se remarca un cap de leopard. Apoi, lăsându-se În jos, izbuti să scape de prinsoarea unui uriaș cu un cap de leu brodat pe veșminte. Era cât pe ce să treacă de poartă, când se izbi de pieptul unui al treilea om Înarmat, care ieșise din umbră. Iuțeala cu care alergase

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]