1,650 matches
-
al lui Blanchard prăbușindu-se la podea. Johnny Vogel urcă în ring și-i scoase proteza. Cel căzut scuipă un jet lung de sânge. Când m-am uitat la Kay, am văzut c-a pălit și s-a ghemuit în jacheta ei sport. I-am spus: — Mâine seară o să fie și mai rău. Ar trebui să rămâi acasă. Kay se cutremură. — Nu. E un moment important pentru Lee. — Ți-a spus el să vii? — Nu. N-ar face asta niciodată. — E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
ca să iasă de pe alee. Am strigat: — Hei! La naiba, întoarce-te! Șoferul m-a ignorat. O voce dinspre verandă m-a oprit să alerg după el. — Nu m-am atins de lucrurile tale. Și poți să păstrezi mobila. Kay purta jacheta ei sport și o fustă pepit, exact ca atunci când am cunoscut-o. — Iubi! am zis. Apoi am întrebat imediat: — De ce? Soția mea îmi replică: — Credeai că o să-i permit soțului meu să dispară trei săptămâni fără să fac nimic? Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
său era să permită fiecărei ființe vii, umile și imperfecte, să aspire la acea perfecțiune fundamentală. Intrați în Dans și vă veți contopi cu Unul, cel care vă înconjoară din toate părțile. Virgil Jones se ridică în picioare. își scoase jacheta lui veche și închisă la culoare. Și pantalonii lui vechi și închiși la culoare. Și vesta lui veche și închisă la culoare, cu lanțul de aur fără ceas. își scoase melonul de pe cap. Așeză frumos toate lucrurile acestea, laolaltă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
ochi pe el însuși. Ochii lui - dar o reprezentare modificată prost a lui însuși. Corpul era identic; și, ca și Vultur-în-Zbor, creatura purta o singură pană în păr, dar restul veșmintelor erau cu totul diferite. Pe deasupra pieptului gol purta o jachetă în dungi la un singur rând de nasturi. Pielea îi era cadaveric de albă. în jurul mijlocului avea un șir de mărgele de care atârnau două petice pătrate de material: un pătrat galben îi acoperea organele genitale și un pătrat albastru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Duc niște nuci În sufrageria imensă În formă de L cu ferestre-uși care dau spre grădină. Donald, radios, mă ia de braț să mă prezinte unuia dintre partenerii lui de golf. Undeva la șaizeci de ani, bărbatul respectiv poartă o jachetă sport, o cămașă roșie și o cravată doar ceva mai puțin Înflorată decât o imagine de reglaj. —Jerry, ți-o prezint pe nora mea, Katharine. Știi, Katharine e o femeie de carieră. Și-a păstrat numele de familie. Foarte modern
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
Mi-l imaginez, un magnat Încruntat Într-un zgârie-nori din New York. Deci ce ai de gând să faci În legătură cu asta? Domnișoară Reddy, mă mai auzi? Trezite din reverie, câteva vaci Holstein au venit până la mine să-mi exploreze cu botul jacheta Barbour de Împrumut. Orice-ar fi, cel mai important client al meu nu trebuie să-și dea seama că mă linge o vacă În timp ce vorbesc cu el. Păi, stimate domnule Abelhammer, ceea ce trebuie să evităm cu orice preț este o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
distincție susținută. Zăresc o femeie bătrână În oglinda din baie și mă uit În altă parte. În dimineața asta, mă Îmbrac pentru bătălie În armură Armani completă. E incredibil de reconfortant să pun pe mine o bluză albă scrobită, o jachetă și o fustă maro de culoarea biscuiților digestivi, cu margini atât de ascuțite, că ai putea scoate un apendice cu ele. Mă Încalț cu pantofii LK Bennett maro-caramelă cu toc cui, cu cusături albe și un vârf tocmai bun să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
Toată familia, ei bine, toți au Început să facă glume despre fantoma care fură lucruri, iar Deb a schimbat Încuietorile de la uși cu unele mai bune. Pentru că nu poți să știi niciodată. Și-apoi, chiar Înainte de Crăciun, și-a rătăcit jacheta de piele, aia frumoasă, de culoarea untului, de la Nicole Farhi, pe care și-o cumpărase Într-un moment de inconștiență, și putea să jure că nu a lăsat-o pe undeva. A sunat la toate restaurantele la care fusese, și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
aflat dacă nu s-ar fi Întors Într-o zi acasă, Între două Întâlniri cu clienții. În timp ce căuta cheile În fața ușii, s-a Întors și-a văzut-o pe Anka mai jos pe stradă, Împingând căruciorul lui Ruby Îmbrăcată cu jacheta de piele. Mi-a zis că s-a simțit atât de slăbită Încât nu putea să se miște, dar a reușit să se ascundă În spatele lăzilor de gunoi ca să n-o vadă Anka. Apoi, sâmbăta trecută, când Anka nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
ascundă În spatele lăzilor de gunoi ca să n-o vadă Anka. Apoi, sâmbăta trecută, când Anka nu era acasă, Deb s-a dus În camera ei, ca un hoț În propria casă. Și acolo, În dulap, nici măcar ascunse În fundul dulapului, erau jacheta și câteva dintre cele mai bune pulovere ale lui Deb. Într-un sertar a găsit aparatul digital și ceasul de la bunica ei, cel care are un pește de argint În loc de minutar. —Și ce i-ai zis? — Nimic. Dar, Deb, trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
simțit că pînă și pentru o plecăciune era necesară o invitație oficială. În spatele ei, pe post de bodyguard cu figură de copil, se afla barmanul de la Clubul Nautico, Sonny Gardner, cu umerii săi de gabier de iaht strînși Într-o jachetă gri elegantă. Știam că femeia era Elizabeth Shand, cea mai de succes afaceristă din Estrella de Mar. Fostă parteneră a lui Hollinger, acum controla o rețea de companii din sectorul imobiliar și al serviciilor conexe. Îi supraveghea pe participanții la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
cheltuiți pentru o asemenea „cadână bărbătească”, autorul crede că dandy-ului de pe Dâmbovița i-ar trebui lunar 1319 galbeni, la care se adaugă uluitoarea sa garderobă: „6 perechi de ghete, 12 jiletci, 24 de cravate, 4 fracuri, 4 surtuce, 4 jachete, 4 paltoane, 32 de cămăși, 96 de perechi de mănuși, cosmetice și parfumuri, praf pentru poleitul unghiii”. Nu ne vine a crede: 96 de perechi de mănuși, fără să fie vorba despre Brummell! Nici Mistere din București, romanul lui Ioan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
În fața unei foi de hârtie proaspăt scrise: un tabel pe trei coloane, Întocmit minuțios și pedant. „Costumație. Pălărie melon/Sacou gris ușor/Sacou gris reiat/Sacou, vestă, 2 pantaloni bleu/Haină roșie, pantaloni scurți, vestă albă/Joben gris-perle, panglică neagră/Jachetă gris, vestă, pantalon, vestă albă/Onix negru sau altă piatră dură, de preferință verde (de gravat cu armele) (În cazul numirii)/Mare uniformă (cu pantalon) și bicorn/ Mica uniformă (ținuta de Curte)/Pelerină lungă neagră”1. Am copiat doar a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
o măsură deosebit de mică, monopolizează rafturile de jos. În fața șifonierului, o ușă pe jumătate deschisă lasă să se Întrevadă o Sală de Baie. Uși batante În fundal”. Intră Autorul - Teogonistul nostru În persoană - „servil, precedat de un Valet franțuz, În Jachetă de mătase albă și șorț de batist”. Astfel sunt cele două Secte care, În momentul de față, Împart cea mai instabilă parte a Poporului britanic; și agită această veșnic tulburată țară. Pentru ochiul Observatorului politic, relațiile lor reciproce, pline de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
facultate și disperați să pară oameni maturi. În spatele nostru, se auzi bubuitul ușilor batante, semn că mai sosise cineva. —Marie! făcu MM. Ia hai să te uiți la caleașca ta de zână! Marie, o fată micuță, subțirică, îmbrăcată într-o jachetă chinezească matlasată și împachetată în lycra, cum se poartă dansatorii în timpul liber, se aplecă deasupra schițelor. Avea acel chip greu de descris, cu nasul cârn și gura largă a unei păpuși de cârpe. —Super, spuse ea entuziasmată. Și o să zbor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
tu sari de pe el. Poate te prinde Hugo. O să vedem ce zice Thierry. —Ah, iar îl avem pe Thierry coregraf? Excelent. Vreau să fac multe tumbe și el se pricepe de minune. Marie, care îl juca pe Puck, își descheie jacheta și o aruncă pe un scaun. Așa dezgolită, părea chiar mai firavă decât mi-o închipuisem, cu o talie minusculă, gata să se frângă. —Avem cafea? —Matthew a pus un ibric la fiert pe undeva prin camera de aranjamente florale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
sus, da - Fisher și cu mine am fost colegi la cursul de dans - oricum, mă gândeam... În acel moment, am înțeles de ce tot făcea Fisher acele gesturi disperate. Violet, îmbrăcată surprinzător de bine, Ralph Lauren Sport din cap până-n picioare, jachetă lânoasă, pulover pe gât, colanți și pantofi cu talpă groasă - apăru cu un aer de divă și se opri o clipă chiar în prag, așteptând ca toate privirile să se îndrepte către ea. Zâmbetul ei de satisfacție dispăru la o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
Cum te cheamă? —Tabitha. Dar... —Mulțumesc mult de tot că mi-ai ținut locul cald, Tabitha - mi-aduc aminte că asta i-a spus Anthony Cavendish 1 dublurii sale, de care era îndrăgostit la nebunie. Ce chestie! Își dădu jos jacheta și privi în jur, considerând, în mod evident, că a scăpat de Tabitha. —E prima dată când vin aici. Se poate cumva face cafea? Fac eu pentru toată lumea, adăugă rapid. Violet se comporta ca la carte. —Fisher, dragul meu, poți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
Janey în chip de aforism. Și chiar și ea părea diferită; lipseau obișnuitele-i perdele de eșarfe și lanțuri, cărora le luase locul un singur pandantiv, iar cămășile și șalurile sale la fel de lălâi și de fluturătoare fuseseră schimbate cu o jachetă cambrată, cu pantaloni asortați. —Arăți minunat, Janey, spusei eu, aplecându-mă să mă uit mai bine la pandantiv, o piatra a lunii. —E piatra zodiei mele, spuse ea, atingând-o și roșind ușor. Un cadou. Știu că nu te dai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
mele, spuse ea, atingând-o și roșind ușor. Un cadou. Știu că nu te dai în vânt după astrologie, dar cred că mi se potrivește oricum, nu? Cu siguranță. Și galbenul ăla dă bine cu părul tău, spusei arătând spre jachetă. Janey se uită la costumul pe care-l purta. Sunt și eu un pic mai elegantă, nu? Din cauza proiectului ăstuia nou. Era adevărat; era clar că radia, cu ochii săi albaștri lucind ca turcoazul. Janey, care fusese editor de scenarii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
la mică înălțime, la doar câțiva metri de podea și Marie îi dădu ocol fără să scoată vreun cuvânt. Lurch și cu mine ne uitarăm unul la altul; așteptam verdictul ei. Începu să-și dea jos obișnuitele-i straturi de jachete și pulovere cu care se înfofolea. Marie era ca o ceapă: foi peste foi și nimic înăuntru. — Ă, ce părere ai? zisei eu în cele din urmă, când ajunse la jambiere și costumul de gimnastică. Mă privii cu ochii goi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
Eram sclava pe viață a acestei femei. Își scoase ochelarii, lăsându-i să atârne, stingheri, pe lanț, sprijinindu-se, pe jumătate, pe sânii ei și cu cealaltă jumătate în aer. Purta un pulover închis în față, care are pretenții de jachetă, de un verde cenușiu, tivit cu panglică din material cu model bob de fasole, înfrumusețat cu nasturi aurii chiar și pe buzunare, care nu aveau nevoie de așa ceva. Elegant, dar confortabil. Arăta de parcă Woman’s Journal ar fi folosit-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
polițist aflat în timpul liber și care are o prietenă pe care o cheamă Daphne. În timp ce Hugo, înalt, zvelt către subțire, care azi era în culmea dandysmului, cu pantalonii lui dungați, o cămașă largă de mătase cu jabou și cu o jachetă de in ruginie, ușor cambrată, nici că putea semăna mai mult cu un rock star aristocrat care se îmbracă de la Browns 1. De fapt, Hugo se născuse și crescuse într-o casă cu terasă în Surbiton 1, dar din cauza înălțimii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
roată în jurul meu marcându-și teritoriul și apoi ar fi început să-l miroasă pe Hawkins la fund, mârâind în tot acest timp, nu și-ar fi făcut cunoscute intențiile într-un mod mai evident de atât. Hawkins își luă jacheta de piele neagră și și-o aruncă pe un umăr. —Să-mi dai și mie numărul croitorului tău, zise Hugo. Hawkins se apropie de mine cu pași mari, scrâșnind din dinți, și mă îmbrățișă, o favoare pe care nu mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
ușor și vesel. — Sam! Care mai e treaba pe acolo pe la voi? Stătea la biroul ei, cu calculatorul pornit și cu o grămadă de hârtii în tăvițele pentru documente care trebuie arhivate - imaginea sănătății și a eficienței, îmbrăcată într-o jachetă de un roz aprins și o bluză în carouri. Ochelarii îi stăteau sprijiniți pe vârful nasului, iar părul, uscat cu foenul și aranjat cu grijă, părea puțin mai scurt decât de obicei. — Te-ai tuns? zisei eu. Duse o mănă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]