3,194 matches
-
Doar atunci voi trăi, mult mai mult decât toți, Doar atunci voi visa la posibili nepoți, Într-un alt element, șapte ceruri mai sus, Doar atunci am să știu că mă duc și-am ajuns. Vă iubesc. Voi iubi toată jalea din voi, Niciodată, firesc, n-am să vreau înapoi, Doar voi râde suprem, nevăzut, neprivit. Numai voi veți primi dorul meu nesfârșit. 10 octombrie 2011 Cântec de suflet Eu cânt de iubire ca despre o jale, Primesc fericirea, cu toate-ale
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
iubesc. Voi iubi toată jalea din voi, Niciodată, firesc, n-am să vreau înapoi, Doar voi râde suprem, nevăzut, neprivit. Numai voi veți primi dorul meu nesfârșit. 10 octombrie 2011 Cântec de suflet Eu cânt de iubire ca despre o jale, Primesc fericirea, cu toate-ale sale Și spun că-n impozit îmi caut desfrâu Și cred că n-am gură și trup pentru frâu. Guvern de doi bani, promițând eden fals, Etern invitând irealul la dans, Fentând și istorii, și hărți
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
De-aceea vă spun că vin vremuri de dor, Să faceți o cruce din vis și amor, Să puneți și soarta-n balanța ce-o vreți, De sunteți în stare și dacă puteți. Eu cânt de iubire ca despre o jale, Primesc fericirea, cu toate-ale sale Și spun că-n impozit îmi caut desfrâu Și cred că n-am gură și trup pentru frâu. 13 octombrie 2011 Lor, poeților... Postum, voi scrie versuri aiurite Despre-o melancolie infinită, Cu tine, incomensurabilă
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
de copilărie prelungită. Propria ei mamă se căsătorise la treisprezece sau paisprezece ani, prin urmare Friedl mai avea doar patru sau cinci ani până atunci. Anna mărise limita de vârsta până la cincisprezece ani cel puțin, ultimii anișori, mi-nchipui, de jale temătoare până s-o ia Coblin. Care va să zică, era deja în mijlocul campaniei, fiecare băiat reprezenta o posibilitate, pentru că mă gândesc că nu aveam cum să fiu singurul, ci doar cel mai la îndemână pentru moment. Iar Friedl se școlea, învățând să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
s-a născut și să-l legene... Și fiindcă știe asta și crede asta, moșul meu trăiește mereu de-atunci. Oare oamenii de ce-or fi murind ?! Întâmpinarea -Uite, știi, stăteam așa și mă uitam în urma lor... Parcă mă cuprinsese jalea. Nici eu nu știam de ce. O jale fără nume, venită deodată, așa, din senin... Cum îți spun, rămăsesem așa și mă uitam în urma lor... Dar... ce urme să lași pe piatră ? Bătrânul cobora treptele și mi se părea mie, sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
Și fiindcă știe asta și crede asta, moșul meu trăiește mereu de-atunci. Oare oamenii de ce-or fi murind ?! Întâmpinarea -Uite, știi, stăteam așa și mă uitam în urma lor... Parcă mă cuprinsese jalea. Nici eu nu știam de ce. O jale fără nume, venită deodată, așa, din senin... Cum îți spun, rămăsesem așa și mă uitam în urma lor... Dar... ce urme să lași pe piatră ? Bătrânul cobora treptele și mi se părea mie, sau se gârbovise și se împuținase nu știu cum... doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
or, un băiat nu plânge niciodată. N-am să mă fac de râs tocmai aici ! Mai bine să-i aștept pe ceilalți oleacă mai încolo... și să nu mă mai uit după el, că așa zice mama, dacă te apucă jalea când te uiți după cineva, i se întâmplă ceva rău... parcă moartea ar fi cine știe ce rău. Dac-ar fi fost așa, Dumnezeu, care ne-a ales pe noi să ne poarte de grijă, nu ne-ar fi lăsat să murim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
ea, se făcea lumină... Acuma, mă gândesc c-o fi fost lumina soarelui de amiază, care juca în ochii ei... cum de-i vedeam ochii, că doar eram departe, n-aș putea să vă spun... Dar mi-a trecut deodată jalea după bătrân parcă privirea ei ștersese tot... Bărbatul și-a scuturat capul (i-o fi spus ceva, mi-am zis), iar ea s-a întors și a pornit după el. Mergea cu pași mici în urma bărbatului care ducea copilul... Sigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
chiar aici încercam s-o mângâi pe Marta, o vedeam și pe Maria, mi-era bine, cald, nu mai aveam greutatea aceea în piept, eram cu adevărat fericit... aș fi fost fericit pe deplin dacă n-ar fi fost atâta jale în casă. Veniseră și vecinii... dar n-am zăbovit mult să mă uit la ei. În jurul meu era lumină și cald și primăvară și ce voce caldă avea El... Ei da, L-am văzut pe El, prietenul nostru... Eu nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
și tăceam, cu El vorbea numai inima mea și eu eram toată în inima mea... Tot așa și aseară, ce rost ar fi avut să vorbesc... El știa. Doar atunci când a ieșit să plece, mi s-a rupt inima de jale... Aș fi alergat după El, să mă arunc la picioarele Lui și să-L țin, să nu plece... puțin, încă puțin, măcar o clipă... Te rog, Doamne, o clipă dintr-o viață întreagă... ce-i pentru Tine o clipă ?! Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
dacă nu-l iubește pe tata, sigur că nici la mine nu ține. Deloc ! Parcă s-ar fi rupt băierile inimii și am izbucnit în plâns. Plângeam și pentru tata, și pentru mama mea cea frumoasă și care murise de jale, plângeam și pentru mine cât sunt de singur urlam și de ciudă că bătrânul mi-a făcut asta... Mai ales de ciudă ! Îmi era ciudă pe bătrân ! Niciodată n-am să mai vorbesc cu el ! Nici n-am să mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
asta timpul nu mai trece pentru noi ! Mama : Cum ?! De-ai ști cât am mai blestemat clipa în care ți-am spus să prinzi picioarele timpului ! Credeam că ți-a trecut ! Dar nu, nu! (își ia capul în mâini, a jale) Tânărul : Ascultă-mă, bună mamă ! Știi că vroiai să mă dai la învățătură, chiar și acelui străin care-și zicea "Geamănul", un evreu venit pe la noi, în Kerala. Știi că el vorbea de Fiul Lui Dumnezeu care se născuse în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
de la tovarășa tehniciană că dumneata conduci montajul rezervoarelor de recuperare spune Brîndușa apăsat. Sîmbătă trebuie să informez Comitetul județean P.C.R. de stadiul investițiilor. Dacă nu va porni la timp instalația de recuperare, ne vor înghiți deșeurile de fabricație, și-i jale, tovarășe... Cum ai zis că te cheamă? A, da, Vlad; mi-am notat și aici, în agendă. Orice restanță la montaj va aduce cu sine penalități la salariu. Informează-ți, te rog, echipa ce-o conduci! Da, am înțeles aprobă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
căci alt element sănătos, clasă muncitoare, nu găsise. Și nici nu avea timp să caute. Apoi, mult mai apoi, la aproape un an, ziua aceea senină a unui sfîrșit de toamnă "și se mai zice că Natura ia parte la jalea omului!" -, ziua cînd, restabilit, intrat în grații, părăsit de proastă pentru că el era prea prost, dar deja inițiat de ea, ziua cînd, ca din senin, o femeie tînără, de o frumusețe exagerată, cu un zîmbet diabolic pe față și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
unde s-au găsit totuși numeroase cadavre. Ea este partea de apus și nord a orașului. În partea de răsărit a orașului, În sectorul Abator, Vasile Lupu XE "Lupu, Constantin" , Tg. Cucului, Aron Vodă, Sărărie, Sf. Lazăr, Ghica Vodă etc. jalea era de nedescris. Socola XE "Socola" și Nicolina fac parte din regiunea de sud. În partea de răsărit, populația fiind mai densă, ororile s-au resimțit și mai mult. Străzi Întregi au fost curățate de bărbați... din strada Vasile Lupu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2137_a_3462]
-
casă... era strada Aron Vodă. Această stradă, cu strada Rufeni, Bulevardul Rosetti, strada Martha, formează grupul de străzi cu populația evreiască cea mai săracă. Sărăciunea aceasta după ce a fost lipsită de strictul necesar, a pierdut bărbații, fiii, frații și tații. Jalea după 29 iunie 1941 era Înspăimântătoare, la care se adaugă și o crasă sărăcie. Văduvele și orfanii cei mai mulți se recrutau din această parte. Cât privește partea de sud a orașului: Socola și Nicolina, aceste două cartiere au avut de suferit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2137_a_3462]
-
descompunere. Preotul a găsit momentul să glumească pe seama lui Totoescu: „Ce domnule primar plângi după neamuri?”, la care Totoescu XE "Totoescu" a răspuns, potrivit versiunii preotului Teodorescu: „Cum să nu plângi părinte mi-a răspuns d-lui, când vezi atâta jale și atâta barbarie? - Ei dar nu se poate face nimic? Am Întrebat eu. La care mi-a răspuns Totoescu: «Orice intervenție este de prisos; astăzi de 3 ori a vrut să mă aresteze un ofițer german și tot de atâtea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2137_a_3462]
-
a Întețit persecuțiile, senzația de catastrofă iminentă În cadrul Comunității și nevoia de a apela la ea. Teroarea legionară a fost la Iași mai grea și mai sălbatică decât toate manifestările ei În România, În afară de zilele pogromului de la București. „Doliul și jalea s-au Întins prin casele evreilor”, a rezumat perioada adjunctul președintelui Comunității: „Beciurile acestor instituții șlegionareț, de groaznică maltratare a evreilor, se umpleau din timpul nopții până la refuz... Evrei șarestațiț erau supuși celor mai mari chinuri, bătuți până la desfigurare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2137_a_3462]
-
iunie 1940; aruncările evreilor din trenuri; statutul juridic al evreilor din august 1940; Antonescu și regimul legionar cu jafurile și crimele sale; legislația discriminatorie cu ridicarea jafului la dogmă de stat și, În sfârșit, așa numita rebeliune, cu pustiirile și jalea lăsată În urma ei, sunt numai etape În drumul nesfârșit de lung, al prigoanei pregătitoare de exterminare. Și după această pregătire a venit cel deal doilea războiu. Din prima zi șa războiuluiț și chiar mai Înainte, l-au Împodobit cei doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2137_a_3462]
-
și de oboseală, și se instală pe promenadă în apropierea ferestrei panoramice. Pândea fără încetare, nesinchisindu-se de faptul că lumea se holba la ea. În cele din urmă, își comandă o ceașcă de ceai și se așeză, toropită de jale. Se deșteptă din amețeală, văzând limpede silueta lui George trecând chiar pe lângă ea (nu o observase) și dispărând pe ușa ce ducea la Baptisteriu. Erau ceasurile de prezență redusă la Institut și nimeni nu-l văzuse pe George furișându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
niște coline, astupând complet zarea. Adam, săltându-se peste vâltoarea crestelor, încerca să scruteze hăurile dintre talazuri, întunecoase și înfricoșătoare și văduvite de un cățel pierdut. Cascada de spumă împrăștiată de vânt îl orbea. Epuizarea îl prinse în gheare, odată cu jalea, remușcarea, groaza, dorul chinuitor după prețioasa făptură pierdută. Speranța îl amăgea mereu cu petice de spumă albă, printre valuri. Începu să scoată țipete isterice. Își spuse: „Am nevoie de ajutor, trebuie să-i fac să vină!“. Porni să înoate, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
jur, apoi alergă la ușile băii și le deschise larg. La început nu desluși nimic din cauza aburilor. Apoi văzu straniul, uriașul conținut, semicufundat, al căzii. Îngenunche pe marginea udă, alunecoasă, a bazinului și începu să tragă, cu neputincioasă repulsie, cu jale și cu groază, de suprafețele care ieșeau în afară. În cele din urmă, izbuti să descopere capul, și-l scoase din apă, trăgându-l de păr. Era limpede că John Robert pierise, că nu se mai afla acolo, că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
tras pe nas! Este pișat pe el, uită-te și tu! E leoarcă, e ud, la ultima expresie! De sus și până jos! Gunoiul! Ceea ce este cu adevărat nasol, e că i-a distrus și salteaua amărâtului de Vierme! E jale! E băltău! Măcel! Privește! Hip-hip-hip...! Bâl-bâl-bâl...! Hop-hop-hop...! Pufff...! face din nou Big Sile, pe nepregătite. Neinteligibil, vag, abscons. Mort de beat. Da... Într-adevăr! Pe suprafața de o culoare cu totul incertă, a cuverturii grosolane, paupere, șifonate în fel și
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
e mazeta. La sfârșit, ori eu, ori tu. Albă sau neagră! Învingătorul ia și papă toți firfiricii! Iar Bossulică, rămâne cu fata! Cu femeia publică! Cu femeia-femeilor! Cu draga lui! Cu Cocuța-puicuța, băi! Nici o poveste n-a fost mai de jale, Decât povestea Bossului și a Prințesei sale!" Lancelot de la mahala! Sosia lui Tristan de la Belvedere! Othelo de pe Titanic! Hei-hei! A ta e, Bossule! A ta! A ta! A ta! Numai a ta! Da-da-da-daaa! Dumnezeu nu există! Nu există! Nu existăăă
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
plăcere - și imediat a început să toarcă. Atunci, în sfârșit, am început să plâng. Și pentru că doliul - chiar și pentru animalele necuvântătoare - nu e niciodată o chestiune concentrată, singulară, așa cum pretindem, lacrimile mele erau doar parțial pentru Portia. O dată motorul jalei pornit, a început să se întindă, așa cum face de obicei tristețea, și spre celelalte nemulțumiri și regrete. Am plâns de regretul de a nu fi fost un stăpân de animale mai bun. (Toate acele dăți când o băgasem pe Portia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]