2,963 matches
-
înălțare sufletească. Erau profund mișcați, lacrimile de pe obrajii lor constituiau dovada palpabilă a emoțiilor intense în fața demersului nostru artistico-religios. Transpuși în focul creației interpretative cu substrat teologic, n-am sesizat faptul că monstruoasa creatură metalică, pe nările căreia țâșneau ciclic jeturi cu aburi clocotitori și cenușă incandescentă, își potolise oarecum elanul maratonist și manifesta vădite semne de agonie. Mircea, te rog, uită-te pe gemuleț și vezi ce se întâmplă, zise mama. Mircea s-a ridicat de la locul lui și s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
o coloratură sentimental-romantică, imaginând o pereche de tineri îndrăgostiți alergând voioși spre locul de muncă, săltând pe câmpia înflorită, se ascundea latura cameleonică a acestei reptile comuniste, metamorfozată într-o monstruoasă creatură acvatică prevăzută cu opt brațe, tulburând cu un jet negru și otrăvitor viața noastră de zi cu zi. În timpane îmi răsună și astăzi vocea zgâriată și stridentă a "domnului milițian": Bă, ascultă aici: ai semnat?! Poate nu te găsesc mâine pe șantier, că dracu' te-a luat! Clar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
brațul stâng în horn, cât mai adânc, pentru a scoate cât mai multe vreascuri. Acum reușise să creeze o breșă în stratul îmbibat cu țărână cleioasă și lipicioasă. În aceeași secundă și-a retras, zvâcnind, mâna din horn, căci un jet puternic de flăcări îi pârlise urechea și părul. Așa cum era acolo, sus, luptându-se cu elementele dezlănțuite ale naturii, părea un nou Prometeu, înlănțuit pe stânca din muntele Caucazului, drept pedeapsă că dăruise oamenilor focul. Adică, o biată femeie vădană
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
deja înălțat, mi-a fost ușor să-i fac pe toți să atingă starea fără gânduri și să ne bucurăm împreună de vibrațiile care formau deja o rețea densă în jurul nostru. Simțeam țâșnind energia din mâinile mele ca niște veritabile jeturi, puternice fire de Kundalini și primeam dinspre ei valuri de frig; eram toți strânși în aceeași mantie vibratorie, rețea covalentă, cu multe valențe. Cam așa decurg ședințele-conferințe de la Arad: o atmosferă caldă stabilită în ambianța livrescă de mai sus, un
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
împroșcam stropii în toate părțile, țopăiam desculț pe pămîntul înghețat, eram în culmea fericirii. Parcă ar fi zburat în jurul meu fluturi și păsări cîntătoare și albine încărcate de polen, într-atît de neverosimilă îmi era bucuria. Nostalgia după penitenciarul Jilava, unde jetul de apă rece alterna cu jetul de apă fiartă, de parcă am fi fost condamnați la dușuri scoțiene și nu la muncă silnică, fusese curată rătăcire a minții. Acolo, vederea unor bărbați care își spală rupturile în vasul din care mănîncă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
desculț pe pămîntul înghețat, eram în culmea fericirii. Parcă ar fi zburat în jurul meu fluturi și păsări cîntătoare și albine încărcate de polen, într-atît de neverosimilă îmi era bucuria. Nostalgia după penitenciarul Jilava, unde jetul de apă rece alterna cu jetul de apă fiartă, de parcă am fi fost condamnați la dușuri scoțiene și nu la muncă silnică, fusese curată rătăcire a minții. Acolo, vederea unor bărbați care își spală rupturile în vasul din care mănîncă, pentru a le cîrpi apoi cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
a băutură. A aruncat de pe el hainele jegoase și rupte. Le-a pus direct la gunoi. S-a dus în baia lui mică și a dat drumul la apă, la chiuvetă. A prins viață imediat ce și-a băgat capul sub jetul de apă și a simțit cum șiroaiele îi clătesc părul și fața. A stat așa minute bune, a și deschis gura și a băut pe nerăsuflate. Ochii îi erau roșii și obosiți. Pe nas abia dacă putea trage aer, era
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
fiecare celulă din corp reînvie, odată ce apa o învă- luia. Era tot mai cald, iar mirosul împuțit pe care îl prinsese dispărea ușor, ușor. I-a venit să se și pișe la un moment dat și l-a durut. Un jet gros, brun și sângeriu i-a țâșnit din penis și simțea că parcă i se despică. Apoi, treptat, s-a înmuiat și a căpătat o culoare aproape normală. — E bine să fii viu, nu ? i s-a părut că-i
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
a lungit, scoțând un fel de scâncet. Am încercat să mă destind, pielea mea înfiorându-se în bătaia brizei călduțe, însă atenția mi-a fost atrasă de ceva ce se afla lângă jacuzzi, care scotea bulbuci - cineva dăduse drumul la jeturile din cadă - și aburii se împleteau deasupra apei calde. Mi-am lăsat paharul pe grătar și am înaintat șovăielnic pe verandă până când am ajuns în dreptul unei perechi de chiloți de baie. Bănuiam că fuseseră uitați acolo din noaptea petrecerii, dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
plină cu urină, ceea ce însemna că fusesem prea terminat ca să ajung în mijlocul nopții la baia camerei de oaspeți, doar la câțiva pași de patul de oaspeți, dar nu într-atât de terminat încât să nu fiu în stare să direcționez jetul direct în cană și nu pe mocheta bej, așa că în final se punea întrebarea: bun, m-am pișat în Jumbo Slurpee dar nu pe mochetă - e un plus sau un minus? M-am dus rapid la ușa camerei de oaspeți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
pe hol.) Atunci am zărit arătarea pentru o fracțiune de secundă. Robby nu era deloc sigur ce-a văzut în lumina lanternei. Se „ascundea“ în spatele meu, cu ochii strânși cât putea de tare, iar acel ceva a ieșit din calea jetului de lumină al lanternei ca și cum asta l-ar fi jignit - ca și cum întunericul era tot ce știa și îl satisfăcea. Votca îmi surescitase simțurile. - Victor? am șoptit din nou, încercând să mă conving pe mine însumi. Robby tremura ca varga în spatele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
care făcea concesii. Conform lui Robby, în momentul acela m-a auzit murmurând: - Nu se poate. Avea un metru și era acoperit de păr în șuvițe negre și blonde și se deplasa pe niște picioare care nu erau vizibile. Când jetul de lumină l-a surprins a scos un alt sâsâit. S-a împleticit de-a lungul peretelui opus. Însă cu fiecare mișcare se apropia de noi. S-a zbârlit când jetul de lumină l-a prins încă o dată. Nu-mi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
deplasa pe niște picioare care nu erau vizibile. Când jetul de lumină l-a surprins a scos un alt sâsâit. S-a împleticit de-a lungul peretelui opus. Însă cu fiecare mișcare se apropia de noi. S-a zbârlit când jetul de lumină l-a prins încă o dată. Nu-mi dădeam seama de unde venea sâsâitul. Când încetă să sâsâie întreaga făptură fu cuprinsă de frisoane. Conform lui Robby ziceam: - A căcat ah căcat ah căcat. S-a întors spre mine, de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
brâu și n-avea o formă anume - un dâmb. Acoperit cu păr și încâlcit cu crenguțe și frunze moarte și pene. N-avea nici o trăsătură. Un norișor de insecte bâzâia deasupra arătării, urmând-o pe lângă peretele spre care se aruncase. Jetul de lumină o pironea locului. Dinăuntrul clăii de păr apăru o gaură de un roșu aprins deschisă în jurul dinților. Gura căscată, dezvelirea dinților, am înțeles - cu o limpezime morbidă care m-a trezit brusc - constituia un avertisment. Apoi s-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
mârâit. M-am oprit, sperând că asta îl va calma pe Victor. Răsuflam adânc, sacadat. Câinele, încă ghemuit pe marmura holului, începu să facă spume la gură. De fapt, spuma se revărsa pur și simplu din gura lui într-un jet continuu. La început galbenă, de culoarea fierei, spuma se coloră apoi înspre roșu, apărând resturi de pene în timp ce continua să-i curgă din gură. Apoi spuma se înnegri. În momentul acela îmi amintesc că am început să alerg pe scări
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
este clădirea noului Sony Center, care pare un edificiu din viitor, rătăcit în ultimul an al mileniului doi. Seamănă cu o uriașă navă spațială, luminată de proiectoare puternice și stropită la bază de havuzuri multicolore, care își măresc sau coboară jeturile de apă în funcție de prezența mulțimii. Iată, îmi zic, o mostră din arhitectura de mâine a Berlinului, un oraș în care se construiește non-stop, zi și noapte, dintr-o nevoie aproape nebunească de a recupera întârzierile istoriei. Plecăm pe jos spre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
noul traseu Cernavodă - Agigea unde proiecteaza cea mai mare stație de pompare din țară la km 18 cu un debit de 180mc/sec. Introduce pentru prima dată în țară „Sistemul Elze” (înfingerea în pământ a paloților din beton armat în jet de apă). A proiectat porturi âi ecluze pe noul traseu al canalului. Ia parte la proiectarea unui doc plutitor în portul Giurgiu. S-a pensionat în 1982. Locuiește în București. S-a căsătorit în 1953 și are un singur fiu
MONOGRAFIA ABSOLVENȚILOR LICEELOR DIN BOLGRAD STABILIȚI ÎN ROMÂNIA by NENOV M. FEODOR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1830_a_92278]
-
io sono poeta!, mulțumindu-mă cu practica strigăturilor străbune și a epigramei populare, har moștenit de la instanța-mi paternă. (Vezi numai, în "Fragmente dintr-un discurs incomod", faimoasa reușită: Lesne strig în gura mare/ Că Maestrul Lesnea pare,/ Când aruncă jet pe mur,/ Că își fute muza-n cur!). Discursul poetic mă interesa totuși... teoreticamente. Doream să știu cum funcționează... pe timpul acela, bântuit de structuralisme. Ca june asistent, conduceam și seminarii în direcția buclucașă, îl confruntam pe Hugo Friedrich cu analizele
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
auzeau și explozii. Ce exploda? Explodau conserve, munți de conserve cărora nu știu cine și de ce le dăduse foc, iar cutiile, încingându-se, săreau în slăvile cerului, împroșcând conținutul fierbinte la distanțe destul de mari. Trebuia să te păzești să nu te atingă jetul roșiatic și sfârâitor. La un moment dat, amicul Wili a rămas în urmă și, întorcându-mă după el, l-am văzut dând ocol unei lăzi impozante, din lemn masiv, mai înaltă decât noi. Nefiind mai mult decât o ladă goală
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
facem cu/din Eminescu?, pe care o pune, necesită, totuși, răspuns: Acceptăm, împăcați cu ideea, un Eminescu istovit și o eminescologie blazată, neputincioasă, în retragere muzeistică? Cultivăm, "protejându-i" imaginea, caravana unui Eminescu ritualizat și verbalizat la zile fixe, supus jetului festivist? Considerăm valabilă "retrogradarea" sa, părăsind galeria marilor clasici, noile lecturi impunând, prin deplasarea unor accente, un Eminescu relativist, demitizat? Sau sperăm că, prin asaltul interpreților, un "nou Eminescu" se va ivi?" Din toate aceste motive "o istorie a eminescologiei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
viteză amețitoare. Precum Ilie Dobre în zilele lui de glorie. Îi sfătuia pe nași să se așeze cu fața spre apus și să scuipe așa, ușor. Să se lepede de Satana și să scuipe, dar cu milă, zicea, pentru ca precipitațiile, jetul salivar să nu-i terfelească imaginea domnului Cutare, care uite că se proptise în ușa bisericii. Și botezul a curs așa, în același ritm glumeț, ghiduș. O slujbă amuzantă, comică. Sau comercială. Apoi, părintele care avea chef de joacă a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
valsa pe beton până amețea. În curte era și o țâșnitoare. Mai mereu defectă. Iarna stătea înghețată. În ziua pe care o reconstruim acum, țâșnitoarea mergea. Eu, Cârnatu, Bârnosu stăteam călare pe țâșnitoare. Și Bârnosu - sau altcineva - punea degetul pe jetul pitic al acelei țâșnitori. Apăsa și ne stropea. Noi înjuram. Aruncam priviri fioroase spre cel care ne udase. Era posibil ca Bârnă să scoată o gumă fleoncănită din gură și să mi-o arunce în cap sau, mă rog, s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
neinițiați: Carmen e o minune, e cea mai frumoasă. Fata și-a dat jos de pe ea cămașa, a agățat-o într-un cui, a pus de-o parte prosopul, a deschis robinetul, a luat săpunul și s-a așezat sub jetul din care ieșeau aburi, a început să se frece cu mișcări lente, lente, lăsându-se în voie, toropită de căldură și de plăcere. O, da, Cornel avusese dreptate, nu se putea închipui o frumusețe care s-o întreacă pe aceasta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
mașina pompierilor „Chile-España“∗, care a plecat În trombă din sediu, cu o viteză amețitoare, dar vaietul său prelung nu mai speria pe nimeni, fiind auzit prea des ca să mai reprezinte vreo noutate. Casa din lemn și chirpici se clătina sub jeturile de apă ce se năpusteau asupra scheletului său În flăcări. Mirosul Înțepător de lemn ars nu se dădea dus, cu toată munca stoică a pompierilor, care, printre crize de rîs, țineau flăcările departe de casele vecine, cu jeturi de apă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
clătina sub jeturile de apă ce se năpusteau asupra scheletului său În flăcări. Mirosul Înțepător de lemn ars nu se dădea dus, cu toată munca stoică a pompierilor, care, printre crize de rîs, țineau flăcările departe de casele vecine, cu jeturi de apă sau prin alte mijloace. Flăcările nu ajunseseră Într-un mic colț al casei, iar de acolo se auzeau scîncetele unei pisici care, terorizată de foc, mieuna Încontinuu și refuza să scape prin micul spațiu rămas liber. Alberto a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]