1,912 matches
-
Niche, unchiașul tău. Mai către seară o să mergi cu el după fân. Acolo, Într-o poieniță, vrea să-și spânzure câinele pentru că fură ouă și mănâncă puii de rață. Plecați cu „spânzuratul” după voi În urma căruței. Bivolii trag liniștiți În jug. Dincolo de troiță sunt două dealuri care seamănă foarte mult cu cele din stema Republicii Populare Române. Pe dealuri pasc oile. Când Înnoptează, după ce ați adus fânul și unchiașul a spânzurat câinele, mergeți la stână după lapte. Pe cer sunt stele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
Constantin Pallade pe versuri de Nicolae Nasta. Compusă În șapte părți pentru cor, orchestră simfonică și solo de bariton, lucrarea evocă momente din filele cronicilor ce povestesc că În anul 1514 țăranii iobagi români și unguri din Ardeal nemaiputând Îndura jugul și exploatarea, au pornit laolaltă să-și facă dreptate conduși de viteazul Gheorghe Doja. Balada se Încheie cu episodul „Buciumă glasul lui Doja” care exprimă convingerea maselor populare Într-un viitor luminos: Veni-va libertatea / Să-nsorească fețele / Să se-nalțe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
trimită bani de Întoarcere prin poștă. Călătorești pentru prima dată singur, cu trenul, cum singur te duci În zilele de lucru la ștrand. Acolo, departe, te așteaptă la gară bunica și unchiul tău lângă o căruță cu vitele puse la jug. Veți trece dealurile prin păduri și numai când vei vedea troița din capul satului vei fi sigur că ai ajuns În rai. Și ca să fie aievea miracolul, va trebui să vezi, plutind peste fânețe, fetele cu comănace Înflorite, purtând În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
meu. Mi se părea că-l aud pe tata făcând politică și căinându-i pe săracii greci care n-au voie să bată clopotele nici de Paște, povestind despre pirații arabi care prind creștini și-i vând ca robi, despre jugul greu al pașalelor și vizirilor care nu mai contenesc să împileze, despre cei din devșirmé - copiii de creștini vânduți sau prinși de mici, turciți și crescuți ca niște câini în școlile de ieniceri, care se dușmănesc și se taie între
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
-l poată înghiți cu totul și gata, s ar fi terminat cu Moldova! Atunci, cum? Să rămânem veșnic robi turcilor? De aproape cincizeci de ani eu urmăresc un joc politic al alianțelor iar domnia ta judecă la fel ca Brâncoveanul, că jugul turcesc este de lemn pe când al nemților este de fier? De altfel nimeni nu-l întreabă pe măria sa nimic, toate prezicerile astrologice arată că mântuirea vine din răsărit... Am aci călindarele cu mersul planetelor pentru încă douăzeci de ani. Dacă
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
găsește, cu un pic de noroc, o măslină furioasă, maronie, cum te-ai aștepta, poate, să iasă din rectul unui iepure - dar în nici un caz din posteriorul unui om care, poftim, trebuie să plece de acasă constipat ca să tragă la jug douăsprezece ore. — Șapte și jumătate? De ce nu mi-ai zis! Se-mbracă în doi timpi și trei mișcări, își pune pălăria și paltonul și, cu registrul lui negru, voluminos, de încasări într-o mână, își înghite, stând în picioare, tărâțele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
decentă, vie, generoasă, cultă, plină de farmec.”...„ Acești oameni provin din toate profesiile”. Vintilă Corbul și Eugen Burada, în cartea „Uragan deasupra Europei”, volumul II, scriu: „Nobilimea și clerul s-au unit de-a lungul veacurilor spre a ține în jug poporul. L-au lipsit de învățătură, ca să-l poată stăpâni mai bine. Înalta societate nu este decât un ulcer mizerabil, care macină organismul statului”. Profesorul universitar Valeriu D. Cotea ajunge la concluzia că „Sfaturile sunt inutile, întrucât cei deștepți nu
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
cât umblă după tine disperarea și te ajunge din urmă, și ai da atunci de pământ cu slujba de la cantină în care-ți verși sufletul, până ce într-o bună zi ai să cazi ca un animal de povară gâtuit în jugul lui și deja n-ai mai fi în stare să-ți spui că, uite, muncesc, da’ știu pentru ce, mă descurc și le descurc și pe prietenele mele, și deja ți-au pierit cheful și curajul. Uită-te la Roșioara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
uite că nădejdea asta aproape că ți s-a împlinit într-o duminică de august, când te scosese afară din casă amocul, acea neliniște rea, sufocantă, care te încerca mai cu seamă în zilele libere, cum ți se slăbea puțin jugul robotelii la cantină și parcă te-ai fi simțit soră bună cu Roșioara, măcar că nu pentru o farfurie de mâncare ai fi atârnat tu la ultimu’ camionagiu... Umbla brambura pe străzi, amețită de lumina uleioasă, îmbâcsită de praf și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
Nici n-a prea fost el vreodată prieten cu somnul, iar pe zăpușeala asta îți vine să-ți rupi carnea de pe tine; te mănâncă pielea, te scarpini până la sânge, ești lac de transpirație, de-ai zice c-ai tras la jug aicea, în patul Mirelei. Ba tocmai că după o vârstă se spune că-i normal să dormi tot mai puțin, poate ca o compensație în vederea somnului de veci care te adulmecă, te paște și te pândește, îl simți cum îți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
femeia-i un ajutor neprețuit, pe care însuși Dumnezeu i l-a pus la dispoziție bărbatului, măcar că șarpele a îndemnat-o, și ea, la rându-i, a îndemnat. Dar mai ales ajutorul, da, un animal bun de muncă, tovarăș de jug și tovarăș de cazan, și totodată un instrument sexual clasic, de la mama lui, original, care face de râs atâtea surogate și fantezii smintitoare, și unde mai pui că-i bună să facă și copii pentru cine ar avea nevoie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
să se ridice de pe scaunul ăla, din fața farfurioarei cu lingurița și hârtia prăjiturii în ea. Prăjitura parcă-i răscolise foamea și mai tare. Foamea și osteneala și somnul o încolțeau din toate părțile. Ai fi zis c-a tras la jug, Mirelo, păi, copilul ăsta din ea o făcea să se simtă ca după o zi de roboteală de douășpe ore prin halele cantinei, cotropind-o de o epuizare euforică, de gânduri, și lunecând parcă într-un vis cu damfuri grele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
și o hăiniță deasemenea nouă. Niște pantaloni de la un frate mai mare, prefăcuți de mama la mașina noastră „Zinger”, completa ținuta mea. Eram mândru, ca un prinț, nu alta. În schimb, aveam de îndeplinit altă corvoadă. Să car apă cu jugul de la cișmeaua cea mai apropiată, care se găsea cam la vreo cinci sute de pași, în fața casei lui Victor, unde se termina strada Voinicilor și începea strada Arapului. Jugul era din lemn, cu o adâncitură pentru umeri, iar de cele
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
În schimb, aveam de îndeplinit altă corvoadă. Să car apă cu jugul de la cișmeaua cea mai apropiată, care se găsea cam la vreo cinci sute de pași, în fața casei lui Victor, unde se termina strada Voinicilor și începea strada Arapului. Jugul era din lemn, cu o adâncitură pentru umeri, iar de cele două brațe erau legate niște lanțuri terminate cu niște cârlige în care agățam căldările din tablă. Fie arșiță sau frig, desculț, căram câte găleți de apă era nevoie pentru
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
asfalt, nici tu caldarâm sau trotuar, încât iarna mai putea trece câte o sanie, Dumnezeu avea grijă să niveleze gropile, iar vara sau toamna, dacă mai și ploua, înotam prin noroaie. Ajuns la cișmea, umpleam căldările, le prindeam în cârligele jugului și, orbecăind pe întuneric, pășeam prin glodul care ajungea până dincolo de glezne. Câte odată alunecam cu ambele picioare și cădeam pe spate, gălețile se trânteau de sol în răspăr și dacă nu ploua, tot murat ajungeam acasă. Ajuns în fața ușii
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
găleată. Dacă nu vedea mama, mă făceam că nu văd nici eu, căci altfel trebuia să repet distracția cu expediția până în capătul uliții. Câteodată, când era de udat legumele și apa de ploaie din butoaie era pe sfârșite, făceam cu jugul la cișmea și zece, cincisprezece drumuri. Mă dureau umerii, dar tăceam și făceam treaba comandată, altfel nu se putea. Și nu știu cum se întâmpla că mai tot timpul rămâneam fără apă spre seară sau chiar noaptea. Atunci orbecăiam pe întuneric, căci
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
situație, a fost o catastrofă, căci învățase să fie condus. Am plecat de la acel bal cu coada între picioare! Am plecat și ne-am dus la Victor, care stătea în casa în fața căreia era cișmeaua de la care căram apă cu jugul. Aveau părinții lui Victor o casă așezată mai în fund, cu multe flori în față, iar în spate o grădină mai mare plină cu zarzavaturi, legume și pomi fructiferi, de, oameni harnici, gospodari. Pe dreapta casei aveau un beci încuiat
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
colbul pe ea. Mașini nu treceau pe acolo, poate una la trei ani și atunci era un eveniment deosebit, așa, ca nunta unui prinț cu Ileana Cosâzeana. Când ploua, era într-adevăr o plăcere, mai ales când eram trimis cu jugul cu două găleți la cișmeaua din capătul uliții, numaidecât noaptea, pentru că numai atunci se observa că nu este apă de băut. Înotam prin noroi dus și întors, bălăbănindu-mă cu gălețile grele, mai luam și câte un buftai, îmi era
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
să iau un pahar cu apă. Somnoros, am alunecat pe parchetul lucios și m-am dus cu gaidele în sus, de-ar fi râs și curcile de mine. Atunci mi-am amintit de buftaiurile mele de pe când căram apă cu jugul. Acesta a fost unul din motivele pentru care m-am apucat să vă povestesc ce a urmat, joaca de-a căratul apei de pe timpuri. Astfel că într-o bună zi m-am apucat să car apă cu două găleți emailate
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
unul din motivele pentru care m-am apucat să vă povestesc ce a urmat, joaca de-a căratul apei de pe timpuri. Astfel că într-o bună zi m-am apucat să car apă cu două găleți emailate și cu un jug confecționat de mine cu ajutorul câtorva scule de tâmplărie ale bietului meu părinte, fie-i țărâna ușoară! Întâi am început pe traseul baie-dormitor și retur, dar mi s-a părut prea scurt și l-am lungit: baiedormitor-cămara de alimente-debara-ultimul raft. Întâi
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
dar cu puțină voință, mai cu scremete, mai cu ceva yoga făcută în prealabil, am rezolvat-o; numai că, stând într-o poziție precară, puțin comodă, cu un confort redus până la cota zero, m-am agățat de un cârlig al jugului de spate iar al doilea mi-a intrat în nas; în cap aveam o găleată golită pe mine, noroc că am două pijamale și mai târziu m-am schimbat, iar a doua găleată, pe jumătate cu apă stătea bine mersi
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
am nici un pic de satisfacție morală și am schimbat tactica, mai cu seamă că, în cădere, am spart două borcane cu castraveți murați puși pentru iarnă; m-am dus în baie cu respectivele ustensile, mi-am umplut gălețile și cu jugul pe umeri, am ieșit din apartament, am coborât pe scări pentru că liftul nu merge de doi ani (cu atât mai bine, așa satisfacție mai zic și eu! - mă refer la scări) și ajuns jos, am ieșit afară din bloc și
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
mă privea și așa cum mă aflam, ud și în pijama, m-a băgat în ambulanță și m-a internat la spitalul de glumeți. Pe urmă... pe urmă mi-au dat drumul, dar câteodată, așa, pe furiș, mai încerc figura cu jugul și gălețile. Dar aici fiind cunoscut deja, m-am mutat în alt cartier. Dar să lăsăm această chestiune și să vă spun o mare durere de-a mea: dacă știți cumva unde aș mai putea găsi acum, la început de
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
te lovești cu necredincioșia ta, și vei ști și vei vedea ce rău și amar este să părăsești pe Domnul, Dumnezeul tău, și să n-ai nici o frică de Mine, zice Domnul, Dumnezeul oștirilor." 20. "De mult ți-ai sfărîmat jugul, ți-ai rupt legăturile, și ai zis: "Nu mai vreau să slujesc ca un rob!" Căci pe orice deal înalt și sub orice copac verde, te-ai întins ca o curvă. 21. Te sădisem ca o vie minunată și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
cei mici sunt așa; ei lucrează fără minte, pentru că nu cunosc calea Domnului, Legea Dumnezeului lor! 5. Mă voi duce deci la cei mari, și le voi vorbi; căci ei cunosc calea Domnului, Legea Dumnezeului lor!" Dar toți au sfărîmat jugul, și au rupt legăturile. 6. De aceea îi omoară leul din pădure, și-i nimicește lupul din pustie. Stă la pîndă pardosul înaintea cetăților lor: toți cei ce vor ieși din ele vor fi sfîșiați, căci fărădelegile lor sunt multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]