16,896 matches
-
Constanța pentru a se da jos la Medgidia pe la ora două noaptea, iar de acolo a luat o căruță, de trăsură nu putea fi vorba, iar mașinile nu se depărtau de la șosea, către un loc aflat la vreo douăzeci și cinci de kilometri în inima unui ținut uscat, acoperit de pelin, peste care zburau alene ciori negre și vinete. De la Lică Făinaru, așa îl chema pe ziaristul spînatec, bețiv serios, deși n-ai fi crezut, a depășit cu el destul de binișor fondul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
pungă și n-a crîcnit, pe nimeni nu interesa acest soi de sacrificii, de la el a aflat că singurul loc de încredere ca să fii găsit de oamenii lui Cocoș era o vale seacă, nu mai, lungă de o jumătate de kilometru și largă de cîțiva zeci de metri, plină de pietre rotunjite, încît orice pas se auzea de la mare distanță. Pămîntul era uscat vara și iarna, așa încît valea nu avea nici o explicație naturală. Dar nici nu era făcută de mîna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
îi poți lua ca din oală. Odată intrați pe vale, sînt în mîna oricui are răbdare să-i aștepte acolo. Numai că trebuie să-i aștepți în vale, nu sus, pe mal. Oricine stă pe mal e văzut de la zece kilometri și degeaba stă. Dacă vrei să stai de vorbă cu el trebuie să ai în buzunar Dimineața din 10 aprilie, unde e Cocoș cu poză pe pagina întîi. Asta este. Dacă n-ai Dimineața din 10 aprilie în buzunar poți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
închipuit cum trebuie să fie ea pentru el nu reușise. Umblase mai toată țara pe vremea cînd lucra la Mott, dar către mare nu-l trimisese și nu-l atrăsese nimic. Știa că mai are foarte puțin, vreo patruzeci de kilometri pînă la mal, dar nimic nu arăta. Gara mirosea a trandafiri și după ce a trecut de ea, nădăjduind că se va descurca în orășel, a intrat într-o mlaștină de praf cald, care îi acoperea pantofii, ridicîndu-se la fiecare mișcare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
noroi." Probabil nu ploua decît foarte rar și de aceea nu catadicsiseră să aducă piatră măcar pentru ulița ce duce la gară. Ori, mai bine, nu prea pleca și nici nu prea venea nimeni cu trenul. Șoseaua era la cîțiva kilometri buni și apropierea mării era mai puternică decît orice curiozitate turistică. Firme scorojite aruncau umbre diforme peste drum. Prăvăliile, cîte erau, luceau cu geamurile în lună, ascunzînd așa interiorul. Nu puteai vedea nimic din stradă. Auzi de două ori un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
de treaba lor și cehii cu Avia, iar Air France lucra pe din două cu "zăpăciții" de la Băneasa. Dacă venea vorba de aviație pe undeva, în vreun salon ori chiar pe la vreun birou ministerial, se putea discuta serios cu date, kilometri, tone, cu nume de oameni nemaipomeniți, cu priorități universale în materie, dar pînă la urmă nu era vorba decît despre o dexteritate. Aviația, marina, chestiuni elegante și poate de viitor. Deocamdată, în mîna unor zăpăciți", nebuni de admirat, dar totuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
expus. Atunci îmi permiteți să pun o întrebare de ce ați venit la Vladia? Aici nu există nici o persoană importantă pe care să o convingeți să vi se alăture. Oamenii de care aveți nevoie sînt în Capitală, la cîteva sute de kilometri, acolo trebuie să acționați, să convingeți, nu aici. Aici, e așa, o oază izolată, o insulă uitată, orice s-ar întîmpla la Vladia n-ar constitui un exemplu pentru nimeni și n-ar influența cu nimic evoluția evenimentelor în restul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
se putea ține după el. Purta pușca pe umărul sting, cu țeava în jos, pălăria țuguiată, caraghioasă pe creștetul lui de bostan copt plutea deasupra tuturor, nu vedea, nu auzea nimic decît foșnetul pădurii, care era la cîteva zeci da kilometri depărtare. Și dacă totul nu e decît o păcăleală, o cacealma? Basarab Cantacuzino și nebunii ăia de la Arsenal, Comitetul de la Vladia, totul nu-i decît o mascaradă, doar se joacă de-a complotul, de-a lovitura de stat, ca să vadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
ste conservată, până În momentul de față, o cantitate de date care ar putea umple șase milioane da cărți de câte trei mii de pagini fiecare. În măsura În care va fi necesar, mormonii plănuiesc perforări pentru noi săli. În fiecare lună cam zece kilometri de noi microfilme sosesc din toate colțurile lumii. Tot aici se află, În afară de microfilme, și zeci de mii de cărți În care se vorbește indirect sau direct despre genealogii, apoi reviste de specialitate sau lucrări de istorie ș.a.m.d.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
și, daca suprafață ei n-ar fi fost străpunsa din când în când de săriturile câte unui pește, ai fi putut crede că poți calcă pe apă și că nimic nu te-ar împiedica să străbați distanță de numai un kilometru ce separă plajă de reciful de corali, care aici se află mai aproape decât în orice alt punct al insulei. Intra în apă și se așeza pe nisipul grunjos, format prin măcinarea, pește secole, a coralilor, si, ținând mâna în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
s-o apere chiar și cu prețul vieții lor. Tapú Tetuanúi și Vetéa Pitó făcură rost de arme, apa și mâncare, iar la lăsarea serii Chimé veni și îi lua din Punta Patiúa, pentru a străbate, fără grabă, cei doi kilometri care îi despărțeau de strâmtoare. Fu o noapte lungă, întunecoasa și plină de emoții, în care valurile insistențe care soseau dinspre ocean împingeau mereu ambarcațiunea către interiorul lagunei, însă tot de atâtea ori ocupanții săi vâsleau înapoi, pentru a-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
puteau să cunoască mult mai bine decât ei marea și cerul, însă în ultimii ani s-a demonstrat că așa era, căci altminteri niciodată n-ar fi reușit să domneasca peste o întindere de apă de douăzeci de mii de kilometri lungime - din Singapore și până în Panama - și aproape tot atâta lățime, din Aleutine până în Insula Paștelui. Cu toate acestea, și în ciuda impresionantelor lor cunoștințe, pentru majoritatea navigatorilor polinezieni tot ce se găsea în acel întunecos Al Cincilea Cerc era considerat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
fiind că aproape necunoscută Micronezie se întinde de-a lungul și de-a lațul unei suprafețe de ocean de marimea Statelor Unite, în care sunt răspândite circa două mii opt sute de insulițe, a căror suprafață totală abia dacă depășește trei mii de kilometri pătrați. E greu de imaginat cum ar fi dacă am împărți insula Mallorca în două mii opt sute de bucăți și le-am răspândi la întâmplare printr-o mare de trei ori mai întinsă decât Mediterana, însă dacă luăm în considerare că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
până pe punte și ordona de îndată cârmaciului să îndrepte vasul spre nord. La amiază zilei următoare, Omul-Memorie se grăbi să strige din toate forțele că zărise pământ. Adevărul este că nu era decât un mic atol, cu diametrul sub un kilometru, dominat de o imensă laguna centrală, dar, până la urmă, era un loc în care puteau să facă reparații, să se aprovizioneze cu tot felul de fructe și să-și îmbogățească pentru câteva zile dietă cu răci, scoici, caracatițe, languste și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
Ceea ce contează acum este să ne odihnim, căci mâine vom avea o zi foarte grea. Era, totuși, foarte dificil pentru ei să suporte tensiunea evenimentelor care se apropiau, în timp ce de afară se auzea un vânt de o sută cincizeci de kilometri pe oră, care parcă încerca să ia toată insula pe sus. Cand copacii începură să se frângă cu trosnete violente, iar mugetul oceanului care se lovea de recif se transformă într-un tunet continuu, care prindea ecou în pereții peșterii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
mergem după ei. Unde? întreba Roonuí-Roonuí. Nu mai putem conta pe factorul surpriză. O să ne aștepte la fiecare colț al drumului și-o să ne doboare unul câte unul. Avea dreptate, căci, desi insula nu era foarte mare - vreo douăzeci de kilometri lungime pe doisprezece lățime -, avea o mulțime de râpe, peșteri, golfuri și păduri dese, care ofereau tot atâtea adăposturi sigure pentru un număr foarte însemnat de luptători de gherilă. Se aflau așadar în situația paradoxala de a se fi transformat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
a treizeci de exploratori care cercetară insula palmă cu palma și apoi la deschiderea a doua breșe în desiș, în care își ascunseră navele. Câteodată ajungeau până la ei, clare, ordinele herculeeanului Octar, deși se află la mai bine de un kilometru distanță, pe parteacealaltă a lagunei, iar mai tarziu auziră strigătele cu care Te-Onó se însuflețeau unii pe alții la trasul pe uscat al grelelor catamarane. Trebuia că aproape toți să-și unească eforturile, de fiecare data cand voiau să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
cumpărate cu banii agenției. Să predea cheile de la cabinetul sanitar. Imediat. Și să pună păpușile cu anatomie corectă la dispoziția întregului personal. Primul venit, primul servit. Imediat. Cora s-a simțit ca și cum ar fi condus un milion de miliarde de kilometri cu viteză prea mare, fără centură de siguranță, și ar fi dat de un prim semafor roșu. Resemnare amestecată cu ușurare obosită. Cora, doar un tub de piele, cu câte un orificiu la fiecare capăt. Un sentiment groaznic, dar a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
Dar acest an nou avea să debuteze cu un mare eveniment. La nici două săptămâni de la începerea școlii, într-o dimineață de toamnă, clasele a II-a au fost îmbarcate în autocare și au luat drumul Mărășeștiului. În vreme ce mașina înghițea kilometrii dintre orașe, Luana stătea ca pe ace. Încântarea, fericirea supremă că va intra în rândul pionierilor, o făcea să simtă trecerea timpului cu încetineala unui melc. Când autocarul opri, se grăbi să admire mausoleul construit din piatră, monument grandios ridicat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
aceeași boală, greutatea, numai fizic nu și psihic, a făcut-o să privească, pentru prima dată, cu detașare, kilogramele în plus pe care le avea în dotare. Curajul și încrederea băiatului de a o purta pe bicicletă preț de zece kilometri până la destinație, fără a se plânge nici măcar o dată, au fost cel mai bun stimulent pentru buna dispoziție a Emei. Au cântat și-au povestit verzi și uscate până la prima oprire. S-au așezat în iarbă, privind cum soarele urcă tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Culturii, pe care-l vizitaseră cu școala de nenumărate ori, "Golia", "Trei Ierarhi", moaștele sfintei Parascheva la Mitropolie ori Bojdeuca lui Creangă din Țicău. Pentru Luana, în acel moment, Iașul reprezenta doar orașul care o făcea să meargă zeci de kilometri cu un tramvai ce scârțâia și se hurduca, gata-gata să sară de pe șine. La cantină stătea ore în șir la tot felul de cozi. La una interminabilă, ca să primească și apoi să predea bulina roșie numită fisă fără de care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
pufăia, scoțând foc pe nări. Ce dracu′ ai de trag cu toții la tine? Nu ești nici Brigitte Bardot, nici altă vedetă de cinema. Le faci vrăji, sau ce? Bărbatul tău e chior, e prost, nu vede? Lăsă hârțoagele și făcu kilometri de la geam la ușă, spumegând. Ca de obicei, Luana nu catadicsi să-i arunce nici măcar o privire. Continuă să-și vadă de treabă ca și cum s-ar fi aflat singură în încăpere dar se stăpânea cu greu să nu se ridice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
de gală, soseau În calești și formau un mare cerc În jurul muzicienilor, destul de asemănător cu moda cinematografelor drive-in de mai târziu, existente și În acea parte centrală a Jakartei. În inima cartierului Weltevreden era un mare spațiu verde, de un kilometru pătrat: Koenigsplein, teren de curse, loc de petrecere ori câmp de exerciții militare. Ar Încăpea tot Utrechtul aici, glumeau olandezii când treceau pe-acolo să bea o halbă la Clubul Armonia sau să vadă o piesă la Schouwburg. Existau, firește
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
nimic. În momentual ăla mi-am dat seama că-l urăsc. A oftat. Urăsc prefăcătoria asta! — Eu totuși pot să-i Înțeleg, Într-un fel, a zis Margaret. Vreau să zic, uită-te la noi. Suntem la un milion de kilometri de tulburările din Europa. Oamenii ca Jos și Rudi Își Închipuie că locul lor e aici. Dar tocmai despre asta-i vorba, a zis Karl Întorcându-se iar s-o privească. I-a luat ambele mâini și i le-a
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
calm. Când Îți aduci aminte ceva, te aștepți să te facă fericit. Adam crezuse Întotdeauna că redobândirea trecutului va fi o bucurie neumbrită de nimic. Acum, cu ochii mijiți În Întunericul În plină zi din această cameră, la sute de kilometri de casă, Își dădea seama că nu-i așa. Amintirile triste sunt mai persistente. Uneori Însă tristețea limpezește lucru rile, iar limpezimea aduce cu ea o anume liniște. Asta simțea acum Adam. În noaptea din ajun, când frânturi de imagine
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]