2,595 matches
-
diavolului" de Mircea Eliade, "Brațul Andromedei" de Gib Mihăescu, "Baltagul" de Mihail Sadoveanu și primul roman al lui Camil Petrescu, "Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război". Camil Petrescu, după cum stau mărturie și demersurile sale teoretice, a parcurs cu lăcomie o asemenea literatură, care i-a oferit sugestii. Trebuie să-i fi atras atenția romanele „Focul", 1016, sub semnătura lui Henri Barbusse, „În furtuni de oțel", 1920 Ernst Junger, care considera războiul ca experiență decisivă în viața individului, sugestie reținută
CAMIL PETRESCU STRUCTURI ALE ROMANULUI by NICOLETA-GEORGETA SOLOMON () [Corola-publishinghouse/Imaginative/516_a_1169]
-
eu am stat de vorbă cu el cu două minute Înainte să se-ntîmple! Am văzut tot ce s-a petrecut! Eram la cîțiva pași de el cînd l-a lovit! și retrăiau clipa sîngeroasă, repetînd-o iar și iar cu o lăcomie nepotolită. Așa s-a petrecut cea dintîi moarte pe care am văzut-o În oraș. Mai tîrziu, ceea ce mi-a rămas viu În amintire - după ce-am uitat aproape complet grozăvia sîngelui și a creierului și mutilarea oribilă a trupului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
colțul gurii, cu cel care-i punea Întrebări și care-și făcea Însemnări Într-un carnețel negru. Acesta avea o față gălbejită și fleșcăită, ochi obosiți și o gușă fleșcăită sub bărbie. Cei care rămăseseră pe loc și gustaseră cu lăcomie pînă la ultima picătură savoarea conversației stăteau acum tăcuți, privind neîncetat mortul cu un sentiment de proprietate, aproape fizic, sumbru, nesătul, cleios, care parcă se contopea cu obiectul pe care-l priveau. Între timp se petrecuse un lucru uluitor. Așa cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
chip o expresie de așteptare sau nehotărîre și aruncîndu-și uneori priviri furișe, ascunse și zîmbete sfioase. CÎt despre femeile care-i serveau, acestea erau prostituate recrutate, În marea lor majoritate, din marile orașe din Nord sau din centru, de o lăcomie animalică, avidă, cu priviri obosite, cu fețe aspre, chinuite și istovite de practicarea mecanică a unei meserii din care sperau să cîștige și să strîngă cît mai mult Într-un timp cît mai scurt. Aveau glasul aspru, strident și tăios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
fără nume a bătrînului codru barbar, soborul de figuri barbare adunate În jurul lui Într-un cerc sumbru și nepămîntean, sentimentul că se Îneacă În grozăviile pădurii nepătrunse a timpului barbar. Pe toate acestea le purta În ființa lui, pofta și lăcomia lentă a porcului nesătul, precum și muzica puternică și stranie a sufletului. Cunoștea ura și sila de fiară veșnic nesătulă, fiara cu chip de porc și setea nepotolită, foamea nesfîrșită, gheara mare, grea și sfîșietoare ce scormonește cu o poftă mocnită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
cu un bătrîn cam trecut. La alta, un neamț voinic, În ținută de seară, capul ras, cu o față mare, de porc, și o frunte Înclinată spre gînduri nobile și singuratice, privea atent și fix, cu ochii plini de o lăcomie animalică, tava cu friptură din care-l servea chelnerul. Avea un glas gutural și lacom cînd spunea: — Ja!... Gut!... und etwas von diesem hier auch... Tabloul era plin de bogăție, forță și lux și oferea din plin sentimentul călătoriei Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
Îndură și-l Însoțește pretutindeni În drumurile sale nebune și fioroase și-l slujește cu credință ca nici un alt prieten, și rabdă jignirile și insultele pe care i le aruncă oamenii, furia, patima, istovirea brutală, rănile, bolile și durerile, abuzurile lăcomiei stăpînului său, iar, În cele din urmă, sfîșiat, rănit, Înjosit, terfelit și abrutizat de lipsa de cumpătare a stăpînului său, rămîne totuși alături de el, indivizibil ca Însăși umbra lui, statornic pînă-n ultima clipă - un prieten apropiat, sincer, devotat, bun cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
un om ca tine, Chris, care să se gîndească numai la burta lui! Oare sfinții părinți ai bisericii și-au petrecut viața În Îndestulare și Îmbuibare sau În meditații și rugăciune și pedepsirea trupului? Oare n-ai auzit de păcatul lăcomiei? — Ba da, spunea părintele Chris O’Rourke, am auzit, dar am auzit și de păcatul risipei deșarte. Să-ți fie rușine, Dan Dolan, să pomenești de sfinții părinți ai bisericii: n-am auzit nicicînd de-un sfînt care să laude
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
un exemplu mai grăitor de orbire. Căci se află aur aici, un rîu inepuizabil de aur pe care-l poate produce la nesfîrșit pămîntul acestei regiuni și pe care omenirea Îl va plăti și cheltui veșnic; iar spaniolul, măcinat de lăcomia sa de aur, Îl ignoră cu o strîmbătură plină de silă, umflîndu-și disprețuitor nările. Actul acesta are În același timp valoare istorică și profetică pentru că se găsește În el Întreaga istorie a erorilor Europei În privința Americii. Căci trebuie să spunem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
cadă copiii la pat! Nu-i bună atîta carne!“ CÎnd te gîndești cîtă risipă, dragul mamei, de cîte ori am plîns eu pentru asta, că se ducea și prăpădea banii așa. „Doamne, Dumnezeule, n-am văzut În viața mea atîta lăcomie!“ - gîndeam că o să se simtă jignit, Înțelegi. „Nu te gîndești decît la burta ta! Stai și judecă un pic: cum crezi c-o să reușești să strîngi măcar o brumă de avere dacă tot ce cîștigi se duce pe mîncare, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
și fructele, sau în microbi ucigași care atacă și distrug ființele vii. Cei care au chip de om sunt mai marii tuturor zmeilor și fiecare își are „specialitatea” sa. Printre cei mai periculoși și mai învechiți în rele se numără Lăcomia, Invidia, Ura, Gelozia, Prostia.... Da, așa îi cheamă de-adevărat pe zmei, dar ei, pentru că au luat chip omenesc, și-au pus și câte un nume de om. Pe acestea din urmă eu nu vi le spun pentru că nu sunt
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
Măriei Tale? Îți povestesc imediat, fetițo. Continuăm visul lui PAM, copii. Eu sunt Ticuță reporterul. Să-l ascultăm împreună pe Împărat, care e din ce în ce mai slăbit și vorbește din ce în ce mai greu. zmeoaică, neîntrecută în fapte rele, este ea, Lăcomia, mama tuturor zmeilor, pe care de mii de ani o cunosc toate împărățiile. Își schimbă mereu înfățișarea dar faptele ei o dau de gol. A venit aici însoțită de fiii și fiicele ei. Doi dintre cei mari, Vanitosul și Mierosul
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
otrăvesc aerul, apa și hrana. Alți zmei au adus cu ei topoare și securi, mașini mari de doborât arbori. Aceștia nu se vor lăsa până nu vor rade toate pădurile și nu vor dărâma toți munții din Țara noastră.... Da, Lăcomia, e o zmeoaică rea și hrăpăreață. Mi s-a prezentat drept o veche prietenă a Țării noastre și a familiei mele. Mi-a promis că, împreună cu copii ei, va face din acest pământ o grădină cum nu s-a mai
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
ne-am pripit și i-am dat o parte din munți pe mână. Vanitosul s-a dat drept cel mai mare grădinar de pe planetă. Mierosul a întărit spusele lui cu lingușeli și prefăcătorii nerușinate. Mai apoi, pe zmeii cei mici, Lăcomia, i-a trimis să roadă frunzele, florile și fructele; pe cei cu topoare și securi i-a îndemnat să taie pădurea. Ha, ha, ha! - râde la o fereastră Ploaia - acum pot să mă joc cum vreau cu pământul, să dau
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
ne țin pe toți în viață. În curând va fi din nou bine și veți avea iar frunziș verde, bogat! Arborele se liniștește: Dacă tu spui, așa va fi. Mai faceți o schiță, copii? Cum o vedeți voi pe zmeoaica Lăcomia? Desenați-o aici: Apropo, copii, să vă spună și Ticuță ceva, din mintea lui: voi știți povestea deșertului Sahara? Nu știți ce e un deșert? Nu știți ce e cu Sahara? Un deșert e un pustiu în care nu crește
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
faptul că e foarte deșteaptă, o feresc de păcăleli și pantofii ei albaștri. Știți ce fac pantofii ăștia? În primul rând: îi pot transforma pe cei răi în stane de piatră - ați văzut doar ce s-a întâmplat cu zmeoaica Lăcomia În al doilea rând: aduc pacea în suflete. În al treilea rând: merg numai pe adevăr. Așa pășesc ei, din adevăr în adevăr. Dacă s-ar întâlni cu vreo minciună, pantofii Anei sar opri, n-ar mai merge. Ar sta
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
copii, ce minunăție de balauri s-au adunat aici, la nasul meu, sub mustățile mele ! Adică nu chiar la nasul meu, că ei sunt ma-a-a- rim-a-a-a-ri și eu sunt, deocamdată, mi-i-i-c. În fruntea lor e zmeoaica cea rea, mama zmeilor, Lăcomia. ...Înțeleg că Lăcomia i-a chemat numai pe fiii ei cu chip de om. Pentru că sunt aici Vanitosul, Mierosul, Invidia, Ura, Gelozia, Răzbunarea, Bârfa, Egoismul și Prostia. Doamne, ce mai nume au și zmeii ăștia! Auziți: Vanitosul, Mierosul, Invidia, Ura
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
de balauri s-au adunat aici, la nasul meu, sub mustățile mele ! Adică nu chiar la nasul meu, că ei sunt ma-a-a- rim-a-a-a-ri și eu sunt, deocamdată, mi-i-i-c. În fruntea lor e zmeoaica cea rea, mama zmeilor, Lăcomia. ...Înțeleg că Lăcomia i-a chemat numai pe fiii ei cu chip de om. Pentru că sunt aici Vanitosul, Mierosul, Invidia, Ura, Gelozia, Răzbunarea, Bârfa, Egoismul și Prostia. Doamne, ce mai nume au și zmeii ăștia! Auziți: Vanitosul, Mierosul, Invidia, Ura, Gelozia, Răzbunarea, Bârfa
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
Bârfa, Egoismul și Prostia. De unde știu eu cum îi cheamă? Pentru că scrie pe ei, dar cred că nu pot citi decât pisicile ce scrie pe fiecare. V-am spus doar că noi vedem tot. Împreună cu mama lor, care se numește Lăcomia, zmeii ăștia urâți sunt zece la număr. Ai noștri, adică cei patru fii ai lui Verde Împărat, cu Zâna Inventica și cu Măiastra, sunt mai puțini. Dar sunt mult mai frumoși și mai buni. Nu spun asta cu voce tare
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
nu stau umăr la umăr cum stau ai noștri, ci s-au așezat unul în spatele altuia, pe un fel de pietroaie. Stau față la ceafă. Își văd unii altora spatele. În fața lor, pe o stâncă mai mare, s-a suit Lăcomia. Nu sunt liniștiți. Se mișcă și trăncănesc într-una. Vorbesc singuri, nu se ascultă decât pe ei, nu aud ce spun cei din jur. Au chip de om dar se unduiesc, colcăie și sâsâie ca niște șerpi, ca niște balauri
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
Nu sunt liniștiți. Se mișcă și trăncănesc într-una. Vorbesc singuri, nu se ascultă decât pe ei, nu aud ce spun cei din jur. Au chip de om dar se unduiesc, colcăie și sâsâie ca niște șerpi, ca niște balauri. Lăcomia, mama lor, îi ia la rost, din când în când. Ascultați-o și voi, copii, ce le spune. Lăcomia: Terminați cu gălăgia, parșivilor! Vedeți că deștepții ăia, bebelușii lui Verde Împărat, vor să ne curețe. Da, da, pe toți, pe
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
ce spun cei din jur. Au chip de om dar se unduiesc, colcăie și sâsâie ca niște șerpi, ca niște balauri. Lăcomia, mama lor, îi ia la rost, din când în când. Ascultați-o și voi, copii, ce le spune. Lăcomia: Terminați cu gălăgia, parșivilor! Vedeți că deștepții ăia, bebelușii lui Verde Împărat, vor să ne curețe. Da, da, pe toți, pe toți! Și nu va fi chiar bine de voi. Eu mă descurc dar voi, nătărăilor, s-ar putea s-
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
vor să ne curețe. Da, da, pe toți, pe toți! Și nu va fi chiar bine de voi. Eu mă descurc dar voi, nătărăilor, s-ar putea s-o pățiți. Zmeii își dau coate și râd: „Aiurea!”, „Ce vorbești, babo?!” Lăcomia continuă: Va trebui să vă deșteptați și voi. Adică să fiți atât de parșivi încât toți slăbănogii din Țara lui Verde Împărat să ni se închine nouă, zmeilor. Zmeii colcăe, sâsâie, se fac că se roagă, își bat joc și
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
Țara lui Verde Împărat să ni se închine nouă, zmeilor. Zmeii colcăe, sâsâie, se fac că se roagă, își bat joc și râd: „Ha, ha, ha! Cum să ni se închine slăbănogii din Țara lui Verde Împărat, așa sau așa?” Lăcomia: Nu râdeți, nătărăilor! N-ați auzit până acum că „Omul e un animal care se închină”? Toți oamenii simt nevoia să se închine la ceva sau la cineva. Voi trebuie să-i îmbrobodiți pe ăștia, ca ei să se închine
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
și să se poarte cum le poruncim noi. Altfel, în loc să punem noi laba pe tot ce mișcă în țara asta, ne vor alunga ei pe noi de aici. Ați înțeles, prostănacilor? Zmeii sâsâie mai puțin. Câțiva se prefac că plâng. Lăcomia continuă: Tu, Vanitosule, cel mai mândru, mai deștept și mai bogat dintre fii mei, ce ai de gând să faci ca oamenii să ți se închine ție? Vanitosul (e plin de el): Voi avea grijă să fiu mereu un tip
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]