4,114 matches
-
enerva. Să vorbim despre vârsta ta și astea... a zis el. Apoi a făcut o pauză, de parcă ar fi cântărit dacă să spună sau nu ce avea în minte. A chicotit din nou: — Ți-e frică că ți s-a lărgit păsărica. Îl mai auzise spunând lucruri urâte și înainte, spune ea - lucruri despre oamenii de la școală care o îngroziseră prin vulgaritatea lor agresivă. Dar trecuse peste ele zicând că nu pot fi altceva decât bravadă. Însă niciodată nu-și îndreptase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
mai dregi ulterior. Când avea douăzeci de ani, Jina s-ar fi simțit jignită și ar fi suferit dac-ar fi știut cât de prudentă și de demnă avea să devină într-o zi. Acum, Mike a intrat în dormitor lărgindu-și nodul de la cravată - zâmbea, era normal, tăcut. Mai mult de-atât și situația ar fi virat către înspăimântător. Ar fi fost prea înfiorătoare ca să mai fie povestită. Bună, iubito, a spus Mike. Jina s-a dus la fereastră. Afară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
unui culoar cu obstacole formate din bolovani, culoar pe care trebuiau să-l evite. S-a mai întors o dată ca să se asigure că Jina era în regulă. Soția se lăsase și mai în jos pe genunchi, iar ochii i se lărgiseră de emoție. Pe Zach nu l-a lăsat inima să-i spună că apa înspumată de la Gunbarrel nu era adâncă și că nici nu putea să se compare cu ceea ce aveau să întâlnească mai târziu. Începem ! a strigat el. Intrăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
dar cu siguranță nu era o fată, ci un băiat. Și nu putea să aibă mai mult de opt ani. Cumva, Danny a știut imediat cum îl chema. Andy, a spus el. Băiețelul s-a întors. Ochii i s-au lărgit o clipă, apoi i-au sclipit în semn de bun venit. Iar pe buze i-a înflorit un zâmbet larg. Tu ajuți, a spus el. La tata place zmeura. Totul era un vis. Danny era acasă, în camera lui, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
la poale, luminile fuseseră deja aprinse. Pe un stîlp prinseseră o plăcuță cu numele orașului: litere albe pe un fundal albastru. Aveam senzația că era numele la oare mă așteptam, dar nu mai aveam Încredere În mine. Drumul s-a lărgit brusc, ajungînd la o răspîntie unde se găseau și trotuare. Luminile de la poalele dîmbului erau aprinse, dar zece metri mai Încolo era Încă suficientă lumină afară. În orice direcție priveam Însă, totul părea pustiu și m-a cuprins o panică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
civilizat, să muncim în condiții umane, să avem siguranța exercitării drepturilor, să avem șanse mai mari în competiția profesională, să ne putem dezvolta și afirma ca persoane, să putem respira aer mai tolerant și mai puțin poluat, să ni se lărgească orizontul de mișcare, să putem învăța la mai multe feluri de universități sau, Doamne ferește, să ni se lărgească accesul la căutarea propriei împliniri. Mijlocul bate scopul, ba îl mai și ascunde, chiar și de noi înșine. De bună seamă că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
profesională, să ne putem dezvolta și afirma ca persoane, să putem respira aer mai tolerant și mai puțin poluat, să ni se lărgească orizontul de mișcare, să putem învăța la mai multe feluri de universități sau, Doamne ferește, să ni se lărgească accesul la căutarea propriei împliniri. Mijlocul bate scopul, ba îl mai și ascunde, chiar și de noi înșine. De bună seamă că nici nu visam la așa scopuri în ’89. Dar nici acum „trâmbița oficială” nu așază corect relația scop-mijloc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
empiristă. Toți eram fermecați de acea Șeherazadă, toți, până la unu. Iar ea își iubea toate personajele, oameni sau idei, cu admirație, cu blândețe, cu ironie, dar le iubea pe toate, nu le vomita ca pe o cunoaștere calpă ca să ne lărgească „bagajul de informații” - mama lui de bagaj, că adesea mă simțeam la școală ca-n Gara de Nord venind de la Crăciun cu două valizoaie pline cu borcane cu carne în untură, să nu moară ploada de foame până la următoarea întoarcere la oalele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
și încântarea mea, nu știu. Dar acum el nu mai era, biserica mi se păru goală... În numele Tatălui și-al Fiului... Crucificarea era singurul lucru concret în marea icoană din față, pentru că absența bunicului în ochii căruia mă privisem altădată lărgise acum spațiul bisericii parcă spre infinit. Isus, pictat, stătea cu mâinile bătute în cuie pe lemnul orizontal al crucii, fața Lui era căzută în bărbie ca durerile acestei lumi, iar picioarele și mâinile rănite simbolizau nu numai inima poporului evreu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
documente, timp în care, speram eu, am putea face demersuri pentru includerea României. Demersurile au avut loc, dar de către ministrul de externe al Republicii Moldova la omologul său român, pentru deblocarea documentelor (!). Din 2005, la cererea Republicii Moldova, formatul mecanismului a fost lărgit, prin includerea S.U.A. și a Uniunii Europene cu statut de observator, fiind cunoscut drept formatul de negociere "5+2". Totuși, nici acest format nu s-a dovedit a fi foarte eficient. După 2006, au trecut mai mult de trei ani
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
și securității internaționale (art. 39, 41 și 42 din Cartă), se subliniază obligația statelor de a rezolva diferendele dintre ele prin mijloace pașnice și se exprimă convingerea statelor că adoptarea definiției agresiunii ale cărei prevederi nu vor fi interpretate ca lărgind sau diminuând într-un fel dispozițiile Cartei va duce la descurajarea agresorului potențial, la ușurarea constatării actelor de agresiune, în vederea luării celor mai eficiente măsuri pentru reprimarea lor, precum și la protecția adecvată a drepturilor legitime și intereselor victimei prin toate
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
care o au statele, conform Cartei, de a rezolva diferendele lor internaționale prin mijloace pașnice pentru a nu pune în pericol pacea, securitatea și justiția internațională; Având în vedere că nici o prevedere a prezentei definiții nu va fi interpretată ca lărgind sau diminuând în vreun fel dispozițiile Cartei Națiunilor Unite cu privire la funcțiile și competențele organelor Națiunilor Unite; Considerând, de asemenea, că, întrucât agresiunea este cea mai gravă și periculoasă formă a folosirii ilegale a forței, dat fiind condițiile create de existența
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
internaționale. Agresiunea atrage răspunderea internațională. 3. Nici o dobândire teritorială, nici un avantaj special rezultând dintr-o agresiune nu sunt permise, nu sunt licite și nu vor fi recunoscute ca atare. Articolul 6 Nimic în prezenta definiție nu va fi interpretat ca lărgind sau restrângând în vreun fel prevederile Cartei, inclusiv prevederile referitoare la cazurile în care folosirea forței este legitimă. Articolul 7 Nimic în prezenta definiție și în special art. 3 nu va putea în nici un fel să aducă atingere dreptului la
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
au evidențiat pozițiile diferite ale membrilor Tratatului de la Varșovia față de viitorul alianței. Reprezentanții Bulgariei, Cehoslovaciei, Poloniei și Ungariei au insistat asupra dezvoltării relațiilor bilaterale și integrarea Europei Răsăriteane în structurile de securitate europene; ministrul cehoslovac a subliniat necesitatea de a lărgi relațiile țării sale cu N.A.T.O. și statele Uniunii Europei Occidentale. Colaborarea celor trei state a fost prezentată ca o creare a unei noi baze de conlucrare și înțelegere europeană. Ministrul de externe sovietic a subliniat că existența unor structuri
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
A/9019/p.18) 44 Propunerea delegației române la care, surprinzător, s-au raliat și alte delegații est-europene, de obicei "recalcitrante" la propunerile noastre de text, a avut succes. 45 "Nimic din prezenta definiție nu se va interpreta că ar lărgi sau ar diminua într-un mod oarecare întinderea dispoziției Cartei privind cazurile în care folosirea forței este legitimă. Nici o considerație de orice natură ar fi, politică, economică, militară sau de altă natură, în legătură cu politica internă sau externă a unui stat
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
o parte cu înfățișare foarte trudită, apoi duse băutura la gură. —Bielșug să deie Domnul și sănătate! — Dă, Doamne! zise crâșmarul. Străinul bău jumătate de pahar, apoi se opri. Crâșmarul întrebă: —Dincotro?... Dar necunoscutul n-avu când răspunde, ochii se lărgiră deodată, se aprinseră, obrajii i se făcură pământii; scăpă paharul din mână, gemu: — Nu mă lăsa... șovăi și căzu ca un mal pe spate, cu brațele întinse în lături. Zâmbetul larg al crâșmarului se șterse brusc și gura se strânse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
strânse, scrâșnind. Calul se poticni iar în mlaștini de izvoare. Așa au mai mers un ceas și încă unul. Cătră ceasul al unsprezecelea, soarele se stânse în neguri și începu să tragă un vânt tăios de la miezul nopții. Când se lărgi valea spre râul cel mare, se învârteji viscol asupra călătorilor. Fulgii băteau grăbit și treceau spulberați, fâșâind. Calul se opri, cu grumazul plecat. Culi îl îndemnă, îndărătnic. Murgu se împotrivi o clipă, cârnind spre stânga; paznicul îl arse în coasta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
să fiu nici cu propria mea soră? Și acum trebuie să mă întorc în apartamentul meu pustiu. Ce porcărie: nu puteam să fiu la un loc cu alți oameni și nu voiam să fiu singură. Deodată perspectiva mi s-a lărgit fulgerător și m-am trezit proiectată în spațiu, privind lumea de la distanță. Vedeam milioanele și milioanele de oameni, fiecare ancorat în viața lui; apoi m-am văzut pe mine - îmi pierdusem locul în univers. Dispăruse și nu mai exista nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
cu el. Asta e tot ce vreau. Nu pot să îndur gândul că e închis într-un loc oribil și nu poate să ia legătura cu mine. Vreau să spun, unde e? Unde s-a dus? Ochii i s-au lărgit în timp ce tristețea de pe chipul ei deveni și mai profundă. —Anna, cred sincer că... Bărbații în negru plecau. În timp ce treceau pe lângă masa noastră, unul dintre ei a dat cu ochii de Rachel și a mai privit-o surprins. Avea o față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
am condus pe dată în fața lui Boabdil, care l-a invitat să-i dea raportul cu voce scăzută. Aplecat spre urechea ciulită a monarhului, el îi repetă bâiguind informațiile pe care le căpătase. Dar, pe măsură ce ofițerul vorbea, chipul sultanului se lărgea într-un zâmbet amplu, indecent, hidos. N-am uitat nici până astăzi buzele acelea cărnoase care se deschideau, obrajii păroși care se desfăceau parcă până la urechi, dinții rari care credeau că mușcă din victorie, ochii care se închideau încet de parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
lupii? Listarius scutură din cap, indignat. Dar nu știi că Velunda vorbea cu animalele? Era preoteasa Zeiței. Lupul nu vrea s-o mănânce. O veghează, chiar nu-ți dai seama? Vitellius porunci ca ucigașul să fie pus în lanțuri. Cineva lărgi inelele de fier de la încheieturile și gleznele lui Valerius. I-ar fi fost foarte ușor să se elibereze, însă nu încercă să fugă. Prin fața ușii celulei, rămasă deschisă, treceau soldați și ofițeri. Toți se opreau o clipă să-l privească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
să facă ocoluri regulate pentru ca pasagerii să-l poată vedea pe acest faimos Baba în sihăstria sa din vârf de copac, să poată zări dulceața zâmbetului său, seninătatea absentă a privirii sale. Cărarea ce ducea la copacul lui Sampath fusese lărgită și era măturată și stropită cu apă de trandafiri; o scară mică fusese sprijinită de trunchi pentru ca cei care voiau să fie binecuvântați (și toți erau interesați, bineînțelesă să poată urca până la locul în care atârnau picioarele lui Sampath. Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
un rând. În timp ce îmi savuram băutura am simțit pulsul, dulceața unei prezențe feminine. M-am întors și am descoperit că o fată se așezase lângă mine la bar. A cerut un pahar de vin alb cu o voce hotărâtă. Eu lărgisem gama cu un Manhattan. New York-ul e plin de fete care pot provoca un stop cardiac cu tenul lor sănătos, dinții strălucitori și țâțele mari cu care sunt prevăzute. Și totuși, undeva e o chichiță. (Există. Cele mai multe din ele sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
covor mițos. Vron întinsă pe aripa unei Hyene cu botul lăsat Vron ghemuită deasupra unei oglinzi Am dat pagina — Uite, am auzit șoapta lui Vron. Ultimul poster dublu o arată pe Vron în genunchi, cu bucile împortjartierate, săltate spre aparat, lărgindu-și gaura ocupată cu degete sângerii Abia acum am recunoscut-o: Veronica, talentata stripteuză de la Shakespeare. Vron începu să plângă. Tata îmi aruncă o privire bărbătească. . Cred că mai era și o lacrimă sau două în ochii lui. — Sunt... Sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Ridică din umeri, după care făcu un gest vag din mână. Fă-ne o favoare, John. Treci pe la Majestatea Sa Regală când ieși în oraș. Vrea să-ți spună ceva. Hei. E vorba de Selina. Rânjetul lui batjocoritor s-a lărgit, părând să fie în strânsă legătură cu o luminiță care i s-a aprins brusc în priviri. Pun pariu că e o curvă sadea. Greșesc? — Selina? am spus eu împins de instinctivul meu devotament, idiot sentimental ce sunt - e o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]