179,812 matches
-
Era pentru tot ce reprezenta viitorul. De altfel a și căpătat, din SUA, o medalie pentru pionierat în informatică. - Credeți că în altă parte s-ar fi împlinit mai bine? - Da. A fost invitat în America, dar n-a fost lăsat să plece. Stau câteodată și mă gândesc: dacă el a fost un pionier într-ale informaticii în biata noastră țară, ce ar fi putut ajunge, cu mintea pe care o avea, în S.U.A.? Avea relații cu toți marii matematicieni cu
Viorica Moisil:“Eu nu mă pot învăța cu lumea de azi” by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/13873_a_15198]
-
pleoapei este pentru că le e foame și își caută hrana prin cotloanele lor. La dreapta îi încurajează ea uneori, râzând în hohote, la dreapta cred că veți găsi peștișori. De obicei, eu nu le mișc din loc, prefer să le las în voia lor, să asist la delicata lor derivă, fără obstacole, să urmăresc traseul simpatic al dârei lor, și numai când ea insista, consimțeam să-i trimit vreuna, cu un subit și exact îndemn spre frontiera orientală a ochiului. În
Vreme rea cu fosfene by Coman Lupu () [Corola-journal/Journalistic/13912_a_15237]
-
că totul va rămâne o ușoară stare nervoasă trecătoare și că nu se termina ca în alte nopți, cu fosfenele ei detestându-mă necruțător pentru insomnia mea, iar capul meu copleșit de durere izbucnind în tăcere împotriva nemiloaselor trupulețe. Mai las să treacă încă o clipă înainte de a întreba prompt: le expulzăm și pe urmă ne culcăm? iar ea, cu tandrețe, îmi declară din nou război fără cruțare: de ce să le expulzăm? oare trebuie să te scoli mâine devreme? Aprinde lumina
Vreme rea cu fosfene by Coman Lupu () [Corola-journal/Journalistic/13912_a_15237]
-
Barella Vigal, poetă și eseistă, Ignacio Echevarría, unul dintre cei mai duri critici ai revistei "Babelia", suplimentul ziarului spaniol "El País", Rodrigo Fresán, binecunoscut scriitor argentinian, intens tradus în Europa, autorul unor romane precum Historia argentina sau La velocidad de las cosas, Joaquín Garrigós, traducătorul a peste 20 de cărți din literatura română, Federico Ibáñez, directorul editurii Castalia și vicepreședintele Centrului Spaniol al Drepturilor de Autor (CEDRO), Ignacio Martínez de Pisón, unul dintre tinerii scriitori spanioli cei mai mediatizați, autorul romanelor
Canibalii preferă carnea tînără by Simona Sora () [Corola-journal/Journalistic/13911_a_15236]
-
Centrului Spaniol al Drepturilor de Autor (CEDRO), Ignacio Martínez de Pisón, unul dintre tinerii scriitori spanioli cei mai mediatizați, autorul romanelor La ternura del drágon ( Blîndețea dragonului, în curs de apariție la editura Paralela 45) și, recent, El tiempo de las mujeres (Vremea femeilor), Blas Matamoro, directorul revistei Cuadernos Hispanoamericanos, Esperanza Moráis, directoarea editurii Metáfora, Félix Romeo, prozator și colaborator permanent al revistei ABC Cultural (suplimentul literar Blanco y Negro). Poate că da. Poate critica este într-adevăr o îndeletnicire canibalică
Canibalii preferă carnea tînără by Simona Sora () [Corola-journal/Journalistic/13911_a_15236]
-
antropologii aberante." Cartea e un studiu de hermeneutică filosofică, textele pe care le supune unei analize atente sînt texte filosofice, de la Hobbes la Kant, trecînd prin nenumărate alte scrieri, inclusiv cele ale unor filosofi minori. Dar nici literatura nu este lăsată la o parte Robinson Crusoe, romanul lui Defoe, e un reper ce apare constant în carte, apoi jurnalele ori relatările de călătorie sau articolele din enciclopediile iluministe. Documentația folosită e impresionantă, ea înseamnă informație de adînc detaliu ce dă impresia
Cum dispar canibalii by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13922_a_15247]
-
se poate de firesc. Dispariția canibalului, alungarea lui din starea de natură în ipostaza de bizarerie și accident înseamnă disoluția unui întreg model de a gîndi omul, al cărui personaj central fusese canibalul. Înseamnă dispariția dreptului natural. Dar canibalul nu lasă scena goală. Fundalul este cel al criticii civilizației moderne, din moment ce formarea statului modern, evenimentul dominant al istoriei europene în secolele XVII XVIII, stîrnește adînci anxietăți. Paragraful final al cărții trimite la Kant și formulează, scurt, miezul întregii demonstrații: În analiza
Cum dispar canibalii by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13922_a_15247]
-
și de "pericol la adresa siguranței naționale" Mai vine și dl Verhaugen și te anunță, rostind cuvintele ca după manual, că anul 2007 reprezintă doar în imaginația noastră data integrării în U.E., dar degeaba. Ai noștri n-aud și nu văd. Las’ să spuie ce vrea, că știm noi mai bine Micul interviu luat lui Vasile Pușcaș, negociatorul-șef cu Uniunea Europeană, reprezintă, și din acest punct de vedere, o capodoperă de obtuzitate. A fost nevoie de cleștele reporterului pentru a smulge de la
Paște cu Orwell by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13920_a_15245]
-
hîrtie igienică așa este la curent chiar și cu discursurile președintelui și care îl iubește pe măcelarul Wotila, cel care a văzut-o în carne și oase pe Fecioara Maria înaltă de trei metri și jumătate șoptindu-i să se lase de fumat și de băut- Erna care abia își mai suportă fiul bețiv și terorist și care se visează la slujba Papei, URBI ET ORBI, din fața Catedralei Sf. Petru și Pavel de la Roma? Sau poate Grete cea păcătoasă, fardată și
“Să punem pe picioare iubirea aproapelui...” by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13907_a_15232]
-
fost acuzată de neprofesionalism. Cum reacționați când vă confruntați cu intransigența celor care vor să facă din jargonul critic o indispensabilă limbă străină, fără de care - grav în acest moment politic - nu intrăm în Europa și nici în NATO? E.S. Îi las în pace. De omul unei singure metode trebuie să te ferești, ca și de omul care a citit o singură carte. E obstinat, intratabil, alergic la ideea de dialog. Ori critica autentică este un dialog: cu opera, cu alții, cu
Eugen Simion: “Și criticul poate fi un Desperado” by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/13901_a_15226]
-
testamentul Urmașilor mei Văcărești, răspundeam automat. Și ce-a mai scris Ienăchiță? - întreba, sadic, profesorul. D-le profesor, răspundeam, a mai scris versurile ‘Spune, inimioară, spune/ Ce durere te răpune?’ Bun, făcea profesorul, dar Alecu Văcărescu, el ce ne-a lăsat?.. Ei, aici, lucrurile se încurcau. Să fie ‘puișor canar’? Nu eram sigur, să fie ‘amărâtul al meu trai/ Iad îmi pare iar nu rai’, nici, pe acestea nu le-a spus Nicolae Văcărescu, spiritul creștin al familiei. Pe scurt, mă
Eugen Simion: “Și criticul poate fi un Desperado” by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/13901_a_15226]
-
că această nonficțiune care respinge programatic toate convențiile literaturii devine, de la un anumit grad de profunzime a expresiei, literatură veritabilă. Așadar: ficțiunea nonficțiunii. Am citit sute, mii de jurnale, articole... și am încercat să definesc o poetică a spontaneității. Am lăsat critica de întâmpinare deoparte. Stimulat și de viața noastră literară dominată de pamflete, injurii colorate, demascări mânioase, demitizări vesele etc... Elitismul? O prostie, o formă grețoasă de ciocoism... Elita, da, trebuie să existe într-o societate (inclusiv în cultură), elitismul
Eugen Simion: “Și criticul poate fi un Desperado” by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/13901_a_15226]
-
în favoarea tezei bizare a dlui Ungheanu � aici, unele replici timide s-au făcut totuși auzite), nici "traducerea" Codexului Rohonczy de către dna Viorica Enăchiuc*), nici insistența unora și altora în a ne convinge că dacii aveau alfabet și ne-au lăsat dovezi în acest sens, nimic din toate acestea și din altele n-a intrat în atenția adevăraților specialiști. Pe unii i-am chestionat chiar eu. Preferă să glumească prin colțuri. Ricanarea nu e însă o metodă eficientă în combaterea acestui
Despre o anumită impostură by Nicolae Ioana () [Corola-journal/Journalistic/13919_a_15244]
-
în general și pentru Le Figaro în special", scria Virgil Ierunca), iar o lectură cum grano salis e îndeobște cea mai indicată. Pentru că Sorana Gurian nu e Adriana Georgescu, șefa de cabinet a generalului Rădescu, fugărită de miliția populară și lăsată fără dinți în beciurile Securității, care-și exorcizează cumplita experiență în La început a fost sfîrșitul, ea e o comunistă repudiată care-ncearcă să fugă din regimul dictaturii proletare; i s-a luat dreptul de semnătură și e subiect de
"Jurnalul meu din România" by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13923_a_15248]
-
desprinderea de sistem a Soranei Gurian. Într-adevăr, în paginile jurnalului se consumă o luptă a scriitoarei cu sistemul ( își ascunde identitatea, dă mită, joacă teatru de mare cabotină, minte de stinge, totul pentru a convinge reprezentanții autorității s-o lase să plece), și o dramă a unui cuplu ( mai mult a lui, a lui Jo, nevoit să accepte divorțul și traiul într-un ménage à trois cu falsul soț al propriei neveste, în speranța disperată de a o convinge să
"Jurnalul meu din România" by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13923_a_15248]
-
a o convinge să rămînă). Nicăieri însă o luptă ori o dramă a celei care alege să se despartă de sistemul la a cărui construcție contribuise; răzbat într-adevăr urme, însă urme ale unei alte iubiri ( cu un general sovietic), lăsînd să pară căsătoria cu Jo mai curînd un compromis, nu ale unei rupturi de conștiință. Sorana Gurian se revoltă împotriva îngrădirii libertății de exprimare, dar unde, cum, în ce măsură s-a produs desprinderea? Prins cumva in media res, Ochiurile rețelei ( metaforă
"Jurnalul meu din România" by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13923_a_15248]
-
fel. Dar, pînă în prezent, acest Faraj e singurul care a construit sau construiește ceva pe domeniul public și care face o asemenea declarație - apropo de șpagă. În ceea ce îl privește, Băsescu nu e atît de prost încît să se lase pe mîna oricui, cerîndu-i șpagă, mai ales cînd știe că acesta ar fi protejatul lui Viorel Hrebenciuc. De altfel, luni, primarul a anunțat că îl va da în judecată pe năbădăiosul Faraj pentru calomnie. La rîndul său Viorel Hrebenciuc, care
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13918_a_15243]
-
această listă să devină publică. E clar că autoritățile nu vor să audă de publicarea listei. Dar confruntate cu o presiune constantă, autoritățile vor fi silite să accepte asta. Teza atît de dragă unora dintre puternicii zilei că trebuie să lăsăm trecutul în pace pentru a ne putea concentra asupra viitorului e de o superficialitate vecină, dacă nu chiar înrudită cu prostia. Orice om normal depinde de trecutul său, își trăiește prezentul ca pe o formă actualizată a trecutului și își
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13944_a_15269]
-
această listă să devină publică. E clar că autoritățile nu vor să audă de publicarea listei. Dar confruntate cu o presiune constantă, autoritățile vor fi silite să accepte asta. Teza atît de dragă unora dintre puternicii zilei că trebuie să lăsăm trecutul în pace pentru a ne putea concentra asupra viitorului e de o superficialitate vecină, dacă nu chiar înrudită cu prostia. Orice om normal depinde de trecutul său, își trăiește prezentul ca pe o formă actualizată a trecutului și își
Secretoasa elită de ieri a României by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13943_a_15268]
-
unui autor cu o biografie destul de greu de dibuit. În aparență, după cum mi-am dat seama. Fiindcă detaliile de viață bănățeană, felul cum pătrunde regula jocului pețitului, de exemplu, disputa în plină ceremonie dintre două trufii, a socrului, care se lasă îndelung rugat să-și încredințeze fata, a prezumtivului ginere, când amândoi se salută țeapăn și stau de vorbă ca și cum nu s-ar fi văzut vreodată și ca și când le-ar fi cu totul străin motivul întâlnirii. Apoi, apariția mamelor, negocierea zestrei
Basme valahe by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13929_a_15254]
-
presupuneri. Vreau doar să-și facă o socoteală simplă: cum am fi vorbit noi azi cu toții și cum vor vorbi copiii noștri și copiii copiilor lor dacă nu ar fi fost toți acei "mânuitori ai condeiului", cum li se spune. Lăsăm la o parte norodul întreg cu toate ale lui, cu îndemnurile sale pentru vite: în loc de... atât de fragedă te-asameni Hăis... în loc de A fost o dată ca niciodată - Cea... Se putea trăi, bine înțeles, și fără povești, doar cu minimul, cu strictul
Îndemnurile pentru vite by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13957_a_15282]
-
după zeci de ani de superioară tăcere) sau de opțiunile nefericite ale unor români scoși cu mare greutate din țară și ajutați să își facă un rost în Occident. O deziluzie i-a produs Matei Vișniec: „De cînd s-a lăsat prins în mrejele combinate ale lui Breban și Virgil Tănase (...) m-a dezamăgit (încă unul!). (p. 278) Alta, conflictul dintre părintele Calciu și Dorin Tudoran (Tudoran l-ar fi denunțat pe părintele Calciu la niște senatori americani ca fascist; în
Lecția de demnitate by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13950_a_15275]
-
ajuns la nici un liman, în ciuda nenumăratelor proiecte, spectacole, rezidențe, ateliere, platforme și festivaluri. Toate acestea sînt organizate de cele mai multe ori din resurse personale și cu eforturi uriașe, care n-au cum să continue la infinit. Acestea creează iluzia normalității și lasă impresia că dansul contemporan este unul dintre cele mai dinamice fenomene culturale în România, însă în spatele acestei aparențe se află o mînă de oameni, aceiași de fiecare dată, cei cîțiva reprezentanți independenți ai tinerelor generații. Deși consider că nu trebuie
Mihai Mihalcea - Prietenul meu elefantul by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/13935_a_15260]
-
și că nu sîntem plătiți pentru ceea ce facem. Ba din contră, părem exagerați dacă pretindem vreun onorariu... În timp ce la Paris am o primire foarte bună, în România trebuie să demonstrez la infinit cine sînt și ce vreau... De altfel, dacă lăsăm ipocrizia la o parte, ne putem întreba cine nu dorește să-și prezinte creațiile și pe alte scene importante din lume? Aceste invitații sînt cu adevărat tentante, pentru că îți oferă șansa de a întîlni artiști importanți, de a te măsura
Mihai Mihalcea - Prietenul meu elefantul by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/13935_a_15260]
-
pădurii. Ploaia dă târcoale pe cer. Lumina șerpuiește pe râu. Pe povârniș alte case veghează boii albi ai cascadei. O toamnă cu ceată de grauri care ține zorile în șah. Oamenii se mișcă rigid în teatrul de lumină al lămpilor. Lăsați-i să-și simtă în liniște aripile ascunse și energia lui Dumnezeu învăluită în întuneric. Allegro Cânt Haydn după o zi neagră și simt căldura simplă în mâini. Clapele vor. Ciocănele blânde bat. Rezonanța verde, vivace și calmă. Rezonanța spune
Tomas Tranströmer by Dan Shafran () [Corola-journal/Journalistic/13939_a_15264]