3,223 matches
-
arbuști din pădure. În boluri mici și frumoase, cioplite În noduri de copac, se mai găseau tuberculi și semințe, muguri și tulpini, diverse vegetale mici, la fel de gustoase ca și fisticul și migdalele, ciuperci de tot felul culese de la baza copacilor, lăsate să se usuce și păstrate pentru astfel de ocazii. Platourile principale erau Încărcate cu trestie foarte tânără. Iar la capătul celălalt al mesei lungi și Înguste erau castroane cu rădăcini și felii de ouă murate, larve prăjite și mult lăudatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
rodul iertării păcatului lui: Domnul a făcut toate pietrele altarelor ca niște pietre de var prefăcute în țărînă, idolii Astarteei și stîlpii soarelui nu se vor mai ridica. 10. Căci cetatea cea tare a rămas singuratică, a ajuns o locuință lăsată și părăsită ca pustia. În ea paște vițelul, în ea se culcă și-i mănîncă ramurile. 11. Cînd i se usucă ramurile, sunt rupte; vin femeile, să le ardă. Căci acesta era un popor fără pricepere, de aceea Cel ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
12. Băteți-vă pieptul, aducîndu-vă aminte de frumusețea cîmpiilor și de rodnicia viilor. 13. Pe pămîntul poporului meu cresc spini și mărăcini, chiar și în toate casele de plăcere ale cetății cele vesele. 14. Casa împărătească este părăsită, cetatea gălăgioasă este lăsată; dealul și turnul vor sluji pe vecie ca peșteri; măgarii sălbatici se vor juca în ele, și turmele vor paște, 15. pînă cînd se va turna Duhul de sus peste noi; atunci pustia se va preface în pămînt, și pomătul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
nu se întrezărește?" -... Oricum, cu permisiunea ta, aș prefera să fiu un strigoi care tânjește după viață, decât un om viu tânjind după moarte, își încheie Carol monologul. Moartea nu e un sfârșit, ci un început, își continuă Filip ideea lăsată neterminată, aprinzându-și una din țigările lui tăiate cu briciul în jumătate. Asta o știu înțelepții, care atunci când unul de-al lor moare îl îngroapă cu genunchii la gură, în poziția fătului ce urmează să renască. Și o mai știu
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
istorice, mistice, filosofice, euharistice, critică literară și de film, cultură, politică, drept, artă culinară, creșterea intensivă a vacilor merinos (?!?), mers pe bicicletă, înot de performanță în cadă, dormitul pe partea stângă și nu în ultimul rând, datul în bărci, de lăsatul secului. Strașnic și prevenitor prieten, nu-i așa? Dacă doriți, vi-l recomand, numai să nu veniți după aceea la mine cu reclamații, fiindcă după o săptămână o să i se pară că-l priviți cruciș, că-l săpați, că-l
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
creeze. La puterea lui de Dumnezeu atotputernic și cu normă întreagă, ar fi putut, bineînțeles, să le facă pe toate dintr-o dată. Dar se pare că el a fost primul care a spus, și chiar a pus în practică, vorba lăsată mai apoi moștenire poporului român „Nu face azi, ceea ce poți lăsa pe mâine”. Și a făcut, la început, numai cerul și Pământul. Să nu credeți că a tras el ditamai Dumnezeu la sapă sau la hârleț ci materia a apărut
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
care dau semne vădite că prezintă la modul cronic boala cu pricina și, doi, mă tem că tratamentul să nu dea nici un rezultat, dacă ne gândim la epigrama ceea cu bețivul și prostul: „Poate îți mai amintești / Vorba din bătrâni lăsată / Din beție te trezești / Din prostie... niciodată!” ... Vleau să fiu zmeul, nu Făt Flumos! Am avut un moment de revelație! Așa mi se întâmplă pe la ora 21, 43 de minute, 18 secunde și 82 de sutimi de secundă, de fiecare
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
care ne întorcea mai târziu acasă, amândoi, lângă fereastră, ne întreceam să prindem din fugă frunzele copacilor apropiați, cu exclamații, bucurii și regrete copilărești și, ca din întîmplare, ne atingeam mâinile. De pe banca din față, profesorul S. deschidea vag pleoapele lăsate greoi, și ne zâmbea amuzat de vreun vis scurt sau de aventura ce se înnoda, în fața lui, tot mai puternic la fiecare stâlp de telegraf. Am continuat la București conversațiile lungi și neînsemnate fără să ne fi făcut vreo mărturisire
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
răspândită în primele secole, anume că dogma creștină a mântuirii este de nepătruns pentru rațiunea omenească. „Sfântul Pavel observase deja că taina Crucii, prilej de sminteală pentru iudei, este o nebunie pentru înțelepciunea greacă (I Cor. 1, 18-25). Tertulian sa lăsat purtat de efecte ora torice al căror ecou se mai aude și astăzi.“ Sunt redate imediat spusele învățatului creștin din Despre trupul lui Hristos, V, 4: „Fiul Domnului a fost răstignit, și nu mi e rușine de acest lucru, pentru că
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
o conferință, pe care o repetă și la Porto, despre "Democrație și Biserică". Acest tânăr, care va ataca mai târziu cu atâta vigoare democrația și va milita pentru dictatură, socotește, în 1914, că Biserica trebuie cu orice preț apărată și lăsată liberă să-și exercite opera chiar sub un regim democratic. Salazar își amintește, în A minha resposta, de ideile fundamentale ale acestei conferințe: "importanța secundară a formelor guvernului; democrația ca un fapt istoric, un curent cu neputință de depășit, o
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
în armată și avusese, cu siguranță, contact cu mercenarii huni - bătrânul călugăr nu era în măsură să-i înțeleagă dialectul; într-adevăr, sprâncenele lui Canzianus se încruntau deja, neliniștite, prevestind un protest energic. Ei și: cu atât mai rău! — Femeile lăsați-le în pace! Pe toate! Am vorbit limpede? Luați, în schimb servitorii și câțiva oameni mai robuști ca să facă muncile din tabără și să încarce carele și duceți-i jos. — Dar... izbucni Canzianus, renunțând să mai ascundă că înțelegea, chiar dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
în brațe, Sebastianus îi simți spatele nervos și puternic, care se înfiora sub atingerea mâinilor sale. îi mângâie cu blândețe creștetul, în vreme ce dorința sa se aprindea iarăși. Ea își înălță capul, își aținti privirea în ochii lui și, cu pleoapele lăsate, îi căută buzele. în clipa aceea, tot ce era în jurul lor dispăru, iar forța care îi împingea unul către celălalt îi aduse la o întâlnire tandră, la un dulce moment de deplină înțelegere, de intimitate absolută. Era plăcut să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
din nou frâele în mână și, întorcându-și calul, încuviință cu gravitate: — Bine, conchise el. Facem cum spui tu. 10 Mabertus părăsi villa puțin înainte de apusul soarelui, ducându-l cu sine pe tânărul prizonier. Erau amândoi încălecați pe doi cai lăsați, din ordinul Taciturnului, chiar de către burgunzii care-i furaseră toți caii pe care îi găsiseră în zonă. Nu fără ușurare, soldatul se îndepărtă de deprimantul spectacol al ruinelor și al disperării pe care îl avusese sub ochi ziua întreagă. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
semnele rănilor: două găuri de la lovituri de pumnal, una în dreptul stomacului, alta la dreapta, în plămân. — Probabil că nu a murit imediat, comentă. Rutilius, în picioarele lângă el, arătă că pământul din apropiere avea zgârieturi adânci și pete de sânge, lăsate probabil de Etbinus în spasmele agoniei. Ridicându-se, Sebastianus scutură capul cu o expresie îndurerată: — Bietul băiat, comentă, în vreme ce Dubritius, cu un gest lent, aproape ca mângâiere, închidea ochii tânărului. — S-or fi certat la joc, presupuse Vitalius, ori poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
spre poartă, în speranța că vor reuși s-o închidă la timp. Deodată, însă, huruitul răsunător - cel din urmă - al lanțului și un bufnet tunător din afară, urmate de strigăte puternice de triumf, anunțară că puntea mobilă era de-acum lăsată. Imediat după aceea, prin poarta deschisă aproape cu totul înaintea lui Sebastianus se profilă masa întunecată și înțesată de lănci a dușmanului. Sute de oameni, sălbatici, înaintau, alergând în lumina torțelor, care aruncau reflexe mișcătoare pe armurile lor și le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
nu se întrezărește?" -... Oricum, cu permisiunea ta, aș prefera să fiu un strigoi care tânjește după viață, decât un om viu tânjind după moarte, își încheie Carol monologul. Moartea nu e un sfârșit, ci un început, își continuă Filip ideea lăsată neterminată, aprinzându-și una din țigările lui tăiate cu briciul în jumătate. Asta o știu înțelepții, care atunci când unul de-al lor moare îl îngroapă cu genunchii la gură, în poziția fătului ce urmează să renască. Și o mai știu
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
Încercări de a Îndepărta intelectualii de marxism n-au Întâmpinat mare succes... Un bărbat În blugi Levi’s, cu o barbă mare, dar posibil tânăr, o siluetă de distorsiune compactă, stătea În picioare strigând la el. — Hei! Moșule! În tăcerea lăsată, domnul Sammler Își trase În jos ochelarii colorați, privind persoana aceasta cu ochiul funcțional. — Moșule! L-ai citat pe Orwell mai Înainte. — Da? — L-ai citat spunând că radicalii britanici au fost toți protejați de Marina Regală? A spus Orwell
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
mai mult decât ar fi vorbit o pumă. Ce făcu fu să-l Împingă insistent pe Sammler Într-un colț lângă masa sculptată, lungă și negricioasă, un fel de piesă renascentistă, un lucru ce adăuga la melancolia holului, lîngă pânza lăsată a peretelui vechi, lângă luminile cu ochi roșii ale aplicei duble de bronz. Acolo bărbatul Îl ținu pe Sammler la zid cu antebrațul. Umbrela căzu pe jos cu un pocnet ascuțit al vârfului pe gresie. Fu ignorată. Hoțul se descheie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
al lui Lal: obrajii măslinii, părul negru, Îngrijit, strălucitor și pieptănat elegant cu cărare și barba uriașă, Întinsă. Insuficiența cuvintelor - nevoia de mai multe limbi simultane pentru a te adresa tuturor părților minții În același timp, mai ales acelor părți lăsate libere de comunicarea mai săracă, funcționând Îndârjit singure. În loc de asta, ca și cum ai fuma zece țigări deodată; În timp ce bei și whisky; În timp ce ești și antrenat Într-un episod sexual cu alte trei sau patru persoane; În timp ce auzi formații de muzică; În timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
a crește, exuberanța era ce admira ea la flori. Văzând-o Înconjurată de narcisele aurii cu gurile deschise, pe care vântul le revărsa Înainte și-napoi, tatăl ei se gândi că e Îndrăgostită. Din felul În care Își ținea umerii lăsați și Își mișca buzele portocalii, Își dădu seama că era gata să se mulțumească cu o dorință neîmpărtășită. Doctorul Lal nu era pentru ea; nu avea niciodată să Îi țină barba la sân sau să Îl strângă la piept. Rar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
venea un băiețel, o creatură fragilă, cu un păr blond deschis și trăsături blânde, angelice. Jina a pus mâna pe poartă și s-a lăsat pe vine ca să scape de amețeală. A îngenuncheat lângă un petic cu căpșune - fructe grase lăsate ca să le culeagă prietenii. Femeia i-a spus ceva băiatului, care s-a dus către capătul verandei. Pearl a pășit singură pe cărare. Era așa de vânjoasă, încât Jina ar fi fost în stare să jure că, sub mersul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
le umflu un sfert dintre păsări se rugau să nu bat se îndrăgostesc și mă țin de vorbă până obosesc nu mai strig cerul din picioarele mele se strânge nisipul n-am cui să-l arunc în față ninsoarea barieră lăsată să o spulbere-n sus vântul roșu suflă degeaba tu spui că-i prea ieftin aproapele tău de câte ori iubesc o femeie îi distrug sufletul trupul ei hartă cu punctele slabe mă conduce la ape adâncimă rog chestia asta era dintr-
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
urmează stația anii patruzeci cu peronul pe partea stângă cocoșii de metal cântă recviemul la ore fixe atenție se închid ușile de piatră instrumentistul își cară în suflet pianul cu coadă lângă șemineu marie nebuna scrijelește cu emfază pe sânii lăsați cuvintele letrismul monocromismul spațialismul arta brută cobra zen 49 dau al set atenție se închid ușile de piatră arabii învață alfabetul ebraic și profeții zâmbesc ironic atenție urmează stația anii cinzeci cu peronul pe partea dreaptă bariera este ridicată și
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
de motor Formula 1, de lîngă Picasso, pe care erau tot soiul de adnotări cu cerneală roșie. — Păi, vezi, am continuat, faptul că are autorizație de mecanic categoria I este o caracteristică aparte. Doar nu-i totuna cu o cicatrice lăsată de o operație de apendicită sau o urmă de aluniță. Tare mă-ncurcă lumea asta care nu-mi spune tot ce are de spus de la bun Început. — Ai dreptate, nu e bine, rîse el țuguindu-și buzele. Își Întinse brusc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
părea mai aspră la pipăit... poate datorită petelor de culoare, și nu asperităților pielii... sensibilă la alergii, după toate aparențele. Ochiul drept, puternic, denota un caracter plin de voință, pe cînd cel stîng, cu colțul plecat În jos și pleoapa lăsată, Îți inspira parcă milă. Nasul lung și subțire era puțin curbat spre stînga, iar buzele aveau o linie perfectă de parcă fuseseră trasate cu linia. Buza de sus, subțire și nervoasă, cea de jos, groasă și calmă. În stînga gurii se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]