2,387 matches
-
femei este din belșug, de băut beau și eu ca să nu uit gustul rachiului... Încolo... ce-mi mai trebuie ca să fiu însurat și nu măritat, cum spui dumneata... ― Nu te lua după vorbe, prietene, fiindcă știi cum se spune: „Câinii latră, caravana trece” - l-a luat cu binișorul cel cu afinata. ― Apoi, dacă-i așa, ia să trăim și să ne dea Dumnezeu noroc și tot binele din lume! - a ridicat plosca omul cu mustața uitată de Dumnezeu. ― Să ai grijă
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
fi! Am să merg la han!” - a hotărât lotrul. Se înserase de-a binelea. În jur era liniște de catedrală. S-a apropiat de grajdul hanului, lipindu-se de perete. Caii ronțăiau tihnit. Un câine trezit poate din somn a lătrat neconvingător. A înaintat spre portița din dos, care dădea spre casa de locuit. Când a ajuns la fântână, prin geamul luminat al bucătăriei a privit înăuntru... Hangiul mânca cu poftă și nu uita să bea dintr-o ulcică... Privirea lotrului
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
osii de mașină, schimbătoare de viteze și blocuri motor, trei ferme individuale de câini solizi și spătoși. Danny trase lângă împrejmuire, își fixă insigna pe rever și claxonă - din considerație pentru locuitorii colibelor. La auzul zgomotului, câinii se porniră să latre. Danny veni cât putu de aproape de sârma ghimpată și se uită la ei. Nu erau câinii din somn - negri, cu păr scurt și lucios și cu dinți albi. Erau cafenii și cenușii sau pătați, cu pieptul lat, fălcile groase și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
formă de proză: "E iarnă, ger și viscolește, fulgi albi, ușori, cad în grămadă și cresc nămeții de zăpadă; bunicu-n casă povestește!" E cald și bine, căci în vatră, trosnind, focul ușor suspină, împrăștiind în jur lumină! Afară, câinii noștri latră!" Și așa mai departe! Dar odată cu apariția cărții mele de basme, am început să mă bucur de o mare stimă literară în fața colegilor mei. Mă rog, eram un autor, și cuvântul meu în materie de dragoste și al derivatelor acesteia
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
oferit să mă doteze cu un pulover de-al bărbatului ei, pentru a mă ajuta să fac față temperaturii neprietenoase care se instalase. Bobiță era în conflict deschis și permanent cu sora și cumnatul meu, ei știau de ce, și-i lătra cu furie ori de câte ori aceștia intrau în curte sau treceau pe uliță. Cauza acestei inamiciții nu am aflat-o niciodată. Îmbrăcat cu puloverul primit de la Ileana treceam pe lângă locul în care Bobiță era legat și, fără veste, s-a repezit furios
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
O singură scăpare, o vorbă nelalocul ei și te confruntai cu o problemă. Era dezorientant și deși poloul continua să existe, cursele de porci și PVH-ul de asemenea, Privett-Clampe descoperi că munca îl urmărea pretutindeni, ca un câine vagabond, lătrând încăpățânat chiar și-n mijlocul celei mai încântătoare vânători sau a unui meci de polo, dintre cele mai extenuante. Într-un an, chipul i se ridă, iar mustățile ajunseră să capete forma binecunoscută. Pentru a înrăutăți lucrurile și mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
-urile și bicicletele pentru armată. Dând colțul, Pran se confruntă cu un spectacol neobișnuit. Trei soldați englezi, bărbați din Somerset de culoarea cărămizii, aplecați asupra unui muncitor sikh. Merg în urma acestuia, care se târăște pe stradă. — Jaldi! Jaldi! Nemernic negru! latră subofițerul. Omul care se târăște încearcă să le spună că locuiește aici, de ce nu-l lasă să meargă pe picioare? Albii nu dau semne că l-ar înțelege. — Dă-i ’nainte acolo și taci! Chalo! Dar el nu are alt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
împrejurimi. Mă copleșea, în țintirimul în care cînta un cuc, tristețea. Pe sub nuci rotați se strecurau cărări iar, cînd soarele cobora în asfințit, răsufla din văi întunericul cu iz de mlaștină și răcnet de broaște. Luna vărsa lumină printre crengi. Lătra un cîine. Din liliacul înflorit picura viersul unei privighetori. Înfiorat, mă opream în loc. Case cu poteci sub iarbă se tupilau pe margini. Adia slab parfumul florilor de păr. Clătinîndu-se în aer, petalele lor îmi mureau pe umeri. Urma, după livadă
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
parte din tabăra dușmană. O să înceapă lupta. Prost dispus, Goilav tăcu. Omul acesta era sîcîitor. Oferind pictorului doar compania unei gîndiri brutale, Aizic dorea cu orice preț să-l zmulgă din inerția pe care bătrînul o dorea durabilă. Un cîine lătră a om. Înspăimîntat, intrusul privi spre ușă. Vremea a tras perdeaua și tabloul zugrăvit de Aizic îi apăru în toată plenitudinea bătrînului Goilav. Nutri chiar, pentru fostul persecutat, un sentiment de dușmănie. - Mai departe știi ce s-a întîmplat? îmi
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
am preferat să fac o vizită mătușii mele, care ședea pe strada Cuțitul de Argint. Singurică, văduva s-a grăbit să-mi încredințeze basetul ca să i-l duc la plimbare. Cățelul răspundea la numele de Șun și, după ce m-a lătrat în ușă, acum mă privea alintat. În mijlocul parcului se înălța un monument sub care odihneau eroii comuniști. Pe postament încremenise o santinelă. Șun, care dorea cu înverșunare să facă pipi pe monument, mă tîra îndărătnic către treptele din marmoră neagră
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
n-ai zis nimic... După arături, pe șesul dinspre Siret se întindea un suhat cu pîlcuri de laptele cîinelui. Răspîndite pe grind, se vedeau trei gospodării din care una, înconjurată cu gard de răzlogi, își lăsase casa într-o rîlă. Lătrînd astmatic, dintr-o scorbură țîșni un cîine. Cîteva găini cu cocoș care se mira de noi ieșiseră pe imaș, în timp ce, în grajd, o vacă înghițea trifoi. Zărindu-ne pe șes, cineva îl lepădase în iesle și dispăruse ca prin farmec
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
locurile. Dacă acela nu s-ar fi apărat cu un băț ori cu pietre, n-ar fi scăpat Întreg din colții potăilor. Ale dracului jigodii, nu se repezeau să-i muște decât pe cei cu pielea albă; la ceilalți doar lătrau, dar nu-și săltau burțile din țărână. Însă de data aceasta, cei doi băieți nu trebuiră să se bată pe viață și pe moarte cu haita: prietenul Lică Îi aștepta la poartă și gonise câinii prin curțile lor. Dădură mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
În franceză al maestrului ce se odihnea pe o bancă („Mai ales nu-i vorbi urât, te conjur, tânărul meu domn!”) - Îi spusese că ar fi vrut să cumpere de la ea indispensabilele peticuțe de hârtie cu lipici. „Nu mai avem!” lătrase scurt scorpia. Altcineva!” Se așezase și el lângă Foiște, care Încerca să-l mângâie și să-l Îmbărbăteze, de parcă furia tânărului și neputința n-ar fi fost stârnite de nenorocitul lui dosar de suplinitor. În bazarul de lângă piața de legume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
un glas De‐ i izvorât din suflet, pe suflet mă apasă. S‐ au coșcovit pereții îmbătrâniți de ploi, Sunt mai tocite parcă și scările de piatră, Cu coada răsucită, smucindu‐se în laț, Văd, m‐ a uitat și cânele - mă latră. Dar mama... Se încurcă în fuste alergând, Acum îi simt mireasma de prună și de pară Cum o simțeam atuncea, când prune ne‐aducea Copiilor, ce ne jucam afară . 231 George Lesnea (n. 25 martie 1902, Iași; d. 6 iulie
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
să-i fie musafir - nepoftit, «îl mângâia» și pe el, ca un fel de arvună, cu aceeași zicere - «Ghetu’ om săracu’!». Numai că, la un moment dat, lumea a sesizat nefirescul. De la un timp, discret, pe la miez de noapte câinii lătrau cu mai multă insistență, iar în zori populația afla despre ultima arestare în sat, despre dispariția a încă unui consătean. Inițial, satul nu și-a dat seama ce se întâmpla, nici de ticăloșia cameleonului care, în chip de om, cu
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
pentr-un răspuns onest/ Stai cu anii la arest”. Curcanul: „Înfoind penajul, gata de bătaie/ El era stăpânul de necontestat/ ...Că umflat în pene el vroia să zboare/ Din curte modestă în ...Academie”. Dobitocul: „A intrat degrabă-n Front,/ A lătrat, s-a gudurat/ Și l-au ales deputat/...Ia cuvântul la ședințe,/ Mai combate liberalii,/ Dă cu ghioaga în canalii/ Și pe la lăsatul serii/ Vrea să cheme iar minerii” ( Se vede cât colo cam despre cine e vorba, zic eu
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
Unii spun: „Că de mic a fost deprins/ Să înjure orice ins/ Să se-arate tuturor/ Că-i fiu de conducător” (Nu-i așa că v-ați prins cam cine ar putea fi? - zic eu). Vlăduț: „Mai linge blide și mai latră/ Și cere să i se prescrie/ Și lui un fel de boierie,/ ...Acum tot urlă cu glas ’nant/ Că el de mult e opozant”). Bătrâna javră: „...și-aduce aminte/ Cum se ducea cu șefii la plimbare/ Cum îi păzea la
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
ianuarie 2007. Spre dimineață visam că mă luptam cu o haită de câini albi, lățoși, că-i izbeam cu piciorul apărându-mă, că nici unul nu m-a mușcat. Ei sunt mai puțin periculoși decât acei câini bipezi, care m-au lătrat și m-au și mușcat destul în trecut. În revista „Lumina” din 24 octombrie 2006 am citit articolul d-lui Lucian Vasiliu în care îmi face prezentarea cărții. Îi mulțumesc mult, fiindu-mi o reală încurajare și imbold pentru viitor
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
deșteptule, că în fața iubirii voința nu face două parale?” “Știam, nepricopsitule. Și tocmai de asta îți vorbesc, pentru a nu ajunge în momentul în care ai fi în stare să te sinucizi pentru o dragoste neîmplinită. Priceput-ai? Ori câinii latră, caravana trece?” Priveam la bătrân întrebându-mă dacă el băuiește măcar ce luptă duc eu în această clipă... Nu mică mi-a fost mirarea însă când i-am văzut un început de zâmbet în colțul gurii și o anume lumină
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
-mi cine a băut un pahar. —Eu. Mai tare! —Eu. Mai tare! —EU! John Joe era foarte tulburat și începuse să tremure din cauza efortului de a-și folosi corzile vocale în asemenea măsură. —Asumă-ți propriile acțiuni, John Joe, a lătrat Josephine. Tu le-ai făcut, așa că spune că tu le-ai făcut! Privește cum încearcă să-i supună, m-am gândit cu interes. Câtă cruzime! Trebuia să recunosc c-o subestimasem pe Josephine. Nu semăna deloc cu Mickey Rooney, ci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
deranja. Mă simțeam fantastic și nimic nu mă putea supăra. Ce e cu zvonul ăsta cum că ți-o tragi cu unul dintre heavy-metaliștii ăia solizi? m-a întrebat Helenka. —Eu? Să mi-o trag cu unul din ei? am lătrat eu râzând forțat. Da, Jessica mi-a spus că te-a văzut la Rickshaw Rooms unde practic făceai sex cu el. Jessica era mâna dreaptă a Helenkăi. Tipa nu era la fel de frumoasă, la fel de bine îmbrăcată, la fel de bine plătită și nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
un detaliu foarte important care nu ar trebui omis din povestea unei vieți, nu-i așa? a spus Josephine cu șiretenie. Neil a ridicat nervos din umeri. Când a început să bea mult? A urmat o pauză lungă. Când? a lătrat din nou Josephine. Neil a tresărit și-a spus: — Nu știu. Așa a băut dintotdeauna. — Deci asta a fost atmosfera în care ai crescut? Neil a fost de acord. Și mama ta? l-a presat Josephine. Mi se pare că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
și tu cu frații și surorile tale. Neil ajunsese în pragul unei crize de isterie. S-a înfundat în scaun, cu groaza înscrisă pe chip. Arăta de parcă ar fi fost pus la zid, înconjurat de niște pitbulli sălbatici, care-l lătrau. Nu, s-a văitat el. Nu-i adevărat! Ochii lui exprimau groază. Privindu-l, am realizat șocată că Neil chiar credea că nu-i adevărat. Atunci și acolo, pentru prima dată în viață, am înțeles ce însemna termenul ăla la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
nu ne-a sunat așa. Mă înmuiasem ca o cârpă. După asta, Peter a venit și s-a așezat lângă noi. Am răsuflat ușurată. —Bună, i-a spus el Angelei. Eu sunt Peter. —Angela, a zâmbit fata nervoasă. —Ei, a lătrat el râzând fals, nu e nevoie să te întreb de ce ești aici. Eram cât pe ce să leșin. Poate că Angela și Eamonn o să se îndrăgostească unul de altul, a sugerat Don mai târziu cu degetele împletite și cu ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
trei coți. —Ei, mult noroc! Ne mai vedem, i-a zis el în grabă Efervescentei, după care a luat-o la goană către ușă. Stai departe de feti, a urlat Barry în urma lui. Iar tu nu-l mai încuraja, a lătrat el către Efervescenta. Se presupune că ești o profesionistă. Hai, a strigat apoi la mine - probabil că nu voia să mă simt dată la o parte - care e numărul? Tata a răspuns la telefon zicând: —Ferma Walsho! Pe fundal auzeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]