KorAP: Find »[drukola/base=lamă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...57 58 59 ...241 >

6,022 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389

cealaltă, de genieri. Deasupra lor, cerul păru că se întunecă, străbătut de ascuțitele pila. Ca să scape de masacru, unii începură să alerge spre laturi, căutând să ajungă în pădurea de unde veniseră. Alții îi urmară, urlând. — Am învins! - un soldat scoase lama aburindă a gladius-ului din pieptul unui quad prăbușit la pământ. Am învins! Glasul lui triumfător acoperi strigătele quazilor rămași, care încă mai încercau să se apere. — Antonius Primus a învins! Antonius trase de frâu și își opri calul. În fața lui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
zei, ci oameni vlăguiți de lupta recentă și de înfrângere. Nu mai alergau la fel de repede și nu mai mânuiau armele cu aceeași ușurință. Atacă alt adversar, care încerca să-l lovească cu măciuca de os. Căzu, dar reuși să înfigă lama în genunchiul adversarului. Se îndepărtă târâș, apoi se ridică, asurzit de strigătele rănitului care se prăbușea cu tendoanele tăiate. Își reluă cursa, îndreptându-se spre un nou adversar. Ridică scutul, se feri de securea acestuia, împlântă sica, apoi o luă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
ridică tinctorium-ul și, cu furie și durere, ca și cum ar fi ucis o parte din el însuși, îl înfipse în pânza întinsă deasupra bazinului. Îl înfipse de mai multe ori; chipul îi era scăldat în lacrimi. Timpanul amuți. Se auzi zgomotul lamei ce pătrundea în carne, urmat de un muget sfâșietor. Stropi de sânge pătară pânza. Doi oficianți se ridicară. Un taur alb, însângerat, își făcu apariția, mugind de durere. Și Antonius striga de durere, căci i se părea că lama pumnalului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
zgomotul lamei ce pătrundea în carne, urmat de un muget sfâșietor. Stropi de sânge pătară pânza. Doi oficianți se ridicară. Un taur alb, însângerat, își făcu apariția, mugind de durere. Și Antonius striga de durere, căci i se părea că lama pumnalului pătrundea în propriul său trup. Durerea victimei sacrificate era durerea lui, iar carnea sfâșiată era tot a lui, era partea sa cea mai profundă. Continuă să lovească, strigând și plângând, victimă și ucigaș totodată, om și taur contopiți în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
Prezicătoarea, care știa totul despre Destin, avea să-i dezvăluie curând viitorul. Listarius țopăia în fața lui Vitellius, oprindu-se la fiecare pas să se uite în sus, printre crengi. O lumină aurie se revărsa asupra copacilor; razele pătrundeau ca niște lame strălucitoare în penumbră, făcând zăpada să sclipească. De o parte și de alta a drumului, asemenea unor însemne ce marcau granița unui tărâm vrăjit, Vitellius văzu urme de animale sălbatice. Unele puteau fi chiar de lup. — Stai! exclamă gâfâind. Se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
Germanicus otrăvit la rându-i, pe Caligula înjunghiat, pe Seneca și Petronius, care-și tăiaseră venele deoarece Nero poruncise să fie uciși, pe Nero însuși, omorât de servitorul său și - tresări, speriat și uimit - privirea lui Galba în clipa când lama unui pumnal îi tăia capul... Galba trăia, din câte știa Vitellius, și era pregătit să lupte și să-l împiedice să cucerească Roma. În cele din urmă, în fața lui Vitellius pluti chipul lui Ausper, prezicătorul orb, care îi tăie calea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
cele din urmă, în fața lui Vitellius pluti chipul lui Ausper, prezicătorul orb, care îi tăie calea. Imperator-ul căzu în genunchi, înspăimântat. — Ridică-te. Era un glas de femeie, dulce, fără să fie însă blând. Dimpotrivă, era tăios ca o lamă. Fantomele dispărură. Ausper se risipi. Vitellius își dădu seama că era îngenuncheat în zăpadă, pe malul unui pârâu ce clipocea ușor în liniștea adâncă. Își ridică privirea. Nu văzu pe nimeni. Listarius dispăruse. — Ridică-te. Trebuie să treci apa. După ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
oală, întoarse o clipă capul, apoi își văzu în continuare de treabă. — Galba? exclamă Vitellius uimit, aproape înecându-se. Deodată își aminti viziunea pe care o avusese în pădure, mergând spre Velunda. Caesar, Augustus, Germanicus, Caligula, Nero... apoi Galba și lama care-i tăia capul. Bău repede câteva înghițituri de vin, apoi întrebă: — Ucis? Dar cum s-a întâmplat? — Înainte să vină în ținutul nostru, medicul a fost în castrul Legiunii Galbiana, în Pannonia. Era acolo când a venit un mesager

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
Civilis vrea să spună că nu a acceptat să se alieze nici cu Vitellius, nici cu Otho. — I-am trimis înapoi pe ambasadori. I-am rugat să-i zică lui Vitellius că mă voi gândi la propunerea lui. Încercă tăișul lamei cu un deget și continuă s-o ascută. — Ți-au adus bani și multe daruri - Maktor puse câte o bucată de pâine lângă vasele cu mâncare. Nu-i voi fi credincios și loial unui om vrednic de dispreț, care crede

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
între două banchete... Nu se va implica personal în nici o luptă; asta a lăsat-o în seama legaților lui. Vitellius se îndreaptă spre Gallia, iar de aici se va duce în Italia. Julius luă pumnalul și îi încercă din nou lama, gânditor. — Asta-i tot. Nu uita nici un cuvânt din ce ți-am spus și încearcă să ajungi cât mai repede la Galbiana. Maktor se ridică. — Îmi pare rău că trebuie să-mi părăsesc taverna, dar voi face tot ce-mi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
aflau doi bărbați plini de sânge. Unul era în picioare și strângea în mână o sabie scurtă. Celălalt stătea în genunchi în fața lui. Mulțimea tăcu dintr-odată; în liniștea aceea funebră, învinsul apucă mâna învingătorului, care ținea spada, și îndreptă lama spre gât. Învingătorul o împinse și lama se afundă tot mai jos, făcând să țâșnească un jet de sânge. Mulțimea izbucni în urlete sălbatice, care păreau că vor face să se prăbușească cerul. Soarele se ivi printre norii pe care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
era în picioare și strângea în mână o sabie scurtă. Celălalt stătea în genunchi în fața lui. Mulțimea tăcu dintr-odată; în liniștea aceea funebră, învinsul apucă mâna învingătorului, care ținea spada, și îndreptă lama spre gât. Învingătorul o împinse și lama se afundă tot mai jos, făcând să țâșnească un jet de sânge. Mulțimea izbucni în urlete sălbatice, care păreau că vor face să se prăbușească cerul. Soarele se ivi printre norii pe care vântul îi împrăștie repede. Nici unul din bărbații

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
hohot de râs admirativ. Skorpius înșfăcase rapid un trident, un pumnal și o plasă. Lui Valerius i se părea că scena se derula cu încetineala unei ceremonii funerare. Veni un al treilea bărbat, însărcinat cu probatio armorum. Verifică armele, încercă lamele și vârfurile, apoi plecă, urmat de omul care adusese armele. Arbitrul îi invită pe cei doi gladiatori să se pregătească. Salix fu ajutat să-și strângă bine coiful pe cap. Skorpius agita plasa prin aer. Mulțimea începu să scandeze numele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
să mai distreze mulțimea în arenă. Skorpius se ridică și-și șterse cu dosul mâinii sângele care continua să-i curgă din gură. Îl căută din ochi pe secutor. Clătinându-se, se apropie și se prăbuși peste el. Îi duse lama pumnalului la gât, imediat sub marginea coifului, și abia dacă sfâșie pielea. Sângele înroși nisipul. În picioare, Valerius privea pierdut spre arenă. Mulțimea începu să strige, reclamând dreptul ei de a hotărî dacă învinsul va trăi sau va muri, fiindcă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
pe omul din fața lui. — Medicul, zise - iar după o clipă adăugă: Cel care a ucis-o... Privirea lui Valerius îl făcu să tacă. — E fratele meu. Antonius făcu un pas în față, luă pumnalul și-l puse pe masă. Acoperi lama cu mâna. — N-o să-l ucizi. M-a atacat pe mine, pe imperator. Îl voi judeca pentru trădare. — Nu ești împărat. Senatul de la Roma nu te-a ales pe tine. Valerius nu ți-a jurat credință. Antonius luă mâna de pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
tremurânde, încercând s-o apuce. Aluatul se fărâmiță la atingerea lui. Când ridică privirea, îl văzu pe Ausper dipărând în mulțime. Pe toți zeii, ce voia să-i spună vrăjitorul când îi oferise prăjitura? — Așadar... Cu un deget, Antonius întoarse lama pumnalului spre Vitellius. — Ai luat o hotărâre, guvernatorule? Vitellius tăcea. Nu era în stare să gândească. Neliniștea îl copleșea. Se uită spre medic, pe care soldații săi îl țineau strâns, și-i întâlni privirea. Bărbatul acela avea ceva care îl

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-l. Noaptea însemna pasiune. Avea parte de un somn neliniștit, în parfumul de levănțică și verbină ce trăda prezența Velundei în celulă, alături de el. Noaptea avea din nou visul acela. „Nu-l omorî!“ Valerius ridica spre cer sabia scurtă, cu lama însângerată, apoi o îndrepta încet spre bărbatul aflat la picioarele sale. „Nu-l omorî!“ Se trezi brusc. Deschise ochii și, o clipă, se amăgi că Lurr stătea la picioarele lui, în peștera din pădure, și că mergeau la Velunda, că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
Se ridică furios. Primi o nouă lovitură, în cap. Se năpusti spre rețiar, rotind sabia, dar nu reuși să-și atingă ținta. — Pe toți zeii! tună Hyrpus. Ce faci, alungi muște? Ce vrei? Până acum el n-a cunoscut decât lama chirurgului, zise cineva. Valerius primi o nouă lovitură. De fiecare dată se chircea de durere și începea să lovească aiurea, de parcă ar fi luptat cu mai mulți adversari. — Hei, secutor! râse antrenorul care juca rolul rețiarului. Sunt aici! Tu cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
Valerius. Acesta închise ochii, îngrozit. — Să-i cunosc mișcările? Deci nu-i de-ajuns să fug... — Obiectivul tău e nu să eviți adversarul, ci să-l lovești. Fuga te ajută să-i eviți în ultima clipă loviturile. Dar ca să înfigi lama pumnalului în trupul lui trebuie să-l faci să se apropie de tine. — Să înfig lama pumnalului? Valerius clătină din cap, privindu-și mâinile. Proculus nu-i dădu atenție. — O să-ți arăt lupta de aproape, îi zise și îl îndemnă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
Obiectivul tău e nu să eviți adversarul, ci să-l lovești. Fuga te ajută să-i eviți în ultima clipă loviturile. Dar ca să înfigi lama pumnalului în trupul lui trebuie să-l faci să se apropie de tine. — Să înfig lama pumnalului? Valerius clătină din cap, privindu-și mâinile. Proculus nu-i dădu atenție. — O să-ți arăt lupta de aproape, îi zise și îl îndemnă să-l urmeze. Se apropiară de doi gladiatori, un trac și un mirmilon, care se antrenau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
Pare un vultur care zboară în jurul prăzii și-și vâră ciocul prin crăpăturile unei vizuini. De aceea tracul are ca simbol grifonul pe coif, în timp ce mirmilonul, pe care l-ai asemuit cu țiparul, are șarpele de mare. Zgomotul metalic al lamei tracului ce lovea coiful adversarului ritma lupta. — Tracul are nevoie ca mirmilonul să se apropie cât mai mult. Numai așa îl poate nimeri. Dacă nu așteaptă până în ultima clipă, atacul e ratat. Proculus îl luă pe Valerius de braț; se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
ta. Valerius tăcea. Stătea pe marginea arenei pentru antrenamente, lângă zidul acoperit de iederă și umbrit de coroanele copacilor. Agită în iarbă rudis-ul, sabia scurtă de lemn pe care învățase să o țină în mână. Când asta va fi o lamă adevărată, care rănește... cum crezi că voi avea curajul să o înfig în corpul unui om, că-l voi face să sufere, că voi sta să văd cum sângerează din vina mea? Eu sunt medic. Valerius clătină din cap. Înfipse

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
pe coapse, capul aplecat și părul lung șiroind de sudoare. Se uită la Valerius; avea privirea celui care știa că peste o clipă oamenii aveau să strige decepționați, unii pentru că l-ar fi considerat laș, alții pentru că voiau să vadă lama pătrunzând în carne, tăind-o și dând la iveală tendoanele și oasele. Mulțimea vrea burți tăiate și mațe revărsate în arenă. Ca să se distreze, vrea să vadă sânge, doar sânge. Într-adevăr, țipetele entuziasmate de până atunci se transformau într-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
înfigă. 32 Valerius continua să se uite, parcă hipnotizat, la sângele ce se prelingea pe brațul lui Flamma. Incapabil să lupte, se gândea la ce simțise în momentul când înfipsese pumnalul în corpul adversarului. Știa exact unde se va duce lama, dar de data asta nu era lama chirurgului care vindeca - era lama mortală a gladiatorului. Înțelesese care era destinul lui în clipa când folosise pumnalul ca să rănească un om hotărât să ucidă. Valerius nu era în stare să facă nici o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
parcă hipnotizat, la sângele ce se prelingea pe brațul lui Flamma. Incapabil să lupte, se gândea la ce simțise în momentul când înfipsese pumnalul în corpul adversarului. Știa exact unde se va duce lama, dar de data asta nu era lama chirurgului care vindeca - era lama mortală a gladiatorului. Înțelesese care era destinul lui în clipa când folosise pumnalul ca să rănească un om hotărât să ucidă. Valerius nu era în stare să facă nici o mișcare și continua să se uite la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]