15,723 matches
-
Tatăl său, Alexandru Dragomir, era șeful baroului din Cluj și avocat la Banca Centrală, iar unchiul său, fratele tatălui, era faimosul istoric Silviu Dragomir. Tînărul, care urmase liceul „Seminarul Pedagogic Universitar“ de la Cluj, între 1926-1933, obținînd calificativul „excepțional“ la română, latină, greacă, franceză, germană, istorie, științe fizico-chimice și gimnastică, ajunge la București în 1933, la 17 ani, adaptîndu-se cu oarecare dificultate la atmosfera „frivol-bășcălioasă“ specifică studențimii regățene, la acel soi de „miticism“ și șmecherie bucureșteană care, după cum mi-a povestit la
Alexandru Dragomir, destinul deturnat al unui filozof by Gabriel Liiceanu () [Corola-journal/Memoirs/13242_a_14567]
-
de studii în străinătate. Prima haltă este la Breslau (Wroclaw). Nu se știe ce anume l-a făcut pe Dragomir să aleagă universitatea poloneză. Vreme de patru luni, între martie și iunie 1941, urmează aici cursuri și seminare de greacă, latină și germană. Revine peste vară la București, iar în septembrie 1941 îl regăsim ca doctorand al lui Heidegger, înscris la Philosophisches Seminar (Facultatea de Filozofie) al Universității Albert-Ludwig din Freiburg, unde Heidegger ține cursuri și seminare an de an începînd
Alexandru Dragomir, destinul deturnat al unui filozof by Gabriel Liiceanu () [Corola-journal/Memoirs/13242_a_14567]
-
-i prea largă/ Făr-cuprinde lumeantreagă”... Pentru a ajunge la semantica misteriosului lexem ler din colinde, obiectivul încercării noastre, vom apela la o etimologie inversă, pornind în arheologia semantemului de la remanențele lui moderne. Să cercetăm, așadar, cuvântul lord, cu echivalarea lui latină dominus, ’domn, stăpân’, care acoăeră și sensul de Dumnezeu. Cu etimonul compus din arhaicele hlaf (pâine) + weard (paznic, păstrător), eng. lord a avut inițial sensul de ’stăpân al pâinii, al casei’. Ulterior, în Evul Mediu, ’la’eard a fost contaminat
Shakespeare și colindele românilor by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/2971_a_4296]
-
stăpân al locului’, ci și ’stăpân suprem, zeu’, ca în cazul lat. domine sau daco-rom. doamne. Revenind la colinde și la sintagma lerui ler, putem concluziona acum că ea traducea un ’Domnu-i doamne’, sau ’doamne doamne’, o invocație căreia adstratul latin i-a subliniat sensul cu anafora lat. „doamne”, rezultând lerui ler doamne. De remarcat că în colindele noastre religioase, deci mai recente, regăsim demonstrată toată această tautologie de adstrat în formule ca: „Domn, domn ș-a nost domn”, sau „Domnule
Shakespeare și colindele românilor by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/2971_a_4296]
-
cunoscută și utilizată de români pînă spre jumătatea secolului al XIX-lea. O foloseau consecvent, în tipăriturile chirilice, chiar corifeii Școlii Ardelene, în toiul luptei lor pentru afirmarea latinității noastre. Forma sunt a fost practicată de ei exclusiv în grafia latină, adesea cu accent circumflex pe u, ceea ce , în fapt, nota rostirea sînt, tot astfel cum fontana cu circumflex pe o se citea fîntînă, iar cuvent cu circumflex pe e - cuvînt. Din această scriere etimologizantă uzul a reținut foarte puține forme
Scrisoarea a treia by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/14982_a_16307]
-
uși, fără ferestre, că atât a mai rămas din tot ce-a fost. Între acele ziduri am învățat pentru prima oară-n viață, litera română. Laolaltă cu mine, mii de copii s-au învățat în lumină să scrie în alfabet latin și nu în cel chirilic. Degeaba tovarășe Voronin, degeaba încerci să vii din nou cu alfabet chirilic, peste acești ani de când s-a reintrodus limba română, peste acești ani nu se mai poate trece!
Basarabia, ținut al mirării by Anatolie Paniș () [Corola-journal/Imaginative/15327_a_16652]
-
face parte din același lanț și trebuie probabil inclusă în același șir virtual de opere, chiar dacă vechea ediție în forma ei academică pare să-și fi dat obștescul sfârșit, are un statut deosebit: este vorba de textul original în limba latină al celebrei istorii otomane a lui Cantemir: Incrementorum atque decrementorum aulae othmanicae sive aliothmanicae. Statutul deosebit al acestui text latin este dat de faptul că n-a fost niciodată publicat ( nici tipărit, nici făcut public în alt fel în această
Destinul ciudat al operei lui Cantemir by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Imaginative/15423_a_16748]
-
ei academică pare să-și fi dat obștescul sfârșit, are un statut deosebit: este vorba de textul original în limba latină al celebrei istorii otomane a lui Cantemir: Incrementorum atque decrementorum aulae othmanicae sive aliothmanicae. Statutul deosebit al acestui text latin este dat de faptul că n-a fost niciodată publicat ( nici tipărit, nici făcut public în alt fel în această formă), deși pe el se bazează toate traducerile care l-au făcut celebru pe autorul său ca o reparație tîrzie
Destinul ciudat al operei lui Cantemir by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Imaginative/15423_a_16748]
-
traducerile care l-au făcut celebru pe autorul său ca o reparație tîrzie după moarte: cea engleză a lui Tindal, din 1734, cea franceză a lui Joncquières din 1743, cea germană a lui Schmidt din 1745. Toate, însă, reproduc originalul latin lăsat de Cantemir și adus în Occident de fiul său Antioh cu abateri: voite sau nevoite, aceste abateri înseamnă eliminări (mai ales la ediția engleză), adaosuri și prelucrări ( mai ales la cea franceză, care a tradus textul englez) sau pur
Destinul ciudat al operei lui Cantemir by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Imaginative/15423_a_16748]
-
sau mai puțin corupte (cărora li se datorează și unele din principalele critici adresate textului lui Cantemir de comentatori, de Hammer în special) cu cele ale originalului n-a mai fost însă posibilă cercetătorului modern, pentru că manuscrisul său, manuscrisul textului latin deci, a intrat într-o colecție particulară la puțin timp după apariția traducerii englezești, apoi a fost vândut și... a dispărut. El n-a fost regăsit decât acum câțiva ani ( cine ar fi crezut: într-o colecție americană), răsplătind eforturile
Destinul ciudat al operei lui Cantemir by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Imaginative/15423_a_16748]
-
crezut: într-o colecție americană), răsplătind eforturile laborioase și susținute ale unuia dintre cei mai importanți, mai erudiți și mai eficienți cantemirologi ai noștri, dacă nu cel mai important și mai eficient, adică ale academicianului de astăzi Virgil Cândea. Manuscrisul latin, găsit de dl Cândea în opulenta Houghton Library de la Harvard, a mai fost editat chiar de d-sa în 1999, într-o ediție fototipică, greu de utilizat chiar pentru cunoscătorul de latină; sarcina transcrierii acestui manuscris, copiat după bruioanele autorului
Destinul ciudat al operei lui Cantemir by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Imaginative/15423_a_16748]
-
vorbește despre apostrof, dar finalul se încheie astfel: Spre a vă da un exemplu practic pentru înfățișarea ce ar avea scrierea română după această ortografie, am onoarea a vă alătura o transcriere conformă cu regulele aici stabilite. Este Cântecul gintei latine, ce l-am transcris, cântat de acel poet și coleg al nostru, căruia natura pare a-i fi dat menirea de a înfățișa generațiunilor contimporane toată frumusețea eufonică a limbei noastre materne." Mai înainte de a relua câteva pasaje din poemul
Forme cu aprostrof în poezia eminesciană by N. Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/15398_a_16723]
-
modernizată" au fost tot atâtea ștergeri ale urmelor propriei voințe (auctoriale) privind tipărirea (editarea) poeziei sale. Este un lucru destul de grav și ne poate da de gândit. Pentru că în materialul de față urmărim doar chestiunea apostrofului, alegem din Cântecul gintei latine exemple cu apostrof strâns și larg: Latina gintă e regină Într'ale lumei ginte mari. Ea poartă'n frunte-o stea divină Lucind prin timpii seculari. Menirea ei tot înainte Măreț îndreaptă pașii sei: Ea merge'n capul altor ginte
Forme cu aprostrof în poezia eminesciană by N. Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/15398_a_16723]
-
apar plopii prin gări puștii fluturînd în zare flamuri de pungi de plastic... cu fuioarele de legendă ieșind din vetrele pe care nouă sărăcie își fierbe în oală rădăcini de cuvinte ațoase "barza" "viezure" "mînz" în nopțile cînd o lună latină trece lin peste vîrfuri slave... cu patetismul politic ce sufla în cărbuni sub cazane de țuică și muta din loc munții prin cîrciumile murdare ale minerilor unde se recîștiga bătălii demult pierdute-n istorie cu fanfaronada geambașilor deveniți manageri ai
Poezii by Dinu Flămând () [Corola-journal/Imaginative/16449_a_17774]
-
opinci. Tăcere, plângea. Târziu am aflat că Lulu Scuturându-și mânecile Hainelor largi și lungi S-a înălțat la cer Ca un general Ca un împărat. Asemenea vântului de primăvară. Vasile și bufnița Prietenul meu, Vasile, Se scălda în cuvinte latine Precum lebăda în ape adânci. Si, într-o noapte, înotând pe Străzi înguste, întortocheate și lungi În față-i apăru bufnița. Ochii ei ca și ai hăurilor Se măriră și începură să strălucească. Asemenea stelei care apăru undeva Pe cer
Istorii by Doina Cetea () [Corola-journal/Imaginative/2765_a_4090]
-
întortocheate și lungi În față-i apăru bufnița. Ochii ei ca și ai hăurilor Se măriră și începură să strălucească. Asemenea stelei care apăru undeva Pe cer, undeva, cred în sud În acel îndepărtat colț al lumii În care cuvintele latine se strecor Prin unghere și se șoptesc singure Amo, amo, amare. Vasile, prietenul meu, înota Pe străzi întortocheate Si bufnița, Bufnița-l însoțea cu ochii ei luminoși Luminându-i unda, luminându-i și mâna Care prindea copacii cu frunzele lor
Istorii by Doina Cetea () [Corola-journal/Imaginative/2765_a_4090]
-
a sosit, cu pasul de silfidă. Vezi piatra ortodocșilor din neamul românesc , al Isopescului, de care, mulți își amintesc? Gregory se-nvârtea,viu, printr-un vicolo popolare, printr-n cartier străvechi, rotindu-se, neastâmpărat, un burghiu, ce dă de fundamentul latin, împroșcând așchii de cărămidă. Acum are și el paloarea poetului Dario Belezza, mort de tânăr, seropozitiv, discipolul și feblețea celui aflat în zori, gol,ucis de-un june, pe o plajă la Ostia. Cu delicata Amelia Rosselli, vor fi vorbind
Ultimul beatnik la Roma by Adrian Popescu () [Corola-journal/Imaginative/2895_a_4220]
-
greacă veche, a filozofiei generale, a logicii și geneticii"; istoria trebuia revizuită radical, accentul urmând să fie pus pe lupta maselor exploatate împotriva regilor asupritori. La prima vedere, includerea între materiile care urmau să fie eliminate din școală a limbii latine și a elinei pare paradoxală. Dacă dispariția filozofiei din programele școlare, de pildă, poate fi înțeleasă - evident în logica sistemului moscovit -, deoarece materialismul dialectic și istoric era considerat de sovietici știința supremă conținînd adevărurile ultime și cheia infailibilă pentru dezlegarea
Școala noastră cea de toate zilele by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/11063_a_12388]
-
impresie, împrumut din franceză (impression) atestat în română la jumătatea secolului al XIX-lea (la Ghica, Negruzzi ș.a.) și termen internațional, echivalentele sale din alte limbi de mare circulație (engl. impression, span. impresión, germ. Impression etc.) fiind explicabile prin sursa latină comună - impressio ("întipărire"). Impresie are o frecvență mare în limba standard și a conversației curente, mai ales în construcția a avea impresia (că), sinonimă contextual cu verbele de opinie și atitudine a crede, a i se părea: "am impresia că
Impresii by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11120_a_12445]
-
ca limbă străină - și Institutul Cultural Român au organizat colocviul - comunicare, cercetare, export cultural. Participanții din țară au reprezentat instituții implicate în difuzarea limbii și culturii române (Universitatea din București, Institutul Cultural Român, Institutul Limbii Române, Institutul de Lingvistică, Uniunea Latină, Ministerul Afacerilor Externe: Ioan Pânzaru, Liviu Papadima, Horia-Roman Patapievici, Sorin Alexandrescu, Dan Horia Mazilu, Marius Sala, Diana Turconi, Monica Joița), sau au utilizat experiența unor contacte culturale și de predare a românei ca limbă străină, (Mircea Vasilescu, Gheorghe Doca, Maria
Limba română în lume by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11140_a_12465]
-
volumul Sală luminoasă. Primii monografiști ai Școlii gustiene, Editura Paideia, București, 2003. În 2006 Rostás a publicat la Paideia volumul Parcurs întrerupt. Discipoli din anii '30 ai Școlii Gustiene. Iar în 2009 a publicat la Editură Curtea Veche volumul Stradă Latină nr 8. Monografiști și echipieri gustieni la Fundația Culturală Regală "Principele Carol". 20 Bird Stasz, Louis Ulrich (editori), Istorie orală - Spunem povești și scriem despre viața, Editura Corint, București, 2000, p. 12. 21 Zoltán Rostás, Sala luminoasă. Primii monografiști ai
Polis () [Corola-journal/Science/84977_a_85762]
-
batjocorit. Erau unii care înțelegeau să-i combată pe legionari prin ocolirea diferitelor formulări. Nu, Neamțu și Mihăilă au spus, nu, domnule, îi contracaram prin mijloacele lor, că nu sunt ale lor. Sunt mijloace clasice, profanate de ei. În Stradă Latină nr 8. Monografiști și echipieri gustieni la Fundația Culturală Regală "Principele Carol", Editura Curtea Veche, București, 2009, p. 133. 45 Armin Heinen, op. cît., pp. 245-246. 46 Ibidem, p. 247. 47 Andrei Pippidi, România Regilor, Editura Litera, București, 1994, pp.
Polis () [Corola-journal/Science/84977_a_85762]
-
cu Henri H. Stahl (1985-1987), Editura Paideia, București, 2000. ROSTÁS, Zoltán, Sala luminoasă. Primii monografiști ai Școlii gustiene, Editura Paideia, București, 2003. ROSTÁS, Zoltán, Parcurs întrerupt. Discipoli din anii '30 ai Școlii Gustiene, Editura Paideia, București, 2006. ROSTÁS, Zoltán, Strada Latină nr 8. Monografiști și echipieri gustieni la Fundația Culturală Regală "Principele Carol", Editura Curtea Veche, București, 2009. ROSTÁS, Zoltán, "A fost Dimitrie Gusti (doar) tehnician în guvernul țărănist?", în Sociologie Românească, nr. 1-2, 2014. SANDU, Dumitru, "Gândirea regională în mișcarea
Polis () [Corola-journal/Science/84977_a_85762]
-
relele unei democrații și, în general, vremurile tulburi fac să se afirme marii oratori. La noi, relele există, se vorbește mult și unii ar glumi spunând că acesta e un semn că suntem frați cu italienii. Dar să fim și latini, să readucem în școli, atât cât se poate, și cât e necesar, din regulile artei de a vorbi cu folos, în condiții de libertate. Să nu mai auzim formula sceptică a libertății de a vorbi în zadar. Libertatea rău folosită
Nevoia de elocință by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/11153_a_12478]
-
va lăsa probabil urme. În DEX cuvîntul nici măcar nu apare; îl găsim totuși înregistrat de noul DOOM, care l-a preluat din uzul curent și din cîteva dicționare de neologisme, unde are sensul de "ritual, ceremonie de purificare din antichitatea latină". La originea echivalentelor culte de azi - fr. lustration, engl. lustration, it. lustrazione, sp. lustración etc. - stă termenul latin lustratio. După 1989, lustrație (ca și echivalentele sale internaționale) a devenit un termen politic, legat de diferitele legi prin care se limita
Lustrație by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10680_a_12005]