1,578 matches
-
care au urmat în perioada de după Cezar și după Triumvirat. Împăratul era conducătorul suprem la Roma, deci al Imperiului și comandantul suprem al armatei romane, formată din legiuni. Termenul românesc "împărat" este moștenit din limba latină vulgară: "imperator", care cuvânt latinesc aparține familiei cuvintelor "impero, imperare": „a porunci”, „a ordona”, „a comanda” sau "imperium": „comandă”, „poruncă”, „ordin”, „autoritate”. Cuvântul "imperator" desemnează un general victorios care a fost aclamat de trupele sale și care are drept la triumful acordat de Senat. Iulius
Împărat roman () [Corola-website/Science/319906_a_321235]
-
este folosit în principal ca termen medical și adesea în limbajul obișnuit este înlocuit cu cuvântul popular " pulă" (termen considerat vulgar). Acesta este un cuvânt vechi românesc, a cărui etimologie este neclară. Majoritatea cercetătorilor susțin că respectivul ar proveni din latinescul ""phallus"". Există paralele în folosirea unei păsări ca eufemism pentru organele genitale în mai toate limbile romanice, inclusiv cuvântul "polla", care în dialectul madrilean al spaniolei are sensurile de penis și pui de găină. În vocabularul copiilor mai este denumit
Penis () [Corola-website/Science/297261_a_298590]
-
Sân Marco"), "Republică Leului" ("La Repubblica del Leone"), "Prealuminata" ("Serenissima") etc. Așezată la granița culturală cu Imperiul Bizantin, Veneția și-a dezvoltat un puternic spirit de independență care a dus la formarea unui oraș stat. Conducătorul politic era dogele (din latinescul "dux"), teoretic ales pe viață, dar în practică, în special în primele secole de existență a comunității, adesea constrâns să renunțe la propriul mandat ca urmare a unor rezultate nesatisfăcătoare ale propriului guvern. Nu există date verificabile asupra originii orașului
Veneția () [Corola-website/Science/297320_a_298649]
-
sa până în 1430. Monumentele paleocreștine și bizantine din Salonic au fost înscrise în anul 1988 pe lista patrimoniului cultural mondial UNESCO. În localitățile din împrejurimile Salonicului locuiește o importantă comunitate de meglenoromâni. Aceștia numesc portul "Săruna", nume moștenit direct din latinescul "Salona". De la ei, și nu de la greci, au preluat denumirea bulgarii și macedonenii, care astăzi îi zic "Solun". Salonicul a fost fondat de Cassandru al Macedoniei, în 315 î.Hr., și denumită astfel în onoarea soției sale, fiică a lui Filip
Salonic () [Corola-website/Science/297360_a_298689]
-
îl întâlnim și în unele documente și publicații din străinătate apărute după 1538. De exemplu, în tratul rus de geografie „Cartea planului mare” (rus.: „Книга Большому Чертежу”), editată în 1627, se scrie Teghin, Teaghin și Teaghinea. În actele poloneze și latinești Tighina figurează ca Tehinia, Tehyna, Teghinea, Tighinea, Thehina, Tehin, Thehinea, Tehyn și Tekin. Denumirea de Bender datează dintr-o epocă mult mai târzie, fiind impusă uzului oficial de către autoritățile țariste abia în sec. XIX. Acest lucru s-a făcut cu
Tighina () [Corola-website/Science/297400_a_298729]
-
altor limbi („așijderea și limba noastră din multe limbi este adunată și ne iaste amestecat graiul nostru cu al vecinilor de prin prejur”), afirmă descendența romană („de la Rîm ne tragem”) și face unele apropieri etimologice între cuvintele românești și cele latinești („...de la rîmleni, ce le zicem latini: pîne, ei zic panis; carne, ei zic caro; găina, ei zic galina; muiarea, mulier; fămeia, femina; părinte, pater; al nostru, noster și alte multe din limba lătinească, că de ne-am socoti pre amănuntu
Grigore Ureche () [Corola-website/Science/297577_a_298906]
-
bazează pe un fundal istoric, pe valori comune (federalismul și democrația directă) și pe simbolistica alpină. Înființarea Confederației Elvețiene este datată prin tradiție la 1 august 1291, când se sărbătorește și ziua națională. Denumirea în limba română provine din cea latinească, de "Helvetia", asociat termenului neolatin de "Confederatio Helvetica". Termenul folosit în limbile locale provine de la termenul alemanic "Schwiizer", utilizat pentru a-i denumi pe locuitorii din "Schwyz" și din teritoriul asociat, unul dintre cantoanele din Waldstätten, care a format nucleul
Elveția () [Corola-website/Science/297532_a_298861]
-
ul este o unitate administrativ-teritorială în România, iar din 1998 până în februarie 2003 și în Republica Moldova (. ul își trage denumirea de la "jude" (din cuvântul latinesc "judicium") și era specific Țării Românești. Județele sunt creații domnești, juzii fiind numiți de voievozi. Prin înființarea acestora, domnii au urmărit înlăturarea oricărei autonomii politice a cnezatelor. Județele sunt conduse în prezent de un prefect, care este reprezentantul guvernului. Existența
Județ () [Corola-website/Science/296601_a_297930]
-
de la 1 ianuarie 2007, NATO din 29 martie 2004, OSCE, OIF din 2003, Uniunea Latină din 1980, și unor instituții economice: Grupul Băncii Mondiale, FMI din 1972, BERD din 1991, OCDE. Numele de „România” provine de la „român”, cuvânt derivat din latinescul "romanus". Cel mai vechi indiciu referitor la existența numelui de „român” ar putea fi conținut de "Cântecul Nibelungilor" din secolul al XIII-lea: „Ducele Ramunch din țara Valahilor/cu șapte sute de luptători aleargă în întâmpinarea ei/ca păsările sălbatice, îi
România () [Corola-website/Science/296520_a_297849]
-
iar astronomii care lucrau acolo foloseau meridianul Oradiei ca meridian de 0°. Turismul orădean începe să se dezvolte, Oradea participând alături de Băile Felix la Târgul de Turism de la Viena din ianuarie 2015. Oradea este menționată pentru prima dată cu numele latinesc "Varadinum" la 1113, într-o diplomă a abației benedictine din Zobor, în care apare numele episcopului Sixtus Varadiensis și al comitelui Saul de Bychar. De-a lungul Evului Mediu, cetatea a devenit loc de conviețuire pentru un mozaic etnic care
Oradea () [Corola-website/Science/296593_a_297922]
-
respectiv din Scaunul Secuiesc al Arieșului. Din punct de vedere al culturii tradiționale, actualul județ este alcătuit din mai multe zone etno-folcorice distincte (Țara Moților, Țara Călatei, etc.) la care se adaugă Zona Metropolitană Cluj-Napoca. Numele de "Cluj" provine din latinescul "Castrum Clus", folosit pentru întâia oară în secolul al XII-lea pentru a numi Cetatea Clujului. Cuvântul latin "clusa" înseamnă "închis" (în italiană "chiuso") și se referă la situarea Clujului într-un loc închis, înconjurat de dealuri. Echivalentul german, "Klause
Județul Cluj () [Corola-website/Science/296653_a_297982]
-
care au avut organizare statală bine configurată în Transilvania, întărituri menționate în izvoare ca indagines, gyepũ sau presaka (prisăci), erau zone împădurite lăsate în paragină, prevăzute cu locuri supravegheate de trecere, denumite porta (latină, română), clusa (în româna medievală, din latinescul clausura, devenit apoi clisură, loc strâmt) sau kapu („poartă” în maghiară și turcă), fiind apărate de miliții locale, amintite în izvoarele maghiare timpurii redactate în latină sub denumirile speculatores, sagittarii, respectiv őrök („străjeri”, (în maghiară). Sunt menționate în diverse cronici
Transilvania () [Corola-website/Science/296636_a_297965]
-
se numește oficial "Republica Polonă". În limba poloneză există, totuși, două cuvinte corespunzătoare cuvântului românesc "republică": "republika" și "rzeczpospolita", dar cel de-al doilea este folosit exclusiv în legătură cu statul polonez. Numele "rzeczpospolita" însemnând "lucru public" este traducerea directă a vorbei latinești "res publica". Originea numelui "Polska" rămâne incertă, dar există o ipoteză foarte verosimilă, care afirmă că acest toponim este derivat din cuvântul "pole" (din slava veche "*polje") însemnând "câmp". O părere că numele statului nu vine direct de la "pole", ci
Polonia () [Corola-website/Science/296619_a_297948]
-
direct de la "pole", ci a derivat prin intermediul numelui unui popor vest-slavic, polani, deși este foarte recunoscută, a fost recent pusă la îndoială de către unii istorici. În trecut, în special în Evul Mediu, Polonia era cunoscută în afara țărilor slave sub denumirile latinești — "terra Poloniæ" ("țara Poloniei") și "Regnum Poloniæ" ("Regatul Poloniei"). Din numele acestea vin și denumirile străine în limbile romanice pentru a desemna acest stat — , sau "Polônia", spaniolă, română și . Din numele slav vin denumirile în limbi germanice - , . În unele limbi
Polonia () [Corola-website/Science/296619_a_297948]
-
celebrării deplasându-se de la participarea în biserică la rit spre aspectul familial al schimbului de cadouri sau, pentru copii, „darurilor de la Moș Crăciun”. Mulți cercetători (Pericle Papahagi, Vasile Pârvan, Sextil Pușcariu, Theodor Capidan, Nicolae Drăganu), consideră că termenul provine din latinescul "calatio" cu forma sa de acuzativ "calationem". La romani prin "calatio" se înțelegea convocarea poporului de către preoții păgâni în fiecare zi de întâi a lunii pentru anunțarea sărbătorilor din luna respectivă, și, prin extindere, "sărbătoarea" în general, căci cea mai
Crăciun () [Corola-website/Science/296839_a_298168]
-
a lui Eusebiu din Cezareea; 2) "Cronograful" din 354, care conține: a) "Depositio episcoporum" și b) "Catalogum Liberianum"; 3) "Liber Pontificalis"; 4) "Martyrologim Romanum"; 5) "Adversus haereses", a episcopului Irineu de Lyon. Termenul grecesc πάππας / πάπας (părinte) de la care derivă latinescul papa, este specific limbajului familial și era folosit de primele comunități creștine pentru desemnarea propriului episcop, evidențiind în felul acesta legătura filială dintre credincios și «păstorul» său. Conform unei accepțiuni care apare pe timpul papei Liberiu (352-366) și care cu timpul
Papă () [Corola-website/Science/296846_a_298175]
-
de obicei verbele noi adoptă forma "-ar". Verbele "-er" și "-ir" sunt mai puține și includ mai multe verbe neregulate. În cazul limbii spaniole există trei modele de conjugare simple: Tabelul mai jos indică similarități în conjugarea cuvintelor derivate din latinescul între spaniolă și alte limbi romanice. Se poate observa că modelul flexiunii este aproape identic cu cel în portugheză. Spaniola are substantive care descriu obiecte concrete, grupuri și clase de obiecte, calități, sentimente etc. La fel ca în română, fiecare
Limba spaniolă () [Corola-website/Science/296859_a_298188]
-
mai ales prin derivare. Lexicul de bază este preponderent moștenit din latină. Este semnificativ faptul că lista Swadesh a limbii aromâne de 207 cuvinte este compusă în proporție de peste 92% din cuvinte de această origine. Aromâna păstrează cuvinte și sensuri latinești care nu există și în celelalte limbi romanice de est: "bash / bashiu" „(eu) sărut”, "cusurin(u)" „văr”, "dimăndari/dimăndare" „poruncă”, "uin(u)" „de oaie”, "agiun(u)" „flămând”, "fumealji/fumealje" „familie, copii”, "largu" „departe”, "vatăm(u)" „ucid”, "mur(u)" „zid”, "cătină
Limba aromână () [Corola-website/Science/296849_a_298178]
-
și coreeană. Prin urmare japoneza, chineza și coreeana dispun de un vocabular de neologisme comun (pe lîngă vechile cuvinte chinezești) într-un mod similar cu existența în Europa a unui vocabular comun de termeni compuși relativ recent din vechi cuvinte latinești sau grecești. Din vocabularul japonez se pot menționa numeroase cuvinte care au pătruns și în limba română. Cea mai mare parte din ele se referă strict la cultura și tradițiile japoneze, ca de exemplu: "haiku", "karaoke", "origami", "sushi", "kimono", "karate
Limba japoneză () [Corola-website/Science/296903_a_298232]
-
aceste forme și romanescul "zână", "Sânziene" au fost aduse de Sorin Paliga. La albanezi, "zánë" reprezintă o zână a pădurii, ceea ce semantic o a propie de latinescu Diana. De notat este ca, desi Mircea Eliade consideră că "zânatic" provine din latinescul "dianatici" (posedați de Diana) -în ciuda asemănării cu ilirul "zanatis" pe care Eliade nu îl ia în calcul-, acesta totodată consideră că, "fără îndoială, sub numele român al Dianei se ascunde, sincretizată sau nu, o zeița aborigena". În alte mitologii
Zână () [Corola-website/Science/296914_a_298243]
-
(în , în , în , in ), este municipiul de reședință al județului Caraș-Severin, Banat, România, format din localitățile componente Câlnic, Cuptoare, Doman, (reședința), Secu și Țerova, și din satul Moniom. Numele de "Reșița" poate proveni din Latinescul "recitia", care inseamnă "izvor rece", așa cum Nicolae Iorga sugera odată, presupunând romanii au dat numele orașului, de la un izvor de pe valea Domanului. O altă variantă, susținută de Iorgu Iordan, ar fi aceea că vine de la un cuvânt slav: al oamenilor
Reșița () [Corola-website/Science/296939_a_298268]
-
cel trecut în viața de veci. Dar pentru că acest articol se adresează în special tinerilor vom arăta mai pe larg Sfânta Taină a nunții care este un subiect foarte important. Cuvântul nuntă vine de la termenul grecesc gamos și de la cel latinesc „matrimonium” și înseamnă unirea fizică dintre un bărbat și o femeie, una din legile esențiale al e naturii, stabilite de Dumnezeu încă de la începutul existenței omului. Dovezi găsim în Sfânta Scriptură, în cartea Facerea la capitolul 2 versetele 18-24, unde
Tradiții românești () [Corola-website/Science/296922_a_298251]
-
încadrează într-o abatere de valori ce reprezintă unu la 10 parte din valoarea determinată. Deși simbolul vitezei în fizică este ""v"," pentru viteza luminii în vid se folosește un simbol consacrat, litera minusculă ""c"", mai rar „"c"”, de la cuvîntul latinesc "celeritas" (viteză). Lumina se propagă cu viteză atât de mare încât nici un fapt empiric comun nu permite evaluarea sa pe cale obișnuită; de-a lungul istoriei au existat polemici științifice și filozofice privind caracterul finit sau infinit al vitezei ei. Viteza
Viteza luminii () [Corola-website/Science/298266_a_299595]
-
i sunt un popor indigen al Africii de Nord (Magreb). În limba lor își spun Imazighen (în scrierea tifinağ : Imaziγen). Cuvântul "Berber" apare odată cu sosirea Vandalilor în Africa de Nord și provine din latinescul "Barbarus" care el însuși se trage din grecescul βάρϐαρος (”străin”). Lingviștii au presupus că Vandalii, romanizați în mai puțin de o generație (romanizarea lor începuse încă din Spania, unde au lasat regiunii sudice numele de Andaluzia), au preluat acest termen
Berberi () [Corola-website/Science/298315_a_299644]
-
Acestea pot fi simplu strat, cu folie pe o singură față sau dublu strat, cu folie pe ambele fețe. Pentru realizarea circuitelor imprimate cu mai multe straturi, se realizează sandwich-uri din circuite dublu placate si izolatoare. Originea numelui: din cuvântul latinesc cyprium (dupa insula Cipru). Cuprul este folosit încă din cele mai vechi timpuri. Acesta a jucat un rol important în civilizația omenească, fiind folosit la statui, la obiecte casnice, etc. Obiecte din cupru cu o vechime mai mare de 6000
Cupru () [Corola-website/Science/297149_a_298478]