3,620 matches
-
haina omenirii. Nu cu podoabe-alese, ci-n straiul nemuririi. E sentimentul nobil lăsat pentru copii, Cu sufletul curat și dor de jucării. Iubirea este-o artă când știi s-o dăruiești. E însăși dăruirea și-atunci când n-o primești, E leagănul de-acasă, și dorul de părinți Și-unește pe vecie toți oamenii iubiți. Minciuna, răul, ura în ea nu le găsesc. E tot ce-i mai frumos din rai Dumnezeiesc. Ea lasă-n în inimi pacea și nobila chemare, Să
LIGIA GABRIELA JANIK [Corola-blog/BlogPost/376585_a_377914]
-
haina omenirii. Nu cu podoabe-alese, ci-n straiul nemuririi.E sentimentul nobil lăsat pentru copii,Cu sufletul curat și dor de jucării.Iubirea este-o artă când știi s-o dăruiești.E însăși dăruirea și-atunci când n-o primești,E leagănul de-acasă, și dorul de părințiși-unește pe vecie toți oamenii iubiți.Minciuna, răul, ura în ea nu le găsesc.E tot ce-i mai frumos din rai Dumnezeiesc.Ea lasă-n în inimi pacea și nobila chemare,Să ne iubim
LIGIA GABRIELA JANIK [Corola-blog/BlogPost/376585_a_377914]
-
ochi, tăcut, În semn de binecuvântare, Căci pe vecie a ta sunt Și ce-i al tău în veci nu moare. IUBIREA Iubirea este-o artă când știi s-o dăruiești. E însăși dăruirea și-atunci când n-o primești, E leagănul de-acasă și dorul de părinți Și-unește pe vecie toți oamenii iubiți. E taina ce îmbracă mantia omenirii. Nu-n aur și averi, ci-n straiul nemuririi. E sentimentul nobil lăsat pentru copii, Neprihăniți în fapte și dor de
LIGIA GABRIELA JANIK [Corola-blog/BlogPost/376585_a_377914]
-
privești în ochi, tăcut,În semn de binecuvântare,Căci pe vecie a ta suntși ce-i al tău în veci nu moare.IUBIREAIubirea este-o artă când știi s-o dăruiești.E însăși dăruirea și-atunci când n-o primești,E leagănul de-acasă și dorul de părințiși-unește pe vecie toți oamenii iubiți.E taina ce îmbracă mantia omenirii.Nu-n aur și averi, ci-n straiul nemuririi.E sentimentul nobil lăsat pentru copii,Neprihăniți în fapte și dor de jucării.Minciuna
LIGIA GABRIELA JANIK [Corola-blog/BlogPost/376585_a_377914]
-
să construiască poduri peste timp între epoca bine cunoscută a culturii greco-latine și epocile anterioare, în condițiile în care descoperiri arheologice recente, studii de paleolingvistică, studii de arheologie genetică, vin cu tot mai multe informații să configureze evoluția culturilor în leagănul Europei, mânând granițele cunoașterii tot mai mult înapoi până la epoca glaciatiunilor. Opinia aparent șocantă a lui Marian Malciu privind procesul de formare a poporului și a limbii române are o destul de lungă filiație în timp. Această revigorare a „dacismului” nu
2, PROF. ANICA TĂNASĂ, de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1918 din 01 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375060_a_376389]
-
SĂU ÎN „ROGODELE”, de Georgeta Resteman , publicat în Ediția nr. 1187 din 01 aprilie 2014. Nu în fiecare zi ți-e dat ca Dumnezeu să-și întoarcă fața către tine și să-ți dăruiască bucuria de a te răsfăța în leagănul cuvintelor cu cărți pe care n-ai visat vreodată că o să le poți ține în mână, și, mai ales, să te înfrupți pe săturate din frumusețea miezului lor artistic! Vă mărturisesc cu toată sinceritatea că se pot întâmpla astfel de
GEORGETA RESTEMAN [Corola-blog/BlogPost/374945_a_376274]
-
mi dați o adresă” îmi spunea domnul Anatol Covali cu puțin timp ... Citește mai mult Nu în fiecare zi ți-e dat ca Dumnezeu să-și întoarcă fața către tine și să-ți dăruiască bucuria de a te răsfăța în leagănul cuvintelor cu cărți pe care n-ai visat vreodată că o să le poți ține în mână, și, mai ales, să te înfrupți pe săturate din frumusețea miezului lor artistic! Vă mărturisesc cu toată sinceritatea că se pot întâmpla astfel de
GEORGETA RESTEMAN [Corola-blog/BlogPost/374945_a_376274]
-
Mi-e sufletul pustiu precum e câmpul iarna, Când gheața și ninsoarea l-au prins în gheara lor, Și frate-i este vântul ce-i cântă-n vise seara, Când amorțit așteaptă al păsărilor zbor... Mi-e sufletul poveste, ce-adoarme-n leagăn pruncii, Și mângâie în noapte copilul deșteptat, Ce caută prin colțuri pe zâna din poveste Și liniștit adoarme când mama l-a aflat... Mi-e sufletul iubire de tot ce-nseamnă viață, Mi-e sufletul o floare care-nflorește-n
SUFLETUL MEU de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2102 din 02 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375119_a_376448]
-
care au venit să-l vadă și să-l necăjească ca nou venit, după cum era obiceiul locului. Scaraoțchi privi de sus scena și spuse imediat lui Michiduță: - Mergi și ajută pe micuțul nostru omuleț ! Și copiii, cu mâinile întinse în leagănul lui Dorel, simțiră deodată, cum mâna bebelușului se mărește, se întinde, le cuprinde pe ale lor și le strânge cu o putere incredibilă, ca într-o menghină, încât le dădură lacrimile la toți. Atunci ei își retraseră mâinile ca opăriți
”SLUJITORUL DIAVOLULUI” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1918 din 01 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375059_a_376388]
-
mor,/Cu trecut bolnav în oase, încă mai au viitor./ Dacii merg spre niciodată, dacii plâng în nicăieri,/ Să mai nască înc-odată țara lor din zi de ieri./ Dacii noștri-și sorb tăria de din cronici și mereu/ Dau în leagăn România ca pe-un unic Dumnezeu/ În zadar voiți a-i smulge, în zadar mitraliați/Dacii nu pot fi nicicum din țara lor concediați”. Emoționant!..Cuvinte care fac să tremure fibrele oricărui suflet de român! -dacă suferința poetului arde-n
POEZIA CREDINŢEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1361 din 22 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/375141_a_376470]
-
ca întinderea ta ? Ești tu o poartă spre eternitate ? Sau... nimic din toate-acestea... O, cerule senin, oglindă a gândului meu, aburit de norii durerilor mele, drum de extaz al viitorului terestru și extraterestru, mormânt de zei și monument de speranțe, leagăn de cristal al cutezanței omenești, trăiesc sub clopotul tău albastru cu limbă de soare, muncesc vibrând pe hotarele viselor noastre albastre, pe care le mângâi cu flăcările muzicii tale albastre, în albastrul binecuvântărilor largi, nesfârșit de albastre... -------------------------------------------- Cristian Petru BĂLAN
POEME CELESTE de CRISTIAN PETRU BĂLAN în ediţia nr. 2096 din 26 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375185_a_376514]
-
a caracterului, mai ales, la vârsta curiozităților. Și aici, ar fi de dorit să-și unească eforturile, nu numai școala, dar și familia și celelalte instituții culturale, biblioteci și cluburi de lectură, pentru îndeplinirea acestui deziderat. Școala este un adevărat leagăn al marilor spirite și civilizații - o intrare în matricea spiritului uman fiind necesară și benefică. Trebuie explorat la maximum acest spațiu sublim și curat, unde copilul face pași importanți spre cunoașterea lumii și cunoașterea de sine. Și într-aceasta, fiecare
APOSTOL AL LIMBII ROMÂNE de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 2290 din 08 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372499_a_373828]
-
Acasă > Versuri > Frumusețe > FEMEIE ,DOAR CU GÂNDUL MĂ-NVĂLUI Autor: Valeria Iacob Tamâș Publicat în: Ediția nr. 217 din 05 august 2011 Toate Articolele Autorului Femeie, doar cu gândul mă-nvălui Femeie, doar cu gândul mă-nvălui Sunt brațele tale leagăn de-alint Tristețea în mine o nărui Frumoasă cu ochi de iacint. Ți-s buzele miere curată Ochii, strălucitoare oglinzi Trupul, o vraja iar tu înzestrata Fericirea în clipe s-o vinzi. Mătase ți-e pielea, iar sânii dulceața Degetele
FEMEIE ,DOAR CU GÂNDUL MĂ-NVĂLUI de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 217 din 05 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372787_a_374116]
-
îngrijirea fostei soții. Fetița era fericită la vederea Mariei - Antonella pe care o cunoștea desigur. Amândouă s-au îmbrățișat la fel de bucuroase de revedere și au fugit împreună în grădinița din capătul casei, unde printre rondurile pline cu flori, exista un leagăn confecționat din bârne din lemn. Acolo era locul de joacă al fetiței cu numele de Isabella, având amenajat în chioșcul existent alături, un spațiu unde își ținea păpușile și tot felul de jucării, până se făcea frig afară și nu
ROMAN ÎN LUCRU de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1521 din 01 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373018_a_374347]
-
tot felul de flori, unele existente și pe la noi. De la poartă și până în fața casei era pavat un drum de acces auto care ducea atât în fața casei, cât și la un garaj construit separat de casă. În colțul din dreapta era leagănul fetiței și chioșcul din lemn, unde se putea pe timp frumos să se servească masa sau diferite gustări, mai exista tot din construcție zidită, un grătar cum sunt nenumărate și pe la noi, mai ales în zonele de munte sau la
ROMAN ÎN LUCRU de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1521 din 01 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373018_a_374347]
-
cete de copii veniți de pe toate ulițele colindam printre dărâmături și ruine care să găsească ce și-ar fi dorit mai mult fiecare și din pricină de sărăcie n-au putut avea, biciclete, triciclete și trotinete arse și încă fumegânde, leagăne de copii, clasoare de timbre ferfeniță și scăpate prin ce știe ce minune, păpuși de cârpe afumate și cauciuc și vinilin, schelete de paturi din fier ruginit și chiar în curs de topire, blidare și veselă afumate și făcută țăndări
CARTEA DINTRE LESPEZI! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 225 din 13 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/373116_a_374445]
-
dinți. Ia uite! Deschise fălcile într-un căscat uriaș. Nici unul dintre dinții lui nu semănau cu dințișorul pierdut. Eu am mare grijă de dinții mei, adăugă el, întinzându-se la loc. Dar, l-am văzut, să știi! Se urcase pe leagăn și aștepta să întâlnească un copil cuminte, care să aibă grijă de el așa cum trebuie. Tincuța și Horică dădură fuga la leagăn. Doi băieți se legănau cu putere, făcând să scârțâie lanțurile leagănului, pe jumătate ruginite. - N-am văzut nici un
POVESTEA DINŢIŞORULUI NĂZDRĂVAN de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1665 din 23 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373180_a_374509]
-
de dinții mei, adăugă el, întinzându-se la loc. Dar, l-am văzut, să știi! Se urcase pe leagăn și aștepta să întâlnească un copil cuminte, care să aibă grijă de el așa cum trebuie. Tincuța și Horică dădură fuga la leagăn. Doi băieți se legănau cu putere, făcând să scârțâie lanțurile leagănului, pe jumătate ruginite. - N-am văzut nici un dințișor, strigară ei la întrebarea Tincuței! Poate ți l-a luat Zâna Măseluță! - Nu există Zână Măseluță, ripostă Horică! - Oare, chiar nu
POVESTEA DINŢIŞORULUI NĂZDRĂVAN de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1665 din 23 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373180_a_374509]
-
am văzut, să știi! Se urcase pe leagăn și aștepta să întâlnească un copil cuminte, care să aibă grijă de el așa cum trebuie. Tincuța și Horică dădură fuga la leagăn. Doi băieți se legănau cu putere, făcând să scârțâie lanțurile leagănului, pe jumătate ruginite. - N-am văzut nici un dințișor, strigară ei la întrebarea Tincuței! Poate ți l-a luat Zâna Măseluță! - Nu există Zână Măseluță, ripostă Horică! - Oare, chiar nu există o astfel de zână, întrebă cu speranță Tincuța? - Nu există
POVESTEA DINŢIŞORULUI NĂZDRĂVAN de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1665 din 23 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373180_a_374509]
-
e mai verde ,aerul mai tare Și privighetoarea cântă mai duios, De pe prispa casei când privesc în zare Răsăritul este parcă mai frumos. Frasinul bătrân umbrește ograda Din el ciripesc zeci de păsărele, O ciocănitoare-mi curăță livada, Ațipesc în leagăn gândurile mele. Dintr-un vârf de gard privește o cioară Spre un colț de pâine uitat pe pervaz, Eu o las să-l fure ,doar e primăvară Agonia iernii trece la extaz . Printre rămurele vântul jucăuș Ridică în aer mireasmă
LA TARA de ADRIANA PAPUC în ediţia nr. 1910 din 24 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373237_a_374566]
-
palmele unui nufăr plutind peste ape mi-am așezat locuința în versuri și cuvinte de argint privesc înspre stele la fiecare trecere în amurgul acesta rotund de păreri cu aripi de vânt și surâs până în inima apei îmi dezmierd privirea leagăn și dor cuvintele-mi sunt aprinsă privire spre cerul de taină ce-mi frunzuie ochii cu lame de vis și de stele enigmă și dor pe degetele vântului răsfirat în palmele tale 16 IUNIE 2016 Referință Bibliografică: palme de nufăr
PALME DE NUFĂR ȘI STELE de IOAN DANIEL în ediţia nr. 1994 din 16 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373308_a_374637]
-
Unde cheamă-n dor vioara Doina codrilor de fagi, Unde arde-n lan câmpia, Unde plânge bucuria Si începe omenia - Acolo este România! Unde-n freamăte de frunze Horesc fluiere de os, Unde-n zid se-aude încă Plâns de leagăn, cânt duios, Unde doarme-n tihnă glia, Unde rodește hărnicia Și răsună Rapsodia - Acolo este România! Unde-albastru intră-n mare În zbucium de albatros, Și ecouri duc în soare Cântecul păcii sfios, Unde arde-n maci câmpia, Unde brațul sapă
ACOLO ESTE ROMÂNIA de ELISABETA SILVIA GÂNGU în ediţia nr. 1691 din 18 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372122_a_373451]
-
ei, miracolului posibil al vieții, concretizat doar prin ea: Ești un cânt, o armonie, tu femeie, o minune,/ Din petale de crini albi, Domnul te-a creat anume,/ Să fii vis și mângâiere, purtătoare de lumină,/ Brațele să-ți fie leagăn, să faci clipa mai senină .... Deși tonul preponderent al volumului este nostalgic, romanțat, poeta împrumută uneori și tonul ludic, un acut simț al umorului creând clipe de respiro, ce readuc lectorul în imediata realitate (povești cu tâlc). În aceste povești
CLIPE DESCÂNTATE DE CONDEI, POPA INES VANDA, 2015 de INES VANDA POPA în ediţia nr. 1703 din 30 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372148_a_373477]
-
dată, fiecare mare imperiu a colapsat în baza propriilor greșeli. Se întâmplă precum într-o partidă de șah, atunci când o greșeală aparent minoră făcută pe la începutul jocului, va determina spre final o pierderea întregii partide. Păcat că Europa, bătrânul continent, leagănul civilizației mondiale, sursa celor mai importante invenții, precum și pepiniera culturii mondiale, este atât de aproape acum, după nici două mii de ani, să dispară în negura istoriei. Insă, din păcate, tot ceea ce are un început are și un sfârșit. Printre altele
UNIUNEA EUROPEANA A MURIT? EUROPA ÎŞI TRAGE ULTIMA SUFLARE… de PAUL GHEORGHIU în ediţia nr. 1715 din 11 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372213_a_373542]
-
în formă de prunc nou-născut... Undeva, într-un sat obscur, sub privirile speriate ale unor părinți și mai obscuri, Cuvantul se îmbracă în carne și oase să ne demonstreze cum respiră Iubirea... În grajdul rece și ostil, străin de un leagăn primitor și cald, Pruncul plângea sub sclipirea stelelor muritoare. În lacrimile Lui plângea Tatăl, despărțit de Fiul ce îi era bucurie și plăcere neîntreruptă pe tărâmul veșnic scufundat în lumina. Durerea Tatălui, atât de palpabila în scâncetul Pruncului, era bine
CRACIUNUL de DELIA ALMAJAN în ediţia nr. 10 din 10 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/372273_a_373602]