4,183 matches
-
Dar o pălărie ridicolă - pe care nu o vede nimeni - mai este ridicolă?) Cerul era albastru și vremea destul de caldă. Totul era încântător. O auzeam pe Helen tușind într-un dormitor de la etaj și priveam ca prin vis florile drăgălașe legănându-se spre stânga în adierea vântului, apoi spre dreapta și din nou spre stânga... Erau narcise galbene târzii, lalele și alte flori rozalii al căror nume nu-l știam. Ciudat, mi-am amintit eu ca prin ceață, cândva aveam o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
mai bine așa, mai bine decât pacostea de Margaret, a zis mama, îndreptându-se spre ușa de la intrare spre a o întâmpina pe Claire, strigând: — Femeie în toată firea și te îmbraci ca o puștoaică! Bravo ție. Rânjind, Claire porni legănându-se pe alee, lăsând să i se vadă vreo douăzeci de centimetri din coapsă, doar cu o umbră de celulită, și se opri drept în brațele mamei. Arăți mai bine ca oricând, a exclamat mama. De unde ți-ai luat tricoul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
un an teribil de stresant în loc de trei luni. Dar a meritat. Într-o zi însorită, senină și vântoasă, într-o biserică așezată pe un deal, eu și Aidan ne-am căsătorit. Ieșiseră narcisele galbene, în pâlcuri de un galben aprins, legănându-se în briza zburdalnică. Eram înconjurați de câmpuri verzi de primăvară și marea înspumată strălucea în zare. În pozele de la ieșirea din biserică, vezi bărbați cu pantofi lustruiți și femei în rochii pastelate care zâmbesc. Arătăm cu toții frumoși și foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
pat și că locul unde ar fi trebuit să fie Aidan era pustiu, am scos un urlet. Părea un sunet scos de o fiară. Ghemuindu-mă în mine, l-am strâns pe Dogly la piept și am început să mă leagăn, încercând să-mi alin durerea. Când asta s-a dovedit zadarnic, am dat drumul la televizor. Dallas. Două episoade unul după altul. Cine-avea să știe? S-au terminat chiar după șapte. Destul de târziu ca să mă pregătesc să plec la lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
de parcă încerca să-și facă loc prin mulțime. Îmi pare rău, Claude, a zis unul dintre băieți - de bună seamă bietul Brandon, cel fără talent la legănat. Asta vreau, a zis Claude autoritar și s-a lansat într-o demonstrație: legănându-se pe vârful degetelor, răsucindu-se pe călcâie, făcând șpagatul în aer, și având tot timpul un zâmbet sinistru, artificial. A încheiat, aplecându-se cu prefăcută umilință până la podea, cu brațele întinse ca niște aripi de avion în spatele său... —Scuză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
și pădurea de păr pubian închis la culoare. Penisul i s-a ridicat spre înălțimi și a întins mâna spre mine. M-am pliat deasupra lui, foarte excitată deodată, și, ținându-mă de tăblia de la pat, am început să mă legăn înainte și înapoi. Clitorisul meu se freca de penisul lui și sânii mei îi atârnau peste față. Mi-a cuprins sfârcurile cu dinți ascuțiți, cu mâinile strângându-mi șoldurile, purtându-mă în sus și jos pe scula lui, din ce în ce mai repede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
Bocăneam pe pardoseala de linoleum, respirând greoi, cu pete de sudoare la subraț. Geanta mea de doamnă mi se izbea de șold. Singurul lucru care îmi strica imaginea sofisticată era Dogly, al cărui cap ieșea din geantă. Urechile i se legănau vioi și părea că privește la tot ce ne ieșea în cale. Părea să fie de acord. Dogly se întorcea în Boston, la origini. Avea să-mi lipsească, dar făceam ceea ce trebuia să fac. Apoi am trecut prin ușile glisante
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
seamă febrilă din care nu reușeam să disting care erau spusele lui Diotallevi și care ale lui Belbo, pentru că În ambele cazuri nu era decât un murmur al cuiva care spune adevărul, știind că nu e momentul să se mai legene În iluzii. 110 Și așa a pățit Rabbi Ismahel ben Elisha cu discipolii săi, care au studiat cartea Jetsirah și au greșit mișcările și au mers Îndărăt, până ce s-au Înfundat ei Înșiși În pământ până la buric, din cauza puterii literelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
se solidifica, și o spumă de același fel, cu ceva Întârziere, Începea să iasă și de pe buzele fraților lui. „Curaj, frățiori“, șoptea insinuant Madame Olcott, „curaj, faceți-vă curaj, așa, așa...“ Dansatorii cântau Într-un ritm inegal și isteric, Își legănau capetele și apoi și le lăsau să atârne, strigătele pe care le scoteau erau la Început convulsive, apoi se transformară În horcăituri. Medium-ii păreau să emane o substanță mai Întâi gazoasă, apoi mai consistentă, era un fel de lavă, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
autobuzului“ vreunui puradel de doi ani, atunci avea destul fini. În ultima vreme, Hugo mergea ca să prezideze botezuri cu aceeași regularitate cu care, în urmă cu zece ani, mergea la nunți în calitate de cavaler de onoare. — Vezi tu, a gâfâit Amanda, legănându-și capul de la stânga la dreapta și-napoi, pentru tine nu e nici o problemă. Bărbații, a adăugat ea cu o mișcare expertă de pelvis, pot să aștepte. Ba nu pot, s-a gândit înnebunit Hugo, nevoia ridicându-i-se rapid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Yogi! Hugo a luat baierele feței de pernă care era făcută din bumbac și s-a uitat înăuntru. A ridicat însă ochii alarmat, atunci când în cameră s-a auzit un soi de scâncet ascuțit. Zgomotul venea dinspre Lotti, care se legăna de pe un picior pe celălalt, cu capul plecat pe-un umăr și se lamenta fără vreo tonalitate precisă. Tocmai când Hugo începuse să se întrebe dacă e cumva bolnavă, Lotti s-a oprit, a ridicat brusc capul și s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
a spus Jake, evident ușurat, atunci eu mă duc să găsesc furtunul de grădină. —Furtunul de grădină? — Ca să umplu cada. —Ăăăă, Jake, apa... Dar Jake ieșise deja din cameră. Telefonul a sunat. Ținându-se de burtă, Alice s-a îndreptat legănat către el. —Aici Centrul de Nașteri Jane Austen de la Spitalul de Vest. A urmat un minut sau două de explicații. —Înțeleg, a spus Alice rar. Și sunteți foarte siguri? Nu există șanse ca situația să se schimbe? Mă tem că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
toată viața mea. El m-a salvat de la o existență fără sens. Doamna Duffield a ridicat o sprânceană. —Dar atunci - îți purtai singură de grijă. Și o făceai foarte bine... Acum am un alt fel de carieră, a sărit Alice legănând-o pe Rosa. Una mult mai importantă și mai plină de satisfacții. —Și asta e grozav, draga mea. Sincer. Rosa e adorabilă. Bunica și-a privit nepoata cu afecțiune. —Atunci care e problema? a întrebat Alice. Doamna Duffield a ezitat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
ardeau cu o flacără mesianică. Gunoiul este o responsabilitate individuală, a tunat la rândul ei Jessamy. Trebuie urmat mottoul celor trei R - Reduceți, Refolosiți, Reciclați... Cam pe la ora budincii de alge, Alice a început să vadă dublu și să se legene în scaunul ei făcut dintr-o cutie portocalie. Peste masă, Jake o asculta cu atenție pe Jessamy care declama o listă de cantități anuale, privindu-l cu ochi adoratori. Alături de ea, analistul de sol expunea teorii legate de eroziune, în timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Copilul lui Alice, Rosa - sau o chema Rosie?- îl fixa cu niște ochi care îi dădeau fiori pe șira spinării. Hugo a ridicat din sprâncene, a scos limba și-a dat din urechi. Copilul a început să plângă. În timp ce o legăna pe Rosa, încercând s-o liniștească, Alice i-a zâmbit stânjenită. Îngrozit, Hugo a încetat să se mai maimuțărească. — Deci, ăăă, Rosie are patru luni, așa ai spus, nu? —Rosa, l-a corectat Alice privindu-l pe deasupra buzei largi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
auzit dinspre sufragerie. — Vino s-o iei pe Ro, da? Nu pot să fac nimic dacă se învârte pe-aici. Alice a plecat în căutarea fiică-sii. — A cam venit timpul să tragă un pui de somn, a zis ea legănând fetița în brațe. — Bine. Jake, care era cufundat în paginile revistei, nici măcar n-a ridicat privirea. Alice a dus-o pe Rosa în dormitor și a așezat-o în pat. Deși, din fericire, copilul era acum mult prea mare ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
comodă cu oglindă. Apoi Laura a îndreptat telecomanda către colțul camerei. Mai bine să dezactivăm CCTV-ul, nu? Deci CCTV în toată casa, a zis Hugo cu voce tare, luând notițe într-un stil profesionist. Laura a început să-și legene fundul în timp ce urca o scară înclinată, din plexiglas, despre care Hugo și-a spus că arăta ca o combinație între Pe aripile vântului și Războiul stelelor. Oare putea să treacă chestia asta în broșură? În ciuda tocurilor, Laura a ajuns sus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
ta că vrei să-mi oferi... dar ideea e că... Laura s-a rostogolit către capul patului, târându-se apoi către una din coloanele baldachinului. Pe care a înșfăcat-o, trăgându-se în sus, pentru ca apoi să înceapă să se legene sugestiv în sus și-n jos. Hugo a realizat că Laura dansa la bară, deși, dată fiind cantitatea de alcool pe care o băuse, o descriere mai apropiată de realitate era aceea că se agăța de stâlp. Laura și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
mai târziu, Harry Îi vorbi prin peretele subțire ca hârtia: —Marlena, draga mea, Încearcă să te odihnești. Mă ocup eu. Coborî și bătu la ușa gălăgioșilor. Îi deschise un bărbat cu ochii roșii, a cărui parte superioară a trupului se legăna de parcă tocmai ar fi primit câțiva pumni. Din gura Întredeschisă se simțea un miros fetid de alcool. Harry văzu că erau cinci bărbați. Jucau cărți. Alcoolemia lor probabil că avea tot atâtea grade cât rachiul de palmier, iar creierele le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
o voce ascuțită de copil țipând, iar toată lumea amuți. Toate capetele se Întoarseră spre băiatul cu păr arămiu din a cărui gură atârna o țigară de foi fumegândă. Stătea În picioare pe un butuc și avea o expresie sălbatică. Se legăna Înainte și-napoi. Sora lui geamănă se urcă pe butucul de lângă al lui și Începu și ea să se legene. Cu o privire goală, băiatul părea În transă, mișcându-și partea superioară a trupului În ritmul vaietului pe care-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
cărui gură atârna o țigară de foi fumegândă. Stătea În picioare pe un butuc și avea o expresie sălbatică. Se legăna Înainte și-napoi. Sora lui geamănă se urcă pe butucul de lângă al lui și Începu și ea să se legene. Cu o privire goală, băiatul părea În transă, mișcându-și partea superioară a trupului În ritmul vaietului pe care-l scotea. Oamenii junglei căzură În genunchi, Închiseră ochii și-și Împreunară mâinile, Începând să se roage. Bunica gemenilor se ridică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Împreună cu soțul ei - acele rare momente de extaz, pe care oricum prefera să le uite - a fost singura aproximație de dragoste extatică de care va fi avut parte În toată viața ei, o chinuia. Ce trist era gândul ăsta! Și, legănată de această neliniște, adormi. Câteva ore mai târziu, sări ca arsă, cu inima bătându-i nebunește. Visase că era o maimuță care trăia În trunchiul unui copac. Se cățăra pe trunchi În sus ca să scape de creaturile amenințătoare de jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
pe bolnavii inconștienți pentru a mai domoli febra care le putea afecta creierul. Iar când pacienții lor au trecut de la febră la frisoane care le scuturau oasele, n-au putut face altceva decât să-i strângă În brațe, să Îi legene și să plângă. Pe când se Întorcea de la toaletă Într-o zi, Heidi le-a surprins pe două bătrâne dându-le lui Wyatt și Wendy un lichid cu un miros puternic. Una dintre femei i-a explicat ce făcea, dar Heidi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
din față și Își menține partea din spate În aer. Atunci, imediat ce Îl vezi, trebuie să Îl recompensezi. Esmé Îl privise pe Harry plimbând pe la nasul lui Cuțu-Cuțu ceva bun, iar câinele Își ridica botul pentru a adulmeca. Pe măsură ce Harry legăna bucățica În sus și-n jos și dintr-o parte În alta, nasul lui Cuțu-Cuțu o urmărea, ca și cum ar fi fost legat cu o ață invizibilă. Se mișca În sus când bucata Îi era deasupra capului și-n jos, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
că și ei vor fi În curând anulați. Și-au petrecut toată ziua spunând povești, pe cele vechi, și pe lângă ele unele noi care nu fuseseră niciodată rostite cu voce tare. Loot și Bootie se ghemuiseră În mijloc, aproape de foc, legănându-se ritmic și fumând țigări de foi. Un vas cu apă era trecut de la unul la altul, iar cel care sorbea din el spunea apoi o poveste despre un soldat curajos din Armata Domnului: un frate care refuzase să transporte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]