178,429 matches
-
mai așezi vreascuri lîngă torentul inaccesibil lungă explicație te așteaptă cînd încă dormim astăzi totul continuă după moarte mîinile bolnave ale celor care cred nu ating pămîntul ne întîlnim lîngă clădirile unde ne petrecem cel mai mult timp te poți lega definitiv de cei care au călătorit pe malul fluviului pentru a convinge anotimpurile țin la oarecare distanță instrumentele noilor arte mai buna noastră relație strînge cioburile sub ziduri vechi în jurul dezastrelor cu ochii spre indicatoarele inversate în fiecare seară auzi
Poezie by Ioan Vieru () [Corola-journal/Imaginative/12534_a_13859]
-
pretinde expierea; dezintegrarea viului cheamă după sine o reintegrare la nivel simbolic, reclamând totodată o iluzorie renaștere: " Iau c-o mână capul, cu cealaltă restul/ Și le schimb când mi se pare greu,/ Până nu sunt moarte, să mai stea legate/ Cel puțin așa, prin trupul meu.// Însă capul moare mai devreme/ Ca și cum n-a fost tăiată bine/ Și să nu se zbată trupul singur/ Stau să treacă moartea-n el prin mine". Fără îndoială, versurile din Pasărea tăiată vădesc o
Efectul de palimpsest by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/12585_a_13910]
-
le numește "fragmente-strigăt". Sunt pagini cu însemnări iscate din experiențe și reflecții zilnice, alcătuind un pasionant jurnal interior. Departe de țară, la vârsta când întâmplările vieții prind a se ordona cu alte înțelesuri, trăind într-o lume de care este legată prin tradițiile familiei, doamna Marzesco scrie spre a se mărturisi. Îmi place tonul împăcat al acestor fragmente, în care strigătul mi se pare că vine din tânjirea "după tihna și bucuria care, ele singure, mi-ar arăta că s-au
Jeanne Marzesco – Fragmente-strigăt () [Corola-journal/Imaginative/12213_a_13538]
-
meu, venind în Franța, am făcut, în fond, ce au făcut strămoșii noștri, mînați cu toții de un același destin călător. Eu mă laud de pe poziția diametral opusă, cu dezrădăcinarea, ca alții cu rădăcinile, cu provizoratul cortului, o situație care se leagă filosofic direct de condiția de pasaj a vieții. Învăț să mă laud cu avantajele adaptării, care înseamnă renaștere, un orizont larg deschis ca cel pe care ți-l poate da vederea mării... învăț să mă laud în cît mai multe
Jeanne Marzesco – Fragmente-strigăt () [Corola-journal/Imaginative/12213_a_13538]
-
cele două naționalități sau cu două naționalități incomplete, căci prima continuă să se piardă și cea de-a doua se cîștigă pe îndelete. Cazul meu e banal azi, dar îmi vine mereu în minte exemplul rușilor în emigrație care rămîn legați de o Rusie mitică pe care o propovăduiesc copiilor, chiar și nepoților. Rusia conferă emigraților ei o diferență specifică puternică, o neputință de a se asimila, care-i singularizează avantajos în propriii ochi, și se convertește într-un adevărat complex
Jeanne Marzesco – Fragmente-strigăt () [Corola-journal/Imaginative/12213_a_13538]
-
s-au expatriat de bună voie. Mi-aduc aminte cîte lucruri nu-mi plăceau în țară și cum, deseori în Franța, am sentimentul că sunt cu adevărat la mine acasă. Dar mai adînc decît decepția, indiferența față de fosta țară e legată de o anumită turnură a spiritului, turnură filosofică, interesată exclusiv de om și condiția umană în general, de om debarasat de contextul geografic-istoric. Individualismul meu e cosmopolit și, ca atare, îmi ajunge, la limită, să mă știu europeană. Și cum
Jeanne Marzesco – Fragmente-strigăt () [Corola-journal/Imaginative/12213_a_13538]
-
o posibilitate pe care eu o pusesem în practică, și asta anula cumva opoziția dintre noi. Cu asemenea experiență și pregătire am dat aici de societatea de consum care te învață să arunci și, menținîndu-ți vii poftele, să nu te legi de obiecte, ci să le schimbi, multe din ele fiind cu totul noi față de cele ale trecutului și cu o durată de viață precis datată. Nu provizii de obiecte și case îmbîcsite, ci funcționalitate și folosire intensă. Desigur, m-am
Jeanne Marzesco – Fragmente-strigăt () [Corola-journal/Imaginative/12213_a_13538]
-
-le pentru ziua de azi, Nu le uita în cea de mâine. Membrele ce se umflă de sânge părăsit Au gândirea cutremurării, Mângâind în Dumnezeu gleznele tale. Totul e divina cerere De a fi aceeași naștere, aceeași dispariție. Cu brațe legate mă apropii de tine, Cu membre ce se umflă de sânge părăsit. Tu știi să dai viață ca în mit Cărnii lor topindu-se pe oase. Vine un frig, vine un frig, avid, Corpul e bântuit de nepăsare, Dar din
Poezie by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/12398_a_13723]
-
fost nevoită să-și înceteze activitatea. Organizatorul ei o numește ultima tribună liberă unde își puteau confrunta public opiniile și cei de dreapta și cei de stânga. Neobositul conferențiar se autoanalizează, o dată i se pare că a fost prea mult legat de text, lăsând impresia că citește un eseu. De obicei, este încântat de succesele sale, notează minuțios cine l-a onorat cu prezența, așa cum o făcea Lovinescu în Agende, reperându-l până și pe cel din urmă anonim la cenaclul
Un jurnal pe sărite by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/12606_a_13931]
-
știm despre cei doi am aflat din poemele lor. Prima apariție în engleză a fost aceea din Exquisite Corpse, Cadavrul Desăvârșit: Jurnal de viață și iubire, unde erau prezentați în felul următor: "După ce în anul 1989 a fost găsit manuscrisul legat cu grijă, ca și când cineva îl pregătise pentru publicare, au mai trecut doi ani până să apară traducerea de Wang Shih în chineză modernă. Prima traducere occidentală a fost în limba portugheză, datorată Dr. Alberto S. Figueroa, de la Universitatea din Lisabona
Andrei Codrescu – Lu Li and Weng Li by Ioana Ieronim () [Corola-journal/Imaginative/12357_a_13682]
-
fiertura a fost chioară steaua de pe cer căreia unii-i spun Câinele ne-a umplut bolurile goale * azi trădarea a fost de două ori pedepsită un călăreț a fost spintecat în două cu sabia ajutorul infanterist a fost făcut bucăți legat de patru cai de pe dealuri dușmanii priveau azi ne întâlnim în câmp stăpânul meu și cu mine am băut noaptea-ntreagă tăcuți * unii camarazi ai mei cred că omul și calul merg la ceruri împreună dar de ce-ai călări
Andrei Codrescu – Lu Li and Weng Li by Ioana Ieronim () [Corola-journal/Imaginative/12357_a_13682]
-
să-mi agrăiești nicicum, îți faci din râs a doua ta natură, De mi se pune stavilă la gură, Nu pot să-ntreb nici ce, nici cât, nici cum. Și-nțelegând puțin câte puțin Că limba mea de-un farmec e legată, încerc să te înduplec c-un suspin Care mă strânge rău de beregată Și îmi sfâșie carnea din senin, Ieșind din piept cu măduva deodată. 6 Când cumperi basamacuri de un ban, Iar chipu-ți palid se smolește foarte, Tu
Cartea sonetelor by Octavian Soviany () [Corola-journal/Imaginative/12735_a_14060]
-
Rabbi, să-mi arăți cum trebuie să ne ținem de lucrurile pe care le-am auzit, ca să nu fim depărtați de ele ca de o muzică ce nu ne aude, căci m-am trezit într-un interval discontinuu ce nu leagă lumile de lumi ci de rostul cuvîntului, cînd nu e nici ieri, cum nu e nici azi și cu atît mai mult nu e mîine sînt un copil bătrîn născut de o mamă în lanțuri, nu pot păși decît prin
RABBI by Angela Furtună () [Corola-journal/Imaginative/12809_a_14134]
-
tren adevărat ca și aici la Lewisburg, chiar prin grădina Casei Poetului iar veverițele și iepurii se joacă printre traversele din lemn. La capătul străzii mele americane Trece și un fluviu leneș Susquehana Și pot zări chiar și podul imens legînd Orașul cu pădurile din Northumberland Sună telefonul și un sibian îmi spune Că podul gării din Sibiu Nu mai este. Și atunci chiar aici, chiar acum Eu îl ridic iar, piatră cu piatră, Cuvînt cu cuvînt Și cei din Lewisburg
Poezie by Liliana Ursu () [Corola-journal/Imaginative/12850_a_14175]
-
din țară, prin speranțele pe care și le pusese în partidul conservator-democrat "de sub șefia marelui nostru bărbat de stat Take Ionescu", - căruia i se alăturase prin intrarea în partid și prin participarea la turnee politice - Caragiale a rămas în permanență legat de țară. Cum spunea biograful său în Viața lui I. L. Caragiale, scriitorul a fost un "produs excepțional, dar un produs al solului nostru". Lucrul acesta se vede și din secreta simpatie, chiar complicitate afectivă a lui Caragiale față de tipurile și
Caragiale și franzela exilului by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/12813_a_14138]
-
Lui Dinescu vreau să i-o dau în mînă, cutia lui poștală n-are ușiță, iar la redacția aceea nu-mi vine deloc s-o expediez. Alte zece cărți le-am împrăștiat cu ocazia a fel de fel de situații legate de Tamara Nikolaevna. Am mai rămas cu zece! Și nu-mi vine deloc să mă mai despart de ele pînă ce nu văd că intră Dulapul în librăriile ieșene. O, aș vrea să am o mie și să le împart
A fi poet by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12792_a_14117]
-
a realității fără zorzoane și cosmeticale. Mi-ai vorbit despre povestirile tale, cu puțin timp în urmă, ca despre niște "radiografii acru-amărui din spitalul cu program non-stop al Capitalei". Nu ți-a fost teamă ca abordarea unor subiecte atît de legate de contextul actual ar putea da textelor tale o bătaie în timp prea scurtă? Nu e singurul risc, mai există unul. Acela al arealului prea îngust. Cineva mi-a propus să-mi traduc un capitol în engleză, pentru o eventuală
Interviu cu Radu Paraschivescu by Ciprian Macesaru () [Corola-journal/Imaginative/12648_a_13973]
-
fără an. Dicționarele de până la 1989 dădeau troiței o astfel de definiție: "Cruce mare de lemn sau de piatră (împodobită cu picturi, sculpturi, inscripții) și uneori încadrată de o mică construcție, așezată la răspântii sau pe lângă fântâni sau în locuri legate de un anumit eveniment." Numai în dicționarul tezaur al limbii române mai afli alte accepțiuni ale termenului: "icoană formată din trei părți, dintre care cele laterale sunt prinse cu balamale de cea din mijloc"; "în religia creștină, unitate mistică a
Un simbol by Iordan Datcu () [Corola-journal/Imaginative/12827_a_14152]
-
Piticul nostru avea O căciuliță sadea, Care, cînd o îmbrăcai, Nevăzut te făceai! Dar deodată se-auzea Un zgomot... Ce era? Oameni de la circ veneau Și un pitic căutau. Cînd ei peste pitic, Mic, mic, Au dat, Fedeleș l-au legat, în cușcă l-au băgat Și l-au încuiat. Și astfel l-au dus, Ca pe un fus, La marele circ Pompadur Cu directorul Condur. Directorul, cînd l-a văzut, Mulțumit s-a prefăcut Și a zis: Al nostru trimis
Dimineața copilului by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/12855_a_14180]
-
ține de un plan mult mai larg. Este vorba, din nou, despre actualitatea Antichității. Asupra acestui aspect, și aproape numai asupra lui (în afara unor observații colaterale) vor să insiste rândurile Semnalului clasic de astăzi, lăsând la o parte ceea ce se leagă de amănuntele și controversele specialiștilor. Ultima carte a prolificului savant român - încă neîncăput de Academia noastră, deși este membru de onoare al Academiei franceze de Stiințe, Litere și Arte din Lyon și membru corespondent al Academiei Regale de Litere din
A scrie istorie (I) by Liviu Franga () [Corola-journal/Imaginative/12913_a_14238]
-
unei astfel de Săptămâni a cărții: un cap de măgar în vitrină, dedesubtul căruia scrie "numai eu nu citesc"! Este scanată gazetăria ca stil de viață și de a rezona cu realitatea imediată, dar care, uneori, poate perverti. Eflorescența culturală legată de lumea cărții este spectaculoasă, dar greșelile de tipar existau cu prisosință și pe vremea interbelicilor. În revistele literare, la poșta redacției se răspunde cu ironie și umor; interviurile sunt suculente și strălucitoare. Un potpuriu incitant îl constituie lumea cafenelelor
"Misterele" Bucurestilor -de la miresme la miasme- by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/12910_a_14235]
-
împăca philosophia perennis cu "experiențialismul " celui mai luxuriant individualism. De aici pasiunea mea bizară pentru simbol, metafizica tradiționalistă, ocultism și etnografie " și, dacă nu concomitent, alternativ, pasiunea mea nu mai puțin semnificativă pentru toate trăirile mele, pentru tot ce se leagă de clipă, de experiență, de dramă fulgurantă. De asemenea interesul niciodată stins față de Gide și Kierkegaard. Curiozitatea bolnăvicioasă pentru viețile altora, cățiva eroi ai spiritului sau mari farseuri: D "Annunzio, Papini etc. " (septembrie 1942). Căteva luni mai tărziu, continuă foarte
Jurnalul tuturor sincerităților by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Imaginative/12877_a_14202]
-
se întămplase la fel cu mii de români? Autorul nostru era însă prea lucid pentru a nu-și da seama că se aruncă în necunoscut. Oricum, la Lisabona, acolo unde fusese diplomat, nu mai putea rămăne: prea multă suferință se lega de acest loc. "Patru ani și șapte luni de Portugalia. Joi 13 sept., la ora 8,40, pleacă trenul spre Hendaya. Aici rămăne Nina, a opta parte din viața mea; și foarte multe suferințe ": astfel se încheie Jurnalul, cu notația
Jurnalul tuturor sincerităților by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Imaginative/12877_a_14202]
-
sale în tinerețe III cine mai cheamă astăzi oare cuvîntul la el se auzi gîndind deodată cu voce tot mai puternică și crezu pentru o clipă că sîngele verde crud de odinioară al copilăriei va fi fuiorul în care va lega pentru totdeauna lîngă el poema între timp însă fără s-o fi simțit în preajmă ea îi lipise cu apă verde pleoapele ele acum aurii mai auzi doar plesnetul despicînd în două lumea visată și cerul albastru precum trupul de
Poezie by Octavian Doclin () [Corola-journal/Imaginative/13085_a_14410]
-
-ntorci înspre ce ai părăsit? nu-ncetăm a prelungi prin îndoielnice mesaje rupturi de netămăduit, ca și cum dincolo de bolile ce ne bîntuie dune de uitare și apoi moartea, ar fi singurele cătușe într-un lanț al denumirilor, de care ne-am legat viețuirea... cînd a fi liber, fără a te elibera dinlăuntru mereu, e doar o vorbă aici și acum... și-apoi, unde e teamă nu poate fi nici iubire... mesajul meu se odihnește cum vezi în soiul acesta de viețuire, însărăcit
Mîna by Andrei Zanca () [Corola-journal/Imaginative/12951_a_14276]