4,253 matches
-
cu toții aici, v-aș sfătui să hotărâm pe cine vom trimite acolo să restabilească ordinea. Îl propun pe Lucius Marsus. Am vorbit mult cu el. E un bărbat puternic, un muntean din Marsica, și a petrecut douăzeci și cinci de ani în cadrul legiunilor. Propun să plece imediat, în taină. Când va veni momentul, toți își vor da seama că el se află deja la Antiohia. Ceilalți îl ascultau apropiindu-și capetele și aprobându-l. Se gândeau la funcțiile pe care aveau să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Valerius Asiaticus înălță cupa: — Cât despre principele arab al nabateenilor - toți regii ținutului ăstuia se numesc Harithat, râse el -, va fi de-ajuns să-l împingem tot mai mult spre deșert. E mult loc în deșert. Râseră cu toții. În curând legiunile aveau să ocupe Petra, minunatul oraș săpat în porfir și gresie, împingându-l pe ultimul rege în deșerturile din nord. Ținutul Nabatene urma să devină provincia Arabia. Fiecare proiect atrăgea după sine altele. — Și toate principatele mici, Commagene, Armenia, Emesa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
partidă care rămâne deschisă, și care nu se va încheia niciodată, e cea de pe malul fluviului Euphrates, împotriva parților. Nu trebuie să ne facem iluzii numai pentru că regele lor a trecut apa ca să-i salute pe ambasadorii noștri. Acolo, doar legiunile vorbesc. Toți fură de acord cu el. Atunci Marcus Vanicius se ridică și spuse cu o duritate demnă de un împărat: — Cel care va ajunge pe Palatinus va fi acolo pentru că noi am vrut, și va trebui să-și aducă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
aveau ei, cu siguranță. Sabinus le dădu de înțeles că era interesat de propunerea lor prin aceleași cuvinte pe care le rostise Sertorius Macro în vremea lui Tiberius: „Dacă Împăratul moare, în cel mai bun caz eu ajung într-o legiune la granița cu parții, dacă voi mai fi în viață“. Callistus era însă mai șiret decât el, și Sabinus, trădat de propriile-i cuvinte, se trezi legat de el, fără putință de scăpare. Blând, Callistus îi făgădui că omul care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
înainte, când se întâlnise cu Împăratul pe malul fluviului Rhenus, nimeni n-ar fi putut să citească într-un horoscopus ceresc sau să audă de la oracolul vreunui templu că Împăratul urma să fie ucis curând și că senatorii, ca să atragă legiunile de partea lor, aveau să-i ofere puterea lui Servius Galba. Galba însă refuză să preia puterea într-un chip atât de laș. „Roma nu poate fi stăpânită cu ajutorul unui asasinat“, răspunse el. Era deranjant de onest și de direct
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
încălțări militare, cu mâna dreaptă întinsă în atitudinea comandantului care începe un discurs, o adlocutio către oamenii săi. Chipul îi este calm, plin de siguranță. Statuia evocă probabil ziua când, printr-un gest de fidelitate extremă, a împiedicat cele opt legiuni de pe Rhenus să pornească spre Roma. Poartă lorica ușoară de paradă, de o calitate excepțională, cu elemente decorative din incrustații metalice. Pe armură nu sunt însă reprezentate scene de război, ci o veche trădare: Achilles, înarmat, apărat de scut, îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
au asistat notabilitățile locale, poetul oficial al Falangei, José María Pemán, episcopul de Salamanca, și soția lui Franco, Carmen Polo de Franco. Atmosfera din Aula Magna (Paraninfo) era însă tensionată de prezența generalului Millán Astray, mare mutilat de război, comandantul Legiunii și locțiitor al lui Franco, însoțit de escorta mecanic vociferantă a falangiștilor înarmați. Au început discursurile oficiale, pe care Unamuno le-a suportat cu stoicism, din rezerva sa politicoasă fiind însă smuls de cuvântarea ofensatoare a lui Millán Astray, plină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
aceasta îi era deviza. Paparrigópulos știa că în lucrarea cea mai specializată, în cea mai concretă monografie se poate vărsa o întreagă filozofie și credea, mai presus de orice, în miracolele specializării muncii și în enormul progres adus științelor de legiunea plină de abnegație a broscodisecătorilor, a lexicovânătorilor, a calendaroadulmecătorilor și a picuronumărătorilor de toată mâna. Atenția îi era ispitită îndeosebi de cele mai spinoase și încâlcite probleme ale istoriei noastre literare, cum ar fi locul de naștere al lui Prudențiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
ar fi b în loc de c și nu s-ar fi oprit în l, atunci s-ar fi oprit în z. Și stai să asculți toate raționamentele curat prostești de speța asta. Și nu uita nici că proștii nu mai sunt legiune, ci sunt partid. Și iarăși Augusto Pérez mi-a dispărut în norul negru. Și când m-am întors din vis, mi-am spus: Cine pune ordine și logică și coerență, adică organizare, în toate astea? Salamanca, octombrie 1915 (Publicat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
pe care avea să-l producă în momentul când își va vârî mâna în geanta de umăr. Își întinse palma printre capetele aplecate, ținând la vedere un ciob de teracotă. Pe un cartuș erau înscrise literele LEG. XI. CPI - însemnul legiunii a unsprezecea, Claudia Pia Fidelis, cea care fusese trimisă de către împăratul Vespasian, în jurul anilor 70 î.H., în tabăra Vindonissa. El însuși găsise acea piesă. Onkel Rodolph dădu din cap, părinții mei scoaseră un „hm“ de încuviințare, iar eu aveam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
se întâmpla tatei cu Hasselblatt și cu Leica, la fel pățeam și eu cu numele noi, de pildă cu Terra sigillata, denumirea dată oalelor roșii lăcuite, ale căror cioburi tăioase puteau fi găsite pe câmpia unde odinioară se aflase tabăra legiunii romane și ale căror ornamente îmi aminteau, de departe, imaginile de pe vasele din cartea lui Onkel Rodolph. Armin și cu mine ne dăduserăm întâlnire într-o după-amiază când nu aveam școală în acel loc unde găsise el bucata de cărămidă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
ale căror ornamente îmi aminteau, de departe, imaginile de pe vasele din cartea lui Onkel Rodolph. Armin și cu mine ne dăduserăm întâlnire într-o după-amiază când nu aveam școală în acel loc unde găsise el bucata de cărămidă cu însemnul legiunii pe ea. Era frig și bura, vântul își făcea de cap cât era câmpia de mare, își mâna vijelia pe sub pelerinele noastre pe care ni le prinseserăm de ghidoane. Apa stropea de sub roata din spate a bicicletei lui Armin, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
cărțile de citire, respirând un trecut rural, dar potecile munților Jura, cu pământul ruginiu printre pietre, cu frunzișul uscat și fărâmicios al fagilor din văioage, mă purtau înapoi, tot mai adânc înapoi spre drumurile de care ce duceau de la taberele legiunilor până la Rin. Aceste șiruri de coline, îmi ziceam, fuseseră încă de pe atunci la fel ca și acum, prin urmare ar trebui să văd de pe ridicătura următoare o gospodărie romană, așa cum fusese ea reprodusă în imaginea de pe peretele școlii, pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
Dar, pe urmă, imitația asta acoperi la fel de bine și masa ovală din Cöln, ca față de masă pentru micul dejun - și nimeni nu o găsi respingătoare pentru că nimeni nu putea contesta că era practică. Nu aveam să ne ducem în tabăra legiunii, spuse Armin, urma să căutăm un refugiu situat la o cotă mai înaltă în munții Jura, despre care citise în vacanța de vară: cultura aceea se numea Hallstatt, apăruse cam în anul 1000î.H., la sfârșitul epocii bronzului și începutul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
pe urmă am văzut, trăgând cu coada ochiului, cum Armin căuta și căuta exact în același loc. Armin își deșertase pe masa din odaia de zi, în cercul lăsat de lumina lustrei, piesele colecției lui: cărămizi și cioburi din tabăra legiunii, bucăți de sticlă, piei romane, chiar și o placă de metal dintr-o platoșă. Și mereu mai adăuga o bucată la schimb pentru mărgica mea de sticlă pe care voia s-o aibe neapărat și care poate nici nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
cu capul aplecat asupra dosarelor, privea printre coloanele de cifre un cu totul altfel de chip. Al său. Crezuse că fiii lui i-ar fi semănat întru totul, ar fi fost întocmai ca el, care cunoștea bine azilul de săraci, legiunea, uzinele de fier și oțel, credea că aveau să ridice firma cu capitalul, cu relațiile, cu știința lui, și s-o transforme într-o întreprindere industrială care va figura printre primele din țară. Dar ei n-au fost în stare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
părți dintr-o coroană de cerb și colți de porci... Pe albul acela am pus și mărgica de sticlă din așezarea montană, împreună cu ceva resturi de tencuială și pietre bune la aruncat. Despărțite prin două fire erau obiectele din tabăra legiunii, o fibulă de bronz, un dinar de argint, Terra sigillata cu figura gânditoare. Sub vertebra balenei de deasupra intrării în casă am pus o inscripție, care anunța că expoziția era deschisă atunci când ardea becul electric. Și Armin voia să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
să nu înghețe!“. Piloții germani de curse erau cei mai rapizi în săgețile lor argintii. Fortărețele zburătoare Graf Zeppelin și Hindenburg puteau fi urmărite cu uimire cum străluceau acolo sus, deasupra orașului, devenind subiecte pentru cărți poștale. La jurnalul săptămânal, Legiunea Condor a noastră ajuta Spania cu cele mai noi arme să se elibereze de pericolul roșu. În pauză, în curtea școlii, jucam „Alcázar“. Și cu puține luni înainte ne entuziasmau Jocurile Olimipice cu ploaia lor de medalii. Mai târziu, alergătorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
din Reich“. Căsuța se afla în apropiere de Merzig, în rând cu alte case. Cu camaradul meu, al cărui prenume real nu mi-a fost niciodată familiar - i se spunea Kongo - și care, la început, voia să se înroleze în Legiunea Străină franceză: se vedea deja sub cerul deșertului luptând împotriva berberilor răsculați -, am mers cu trenuri supraaglomerate la țară, până departe în Hunsrück, acolo unde, cum credeam noi, se termina lumea, atât de melancolic se unduiau dealurile. Călătoriile de genul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
octombrie 1964 sub apele Atlanticului, În prestigioasa stațiune balneară Claromecó. Înecat tânăr, dar având o pensulă maturizată, Tafas ne-a lăsat moștenire o doctrină riguroasă și o operă care strălucește. Ar fi o mare eroare să-l confundăm cu perimata legiune a pictorilor abstracți; a atins un țel identic cu al lor, dar a urmat o traiectorie foarte diferită. Păstrez În memorie, la loc preferențial, amintirea tandrei dimineți de septembrie când ne-am cunoscut, printr-o gentilețe a hazardului, În chioșcul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
iubire rămas de la profeți, Sufletul tăcerii prin miezul alb de dor Însetat de nopțile plăpânde Când chipul cerului s-a prefăcut în nor Încununat de simfonii flămânde. Sufletul divinului prin viața grea Așteaptă să aștearnă în țipătul de umbră Când legiunea gândului - fior de stea Mai stă să odihnească în așteptarea sumbră. SÂNGELE DE TIMPURI Voi fi un vânt în miez de noapte Și-oi rupe trupurile noastre-n două, Ca o legendă voi trăi-ntr-o carte Și-oi fulgera
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
prin cantitatea de farduri aruncate pe apa sâmbetei. Lăsați la o parte râsetele, lăsați la o parte certurile, lăsați la o parte sexul, lăsați la o parte gelozia. Dar scoateți-vă pălăria și țineți un moment de reculegere în memoria legiunilor de tuburi nenumite de fond de ten, de rimel, de tuș, de ruj și de fard de obraz care au murit ca să facă totul posibil. Dar care s-au sacrificat în van. M-am privit în oglindă și am fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
În calea devenirii cu pădure cu tot și irisul i se Înfurie instantaneu, de unde-nțelegem că o fi sensibil, Însă nu cunoaște frica, ceea ce ne pregătește pentru scena II situată pe un fundal ceresc plumburiu, de antichitate, sub care așteaptă legiunile romane ca Într-o pictură sumbră să li se-ntoarcă solul trimis pentru negocieri În pădure, la sălbatici, se-ntoarce săracu’, dar fără cap, barbarul uriaș cu aere de șef și secure primitivă, Înspăimîntător, cu blană de urs, barba și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
pădure, la sălbatici, se-ntoarce săracu’, dar fără cap, barbarul uriaș cu aere de șef și secure primitivă, Înspăimîntător, cu blană de urs, barba și pletele Îngălbenite de conviețuirea cu natura, Învîrte supărat capu’ solului În mîna-i enormă răcnind spre legiuni ceva incomprehensibil, În germana acelor timpuri, care s-ar putea traduce totuși printr-un vă fut muma-n cur, mare greșeală, că s-a enervat generalul care-și iubea mama, luînd-o ad litteram, s-a postat În fața soldaților ce nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Motiv pentru care viermele se Înmoaie de tot, se domesticește, și-l lasă și pe adjunct să se suie. Îmblînzirea viermelui are o importanță majoră, fiind intim legată de mirodenie. CÎnd aude asta, Împăratul poruncește să fie trimise 50 de legiuni de sardukani. Dar Usul bea apa sacră și descoperă că viermele este mirodenia. Așa că fremenii călări pe mirodenie dau un atac final căsăpindu-i pe harkonnieni, În care trag cu flinte sofisticate cu recul, la fiecare detunătură strigă „Iii-ța”, Ița
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]